ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1582/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Caraș-Severin, înregistrată la data de 29 iulie 2009, astfel cum a fost precizată la data de 7 septembrie 2009, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, în principal, anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor societății pârâte din data de 26 iunie 2009, iar, în subsidiar, constatarea nulității absolute a acestei hotărâri, motivată pe încălcarea legii, cu referire la art. 123 alin. (3) și art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.

Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Caraș-Severin a admis excepția tardivității, invocată de pârâtă, cu consecința respingerii acțiunii ca tardiv formulată, prin sentința nr. 33, pronunțată la data de 17 noiembrie 2009 . Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut că înregistrarea acțiunii pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 29 iulie 2009 s-a făcut peste termenul de 15 zile, prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, având în vedere că motivele invocate de reclamantă pentru anularea hotărârii adunării generale a acționarilor societății pârâte nu sunt motive de nulitate absolută.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 189/A, pronunțată la data de 11 noiembrie 2010 . Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că, în mod corect, prima instanță a considerat că motivele invocate de reclamantă în susținerea acțiunii referitoare la convocarea nelegală a adunării generale, în sensul că nu s-ar fi precizat data de referință și nici valoarea de emisiune a noilor acțiuni se constituie în motive de nulitate relativă, întrucât „data de referință” ori „valoarea de emisiune” nu figurează printre mențiunile ce ar trebui prevăzute în convocator sub sancțiunea nulității absolute potrivit art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data convocării A.G.E.A.

în litigiu, situație în care acțiunea în anularea hotărârii adoptate la data de 26 iunie 2009 se impunea a fi formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că decizia atacată este criticabilă, nelegală și netemeinică, întrucât motivele invocate în susținerea cererii de chemare în judecată, referitoare la încălcarea art. 123 alin. (3) și art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicată, conduc la aplicarea sancțiunii nulității absolute a hotărârii A.G.E.A., adoptate prin „fraudarea legii”, neprecizându-se relevanța reiterării afirmațiilor vizând fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează asupra obiectului recursului. Recursul este nefondat. Astfel, fraudarea legii reprezintă operațiunea prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt folosite alte norme legale prin deturnarea acestora de la scopul în care au fost edictate de legiuitor și presupune, întotdeauna, eludarea normelor specifice raportului juridic născut între părțile sale, care își crează, în mod intenționat, condițiile pentru a se sustrage de la incidența unor dispoziții mai puțin favorabile, iar pentru a se susține existența fraudei la lege este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: - manifestarea de voință a părților raportului juridic; - folosirea unor mijloace licite care, în condiții normale nu ar fi putut fi utilizate; - intenția părților de a frauda normele legale; - obținerea unui rezultat ilicit.

Este de observat că pretinsa încălcare a art. 123 alin. (3) și art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, pentru motivele invocate în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, nu induce incidența cauzei de nulitate absolută referitoare la fraudarea legii, cum corect a reținut instanța de apel. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului București împotriva deciziei civile nr. 189/A din 11 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.