ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4136/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4136/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 3538 din 27

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta F.L., în

contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. și SC A. SA Giurgiu, prin lichidator

judiciar M.C.S.P.R.L. Giurgiu, și a anulat certificatul de atestare a dreptului

de proprietate seria M07 nr. 2181 din 11 februarie 1999, parțial, în privința

terenului situat în Giurgiu, șos. Bălănoaiei, în suprafață de 1 ha (9095 m.p. din măsurători), astfel cum a fost identificat de expertul topograf Ț.R., în raportul

de expertiză întocmit în cauză (pct. 11, 10, 9, 15, 16, 17, 18,

19, 20, 21).

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a respins, în prealabil, prin încheierea din

data de 23 septembrie 2008, excepțiile inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa

plângerii prealabile, prescrierii dreptului la acțiune, și autorității de lucru

judecat, invocate de pârâți.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin certificatul seria

M07/2181/11 februarie 1999 emis de M.A.A. s-a atestat dreptul de proprietate al

SC A.G. SA asupra terenului în suprafața de 429.322 m.p., în temeiul H.G. nr. 834/1991

privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul

societăților comerciale cu capital de stat. în conformitate cu art. l din H.G. nr.

834/1991, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital

de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform

obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale

înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii,

îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile

comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de

către autoritatea publica județeană; de asemenea, potrivit art. 3 din același

act normativ, astfel cum acesta se afla în vigoare la data emiterii

certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat, prevederile art. l

nu se aplică terenurilor care, în condițiile legii. fac parte din domeniul

public, precum și terenurilor cărora le sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 746/1991.

Reține instanța de fond

că H.G. nr. 746/1991 privește stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor

agricole în vederea aplicării art. 36 și 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991,

iar dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 aveau următorul conținut:

Persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat,

ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, și care se

află în administrarea unităților agricole de stat, devin la cerere acționari la

societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990 din actualele

unități agricole de stat. De aceleași prevederi beneficiază și moștenitorii

acestor persoane. Cererea se depune, în termen de 30 de zile de la intrarea în

vigoare a prezentei legi, la primăria în a cărei rază teritorială este situat

terenul.

Numărul de acțiuni

primite va fi proporțional cu suprafața de teren în echivalent arabil trecută

în patrimoniul statului, fără a putea depăși însă valoarea a 10 ha teren de familie, în echivalent arabil.

Nu beneficiază de

dispozițiile acestui articol persoanele ale căror terenuri au fost confiscate

ca efect al unor condamnări penale, cu excepția persoanelor precizate în

Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6

martie 1945.

Prima instanță reține,

în continuare că, din interpretarea coroborată a textelor legale citate,

rezultă că terenurile agricole aflate în administrarea unităților agricole de

stat trecute în proprietatea statului ca efect al unor legi speciale, în

privința cărora foștii proprietari au formulat cereri la primărie pentru a

deveni acționari la societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990,

sunt excluse de la aplicarea art. l din H.G. nr. 834/1991.

Instanța de fond a

constatat că, în speță, se verifică ipoteza reglementată de art. 3 din H.G. nr.

834/2002, care exclude de la aplicare dispozițiile legale care au fundamentat

certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07/218f/11,02.1999.

Or, reține prima

instanță, potrivit deciziei Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor, autoarei reclamantei i s-a stabilit dreptul la acțiuni în

valoare de 236.000 lei pentru suprafața de 1,20 ha, echivalent arabil aflat în administrarea SC A.G. SA, în vederea aplicării art. 36 si 38 din

Legea nr. 18/1991, ulterior, din suprafața totală de 1,20 ha, 0,20 ha de teren fiind atribuit pe vechiul amplasament din Șoseaua Bălănoaiei, conform

titlului de proprietate nr. 68558 din 12 noiembrie 1996 emis autoarei

reclamantei.

În cauză, se arată în

considerentele sentinței atacate, s-a dispus efectuarea unei expertize în

specialitatea topografie, care a concluzionat că suprafața de 1 ha (9095 m.p. din măsurători) atestată în proprietatea SC A. SA Giurgiu de certificatul a cărui

anulare se solicită, este aceiași cu cea avută în proprietate de autoarea

reclamantei (ulterior în administrarea SC A. SA Giurgiu), fiind identificat în

anexa 1 la raport.

Concluzionează instanța

de fond, în raport cu argumentele de fapt și de drept reținute, că certificatul

de atestare a dreptului de proprietate seria M07/2181 din 11 februarie 1999 a

fost emis cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, ceea ce determină

admiterea acțiunii și anularea parțială a actului contestat, în ceea ce

privește suprafața de teren de 1 ha, situată în Giurgiu, Șoseaua Bălănoaiei.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții.

Recurentul - pârât M.A.P.D.R. își

întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv

„hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii”, precum și pe dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

Susține, prin motivele de recurs

formulate, în esență, următoarele:

- actul administrativ a cărei anulare

se solicită este un act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel

că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 7 și 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

termenul de introducere a plângerii prealabile fiind de 6 luni de la data

luării la cunoștință, iar termenul de introducere a acțiunii este de 6 luni,

sau pentru motive temeinice și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an

de la data luării la cunoștință.

O, susține recurentul - pârât,

intimata - reclamantă a luat cunoștință despre actul administrativ atacat din

momentul înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei SC A. SA Giurgiu, în

Cartea funciară, de la acel moment actul atacat fiindu-i opozabil, iar

plângerea prealabilă a fost formulată cu depășirea termenului de 6 luni

prevăzut de textul de lege, ceea ce atrage inadmisibilitatea acțiunii pentru

lipsa plângerii prealabile.

- în mod netemeinic și nelegal

instanța de fond a respins excepția inadmisibilității pentru tardivitatea

acțiunii raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Intimata - reclamantă F.L. nu a

respectat termenul de un an de introducere a acțiunii, socotit de la data

luării la cunoștință despre certificatul de atestare a dreptului de proprietate

atacat, adică de la momentul înscrierii actului în Cartea Funciară, moment de

la care devine opozabil și pentru terți.

- în mod nelegal și netemeinic

instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor din patrimoniul SC A.G. SA fiind

emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză – H.G. nr. 831/1991

și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.

Se solicită admiterea recursului și

modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar

în subsidiar, în cazul respingerii excepțiilor invocate, ca neîntemeiată.

Recurenta - pârâtă SC A. SA Giurgiu,

prin lichidator M.C.S.P.R.L. Giurgiu, invocă același motiv de modificare a

sentinței, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susține, în esență, următoarele:

- Hotărârea pronunțată este dată în

contradictoriu cu un subiect de drept care nu mai exista la data pronunțării,

în perioada 1997 – 2007 recurenta - pârâtă fiind sub incidența Legii nr. 64/1995,

iar de la data de 21 septembrie 2007 a fost radiată din evidențele O.R.C.

Giurgiu.

- în prezenta cauză intimata - reclamantă

nu a mai formulat plângere prealabilă, prevalându-se de răspunsul M.A.P.D.R.

folosit și în acțiunea în anulare ce a formulat obiectul dosarului nr. 8864/2006

al Curții de Apel București, dosar în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 560/2007

prin care s-a respins acțiunea ca tardiv formulată, sentință definitivă și

irevocabilă prin nerecurare și în raport de care au invocat excepția

autorității de lucru judecat, excepție respinsă în mod nelegal de către

instanța de fond.

- pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă

susține că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile H.G. nr. 746/1992,

terenul revendicat fiind un teren industrial de incintă în care SC A. SA

Giurgiu a avut organizat activul „Depozite Centrale”, necesar desfășurării

activității sale, certificatul de atestare a dreptului de proprietate fiind

emis cu respectarea dispozițiilor legale n vigoare.

Intimata - reclamantă F.L. a depus întâmpinare

la motivele de recurs formulate de cei doi recurenți, solicitând respingerea

recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind

legală și temeinică.

Analizând recursurile formulate, în

raport de motivele invocate și legislația incidentă în cauză, precum și probatoriile

administrate în cauză, Înalta Curte le va admite potrivit considerentelor ce

vor fi precizate în continuare.

Actul administrativ contestat de

intimata - reclamantă, în mod neîndoielnic, îl reprezintă certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2181 emis

la data de 11 februarie 1999 de către M.A.P.D.R. prin care se atestă dreptul de

proprietate al pârâtei SC A.G. SA.

Caracterul său de act administrativ

unilateral individual face să-i fie aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora „Pentru

motive temeinice, în cazul actului administrativ

individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1)

(de 6 luni) dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data

luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului -

verbal de conciliere, după caz”.

Textul art. 11 alin. (2),

în forma actuală, modificată prin Legea nr. 262/2007, oferă și terților

interesați posibilitatea de a contesta legalitatea unui act administrativ,

într-un termen care are o dată de la care începe să curgă, ce poate fi

stabilită cu certitudine și anume în termen de un an de la data luării la

cunoștință prin orice mijloace, de emiterea actului administrativ.

Potrivit Legii nr. 7/1996

privind cadastrul funciar și publicitatea imobiliară, art. 27 alin. (1), „înscrisurile

în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de

la data înregistrării cererii”.

Terenul în litigiu în

suprafață de 1 ha (9095 m.p. rezultată din măsurători) pe care se află

construcții ridicate de intimata - pârâtă, astfel cum a fost denumit „Depozitul

Central”, situat în Giurgiu, Șoseaua Bălănoaiei, a făcut obiectul vânzării prin

negociere directă, în procesul de lichidare active al recurentei - pârâte SC A.

SA, potrivit procesului verbal de negociere directă nr. 108 din 18 martie 2004

încheiat între SC M.C. SRL Giurgiu (lichidator al SC A. SA Giurgiu) în calitate

de vânzător și numita R.C. administrator al SC S.C.I. SRL București în calitate

de cumpărător, contractul de vânzare - cumpărare fiind autentificat prin B.N.P.U.M.

și U.B.M.A. la data de 15 aprilie 2004 și înscris în Cartea Funciară nr. 3127/N

potrivit încheierii nr. 2531/2004.

Conform extrasului de

Carte Funciară de la dosar – vol. I rezultă fără echivoc că în C.F. nr. 3127/N

– Partea I-a era înscris imobilul în litigiu, teren în suprafață de 9095 m.p.

și construcțiile aferente, ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului

de proprietate contestat de intimata - reclamantă, sub nr. cadastral 3031,

următoarea înscriere a dreptului de proprietate al SC S.C.I. SRL București,

efectuându-se conform Încheierii nr. 2531/2004.

Faptul că certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2181

din 11 februarie 1999 emis de M.A.A. era înscris în C.F. este menționat chiar

în contractul de vânzare - cumpărare sus-menționat, părțile contractante

renunțând la obligația B.C.F.J. Giurgiu de a cerceta registrele de sarcini

imobiliare.

Ca atare, data de la

care intimata - reclamantă, terț în raport cu actul administrativ atacat, a

luat cunoștință despre acesta este cea de la care s-a produs înscrierea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate în C.F., astfel încât de

la această dată actul administrativ îi este opozabil, dată care constituie și

momentul de la care se calculează termenul de un an de introducere a acțiunii

prevăzute de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care este un termen de

decădere. Or, intimata - reclamantă a introdus acțiunea la data de 7 martie

2007, depășind cu mult termenul prevăzut.

În acest context,

intimata - reclamantă nu poate susține că a luat cunoștință despre acest

certificat la o altă dată, astfel cum a precizat în alte cauze având același

obiect și anume data de 13 martie 2006 în dosar nr. 8864/2006 al Curții de Apel

București sau data de 28 iunie 2006 în prezenta cauză, formulând plângere

prealabilă în dosarul nr. 8864/2006 al Curții de Apel București, dosar în care

soluția definitivă și irevocabilă a fost de respingere a acțiunii ca tardiv

formulată.

E drept că în dosarul nr.

8864/2/2006 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, instanța a analizat tardivitatea introducerii acțiunii

în raport de data emiterii actului și nu de la data luării la cunoștință,

astfel cum a fost modificată Legea contenciosului administrativ prin Legea nr. 262/2007,

fapt pentru care în prezenta cauză instanța de fond, în mod corect, a respins

excepția autorității de lucru judecat.

Așa fiind și cum

excepția formulării tardive a cererii de chemare în judecată este întemeiată,

instanța de control judiciar urmează a admite, în baza art. 312 C. proc. civ.,

cele două recursuri și a modifica în tot sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii formulată de intimata - reclamantă ca tardivă.

Cât privește motivul de

recurs invocat de recurenta - pârâtă SC A. SA Giurgiu, prin lichidator M.C.S.P.R.L.

Giurgiu, referitor la nulitatea sentinței întrucât soluționarea cauzei s-a

făcut în contradictoriu cu o persoană juridică ce la data pronunțării hotărârii

era radiată din R.C., acesta este nefondat.

La momentul sesizării

instanței, cadrul procesual a fost corect stabilit, SC A. SA Giurgiu fiind

chemată în judecată prin lichidatorul judiciar SC M.C. S.P.R.L. Giurgiu, recurenta

- pârâtă fiind în proces de lichidare.

Pe de altă parte,

recurenta-pârâtă nu arată care este vătămarea produsă în contradictoriu cu SC A.

SA Giurgiu.

Celelalte motive de

recurs formulate privesc fondul cauzei, astfel încât, cauza fiind rezolvată în

baza unei excepții, apare de prisos a fi analizate, potrivit art. 137 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâții M.A.D.R. și SC A. SA Giurgiu, prin lichidator judiciar M.C.

S.P.R.L. Giurgiu, împotriva sentinței nr. 3538 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea formulată de reclamanta F.L., ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2010.