ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 794/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin încheierea din 2 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 3/1977, a Legii nr. 96/1996, Legii nr. 303/2004, Legii nr. 164/2001 și a Legii nr. 19/2000, cerere formulată de recurentul-reclamant D.M. Potrivit art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 37/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.

În cauză s-a constatat pe de o parte că unul dintre actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat este abrogat (Legea nr. 3/1977) ceea ce atrage incidența respingerii cererii de sesizare a Curții, nemaifiind în vigoare, iar pe de alta, niciuna din celelalte trei legi, respectiv Legea nr. 96/1996, Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 164/2001 nu s-a susținut și probat că are legătură cu pricina de față, cerință esențială stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale pentru legala sa sesizare.

În privința Legii nr. 19/2000, de asemenea invocată în integralitatea sa este neconstituțională, nu s-a argumentat oral sau în scris (filele 86 și 97 – 98) cu ce dispoziții ale legii fundamentale se consideră a intra în conflict, care sunt motivele pretinsei constituționalități și dovezile ce o susțin în condițiile în care legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale conține în varianta actuală 198 de articole și 7 Anexe. Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că recurentul-reclamant nu a respectat cerințele impuse de legiuitor ca și condiții de admisibilitate pentru legala sesizare a Curții Constituționale, sens în care a dispus respingerea cererii. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul fără însă a-l motiva în vreun fel.

La termenul din 26 ianuarie 2011 instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția nulității recursului. Astfel, potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică așa cum dispune art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Conform alin. (3) al aceluiași articol, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Prin urmare, nu indicarea greșită ori neindicarea motivelor de recurs atrage sancțiunea nulității recursului, ci nemotivarea recursului, în sensul neformulării de critici aduse deciziei recurate, susceptibile de a atrage calificarea juridică a unuia dintre cele nouă motive de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ. În consecință în raport de dispozițiile art. 306 C. proc. civ. se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva încheierii pronunțată în data de 2 martie 2010 de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.