ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1582/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată

Tribunalului Caraș-Severin, înregistrată la data de 29 iulie 2009, astfel cum a

fost precizată la data de 7 septembrie 2009,

reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, în

principal, anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor

societății pârâte din data de 26 iunie 2009, iar, în subsidiar, constatarea

nulității absolute a acestei hotărâri, motivată pe încălcarea legii, cu

referire la art. 123 alin. (3) și art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.

Secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului

Caraș-Severin a admis

excepția tardivității, invocată de pârâtă, cu consecința respingerii acțiunii

ca tardiv formulată, prin sentința

nr. 33, pronunțată la data de 17 noiembrie

2009

.

Spre a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că înregistrarea acțiunii pe rolul Tribunalului Caraș-Severin

la data de 29 iulie 2009 s-a făcut peste termenul de 15 zile, prevăzut de

art. 132 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 republicată, având în vedere că motivele invocate de

reclamantă pentru anularea hotărârii adunării generale a acționarilor

societății pârâte nu sunt motive de nulitate absolută.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin

decizia civilă nr. 189/A, pronunțată la data de 11 noiembrie 2010

.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de control judiciar a reținut că, în mod corect,

prima instanță a considerat că motivele invocate de reclamantă în susținerea

acțiunii referitoare la convocarea nelegală a adunării generale, în sensul că

nu s-ar fi precizat data de referință și nici valoarea de emisiune a noilor

acțiuni se constituie în motive de nulitate relativă, întrucât „data de

referință” ori „valoarea de emisiune” nu figurează printre mențiunile ce ar

trebui prevăzute în convocator sub sancțiunea nulității absolute potrivit art.

117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data convocării

A.G.E.A. în litigiu, situație în care acțiunea în anularea hotărârii adoptate

la data de 26 iunie 2009 se impunea a fi formulată cu respectarea termenului de

15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că decizia atacată este criticabilă, nelegală

și netemeinică, întrucât motivele invocate în susținerea cererii de chemare în

judecată, referitoare la încălcarea art. 123 alin. (3) și art. 117 alin. (6)

din Legea nr. 31/1990 republicată, conduc la aplicarea sancțiunii nulității

absolute a hotărârii A.G.E.A., adoptate prin „fraudarea legii”, neprecizându-se

relevanța reiterării afirmațiilor vizând fondul cauzei, față de decizia atacată

și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra

obiectului recursului.

Recursul este

nefondat.

Astfel, fraudarea

legii reprezintă operațiunea prin care, la întocmirea unui act juridic, în

scopul eludării unor norme legale imperative, sunt folosite alte norme legale

prin deturnarea acestora de la scopul în care au fost edictate de legiuitor și

presupune, întotdeauna, eludarea normelor specifice raportului juridic născut

între părțile sale, care își crează, în mod intenționat, condițiile pentru a se

sustrage de la incidența unor dispoziții mai puțin favorabile, iar pentru a se

susține existența fraudei la lege este necesară îndeplinirea cumulativă a

următoarelor condiții:

- manifestarea de

voință a părților raportului juridic;

- folosirea unor

mijloace licite care, în condiții normale nu ar fi putut fi utilizate;

- intenția părților

de a frauda normele legale;

- obținerea unui rezultat

ilicit.

Este de observat că

pretinsa încălcare a art. 123 alin. (3) și art. 117 alin. (6) din Legea nr.

31/1990, pentru motivele invocate în cererea de chemare în judecată, astfel cum

a fost precizată, nu induce incidența cauzei de nulitate absolută referitoare

la fraudarea legii, cum corect a reținut instanța de apel.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului București

împotriva deciziei civile nr. 189/A din 11 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2011.