ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2382/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2382/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 5/P din 16 decembrie 2008,
Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, admițând
acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru procurori a
Consiliului Superior al Magistraturii împotriva doamnei C.A.S., procuror la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț, în baza art. 100 lit. d) din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, a aplicat acestui procuror, sancțiunea
disciplinară constând în excluderea din magistratură pentru săvârșirea abaterii
disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, privind
statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Împotriva Hotărârii
din 16 decembrie 2008 a CSM, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție la data de 13 ianuarie 2009, doamna procuror Cătană
Alina Simona a declarat recurs.
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13
ianuarie 2009, doamna procuror C.A.S. a învestit Înalta Curte de Casație și
Justiție cu recursul declarat „împotriva deciziei date de acest for (CSM) la
data de 16 decembrie 2008”
La termenul din data
de 26 martie 2009, stabilit pentru judecarea recursului, Înalta Curte de
Casație și Justiție, constatând că recurenta nu și-a indicat corect adresa de
domiciliu, nu a precizat numărul hotărârii atacate, nu a timbrat legal cererea
de recurs, precum și faptul că la data de 16 decembrie 2008 - la care a făcut
referire recurenta, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a avut
ședință, recursul fiind și nemotivat, a apreciat că desfășurarea normală a
procesului este împiedicată din vina pârâtei-recurente, astfel încât, în
temeiul art. *155¹ alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei.
Ulterior, cauza a
fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an, în vederea
discutării excepției de perimare.
Printr-un memoriu
înregistrat la dosarul cauzei la data de 5 mai 2020, recurenta C.A.S. a solicitat
instanței respingerea excepției ca neîntemeiată.
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte
constată următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în
judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Cum, în cauză, nu
s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea,
potrivit prevederilor art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea
dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu
perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de C.A.S., împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii din 16 februarie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 mai 2010.