ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.03.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 794/2011

HOTĂRÂRE
02.03.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 794/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea din 2 martie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a dispus respingerea cererii de

sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate a Legii nr. 3/1977, a Legii nr. 96/1996, Legii nr.

303/2004, Legii nr. 164/2001 și a Legii nr. 19/2000, cerere formulată de

recurentul-reclamant D.M.

Potrivit art. 29 alin. (1)-(4) din

Legea nr. 37/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în

fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Excepția poate

fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de

judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de

procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Nu pot

face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale

printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale se

dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de

neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale

părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile

depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie

motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.

În cauză s-a constatat pe de o parte

că unul dintre actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat este

abrogat (Legea nr. 3/1977) ceea ce atrage incidența respingerii cererii de

sesizare a Curții, nemaifiind în vigoare, iar pe de alta, niciuna din celelalte

trei legi, respectiv Legea nr. 96/1996, Legea nr. 303/2004 și Legea nr.

164/2001 nu s-a susținut și probat că are legătură cu pricina de față, cerință

esențială stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea de organizare și funcționare

a Curții Constituționale pentru legala sa sesizare.

În privința Legii nr. 19/2000, de

asemenea invocată în integralitatea sa este neconstituțională, nu s-a

argumentat oral sau în scris (filele 86 și 97 – 98) cu ce dispoziții ale legii

fundamentale se consideră a intra în conflict, care sunt motivele pretinsei

constituționalități și dovezile ce o susțin în condițiile în care legea privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale conține în

varianta actuală 198 de articole și 7 Anexe.

Pentru aceste considerente, Curtea a

constatat că recurentul-reclamant nu a respectat cerințele impuse de legiuitor

ca și condiții de admisibilitate pentru legala sesizare a Curții

Constituționale, sens în care a dispus respingerea cererii.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs reclamantul fără însă a-l motiva în vreun fel.

La termenul din 26 ianuarie 2011

instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția nulității recursului.

Astfel, potrivit art. 306 alin. (1) C.

proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția motivelor de ordine publică așa cum dispune art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.

Conform alin. (3) al aceluiași

articol, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin urmare, nu indicarea greșită

ori neindicarea motivelor de recurs atrage sancțiunea nulității recursului, ci

nemotivarea recursului, în sensul neformulării de critici aduse deciziei

recurate, susceptibile de a atrage calificarea juridică a unuia dintre cele

nouă motive de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.

În consecință în raport de

dispozițiile art. 306 C. proc. civ. se va constata nulitatea recursului.

Constată nul recursul declarat de reclamantul D.M.

împotriva încheierii pronunțată în data de 2 martie 2010 de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

februarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2026-03-04
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 439/2026
subsumabile motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale, situație față de care va fi analizată ca atare.
ÎCCJ 2011-03-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1844/2011
critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.. Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că din economia prevederilor art
ÎCCJ 2011-01-20
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2011
unor drepturi, în vederea îndeplinirii scopului propus de art. 2 din Legea nr. 85/2006, așa cum a arătat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa. Mai mult decât atât, susține intimata, Curtea Constituțională s-a pronunțat
ÎCCJ 2025-09-24
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1594/2025
și art. 24 alin. (1) din Constituție, și a art. 53 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, și la prevederile art. 47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E
ÎCCJ 2010-08-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2010
nu au legătură cu soluționarea cauzei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs F.D., criticând-o ca nelegală și netemeinică și susținând că în mod greșit prima instanță a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Înalta Cur
Sursă