ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 570/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani, contestatoarea SC C.T. SRL

Botoșani a formulat în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului

contestație la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de

contractul de concesiune nr. 13 din 12 mai 2006 și a executării silite

imobiliare începută de creditoarea intimată ADS, prin aplicarea sechestrului în

baza procesului verbal nr. 32 din 3 noiembrie 2009, contestându-se întinderea

și aplicarea titlului executoriu precum și legalitatea actelor de executare

emise de executorii intimatei.

Prin sentința civilă

nr. 1959 din 12 martie 2010 Judecătoria Botoșani a admis excepția de

necompetență materială și a declinat competența de soluționare în favoarea

Curții de Apel Suceava.

Prin sentința nr. 4

din 1 iunie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București.

Prin sentința

comercială nr. 161 din 15 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată

de contestatoarea SC C.T. SRL Botoșani.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut că prin contractul de concesiune nr. 13

din 12 mai 2006 încheiat între contestatoare și ADS, aceasta din urmă a

transmis dreptul și obligația de exploatare a terenului agricol în suprafață

totală de 229,60 ha, suprafață diminuată ulterior prin contractele adiționale 1

din 11 ianuarie 2007 și 2 din 6 noiembrie 2007 la suprafața totală de 71,86 ha.

Prin aceste acte

adiționale a fost micșorată în mod corespunzător suprafața inițială din

contractul de concesiune cu suprafețele de 7,74 ha și respectiv 150 ha, astfel încât, redevența a fost stabilită ținându-se cont în mod corespunzător

de diminuarea suprafeței de 71,86 ha și perioada de la care a operat această

diminuare, până la data rezilierii contractului.

De la data încheierii

contractului de concesiune și până la refuzul de plată a facturii fiscale nr. 009557

din 16 ianuarie 2008 contestatoarea a acceptat tacit modalitatea de cuantificare

prin achitarea facturilor, iar cenzurarea clauzelor contractuale nu poate fi

făcută pe calea contestației la executare, contestatoarea având la îndemână

alte mijloace procedurale în acest scop.

Instanța a constatat

că suma de 57.287,57 lei i-a fost adusă la cunoștință contestatoarei la 10

iulie 2009 sub semnătură, potrivit adresei nr. 2654 din 6 decembrie 2010

eliberată de Oficiul Județean Rețea Poștală Botoșani – OP Botoșani 1, prin

somația nr. 117412 din 19 mai 2009, comunicată cu adresa nr. 4222 din 7 iulie

2009 ce a constituit recomandata cu nr. 50599 prezentată la oficiul poștal

Botoșani 1 la data de 9 iulie 2009. Cu privire la această somație, s-a

constatat pe de o parte că reprezintă primul act de executare silită, iar pe de

altă parte, contestatoarea nu a făcut dovada că ar fi formulat în termen legal

vreo contestație împotriva lui, astfel încât suma stabilită prin această

somație nu mai poate fi pusă în discuție.

Potrivit dispozițiilor

O.U.G. nr. 51/1998, ce guvernează prezenta executare silită, creditoarea ADS

poate proceda la executarea silită asupra tuturor veniturilor și bunurilor

mobile sau imobile ale debitoarei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs în termen legal contestatoarea SC C.T. SRL,

criticând-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte.

se invocă inexistența și implicit nulitatea comunicării somației nr. 117412 din

19 mai 2009, ceea ce atrage implicit și sancțiunea anulării celorlalte acte de

executare emise în considerația actului necomunicat.

În mod greșit a

reținut instanța de fond faptul că somația sus menționată a fost comunicată

conform prevederilor legale.

apreciază instanța că societatea contestatoare a acceptat tacit modalitatea de

cuantificare prin achitarea facturilor emise de intimată, întrucât plata nu s-a

făcut voluntar, ci prin poprirea conturilor societății de către intimata ADS.

în vedere faptul că actul adițional nr. 2 din 6 noiembrie 2007 la contractul de

concesiune nr. 13 din 12 mai 2006 nu a fost semnat și însușit de către

societatea contestatoare.

a fost pornită de intimată pentru sume calculate în mod greșit, fără a fi

respectate prevederile contractuale pct. 5.2 și 5.10 coroborat cu pct. 5.3 din

contractul de concesiune.

În drept sunt

invocate dispozițiile art. 7, art. 8 și art. 9 C. proc. civ.

În cauză ADS a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

La dosar s-au depus

înscrisuri.

Din „referatul cu

propunere de neîncepere a urmăririi penale și aplicarea unei sancțiuni cu

caracter administrativ”, precum și din „ordonanțe de neîncepere a urmăririi

penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ” emisă de procuror

M.C.I., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, Înalta Curte reține

următoarele:

Numitul C.D., factor

poștal la O.D.P.C Botoșani, în anul 2007, recunoaște faptul că prin nepredarea

către destinatarul SC C.T. SRL Botoșani a recomandatei cu nr. 50599 din 9 iulie

2009, sau către o altă persoană care avea domiciliul la adresa unde trebuia

predată corespondența, și-a încălcat atribuțiile de serviciu.

Infracțiunea de fals

intelectual constă în „falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii

acestuia de un funcționar aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu prin

atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin

omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări”, din cercetări

rezultând faptul că numitul C.D. a completat și semnat în fals Lista de

Distribuție a obiectelor de corespondență recomandată din data de 10 iulie 2009

la rubrica destinatarului SC C.T. SRL Botoșani.

Analizând recursul

prin prisma motivelor invocate și a înscrisurilor depuse, Înalta Curte

apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Din înscrisurile

depuse la dosar rezultă că factorul poștal C.D. nu a comunicat recomandata nr. 50599

din 9 iulie 2009 către societatea contestatoare. Ca atare, instanța de fond a

reținut în mod greșit faptul că suma de 57.287,57 lei i-a fost adusă la

cunoștință contestatoarei la data de 10 iulie 2009 sub semnătură, iar somația

nr. 117412 comunicată cu adresa nr. 4222 din 7 iulie 2009 ce a constituit

recomandata cu nr. 50599, reprezintă primul act de executare, iar

contestatoarea nu a făcut dovada că ar fi formulat în termen legal vreo

contestație împotriva lui.

Înalta Curte, față de

înscrisurile de la dosar, filele 37-40 dosar recurs, apreciază că societatea

contestatoare nu a primit somația nr. 117412, aceasta nefiindu-i comunicată.

Așa fiind, primul

motiv de recurs este întemeiat.

Instanța de fond nu

s-a pronunțat cu privire la faptul că actul adițional nr. 2 din 6 noiembrie

2007 la contractul de cesiune nr. 13 din 12 mai 2006 nu a fost semnat de către

societatea contestatoare, reținând doar că prin actele adiționale a fost

micșorată în mod corespunzător suprafața inițială din contractul de concesiune,

iar redevența a fost stabilită ținându-se cont în mod corespunzător de

diminuarea suprafeței și perioada de la care a operat această diminuare.

De asemenea, instanța

nu s-a pronunțat cu privire la modalitatea de cuantificare a redevenței,

reținând că societatea contestatoare a acceptat tacit această modalitate de

calcul prin achitarea facturilor. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la

faptul că plata s-a făcut prin poprirea conturilor societății, ceea ce nu

echivalează cu o plată voluntară și nici cu o acceptare tacită a modalității de

calcul.

Înalta Curte

apreciază că instanța nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză și

nu a analizat probele administrate, astfel că soluția din dispozitiv rămâne

nesusținută și pur formală.

Insuficienta

cercetare a cauzei sub aspectul stării de fapt obligă la suplimentarea

probatoriului, în condiții permisive sub aspectul mijloacelor de probă, și nu

restrictive, cum sunt cele ale art. 305 C. proc. civ., împrejurare care

justifică soluția casării cu trimitere spre rejudecare.

Față de aceste

considerente, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul

urmează a fi admis și se va casa hotărârea atacată, urmând a se trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC C.T. SRL Botoșani împotriva sentinței nr. 161 de la 15 decembrie

2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, casează

sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 9 februarie 2012.