ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3573/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 august 2007

reclamanta SC B.C.R.A. SA, reprezentată de sucursala Brașov,

cheamă în judecată pe pârâta SC A.B. SRL Brașov solicitând

instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de

202.462 lei reprezentând debit și a sumei de 10.934,35 lei reprezentând

dobânda legală calculată începând cu data de 22 decembrie 2006

și până la data de 8 august 2007 și în continuare până la

data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1104/C

din 24 aprilie 2008 Tribunalul Brașov, secția comercială și

de contencios administrativ, respinge excepția lipsei calității

procesuale pasive, invocată de pârâtă, admite acțiunea

formulată și precizată – cât privește cuantumul dobânzii –

de către reclamantă și în consecință, obligă

pârâta să plătească reclamantei suma de 202.462 lei reprezentând

debit și suma de 10.934,35 lei reprezentând dobânda legală

calculată începând cu data de 22 decembrie 2006 și până la data

de 8 august 2007 și în continuare până la data plății efective

a debitului, cu 5.955,32 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Reține instanța, pentru a

decide astfel, că pârâta are calitate procesuală pasivă întrucât

aceasta, care are ca obiect principal de activitate comerțul cu autovehicule,

în special B., ca importator general, și este reprezentanta

comercială pentru firme străine de leasing, între altele de

autoturisme, și care a achitat către SC V.E. SRL – utilizator al

autoturismului din litigiu – suma de 112.272,44 lei, reprezentând

pretenții în legătură cu acest autoturism, verificat și

reparat în perioada de garanție în atelierele agreate B.M., ca importator

are obligația de a garanta funcționarea produsului comercializat, pe

toată perioada de garanție, conform art. 12 coroborat cu art. 21 din H.G.

nr. 394/1995, în vigoare până la 1 ianuarie 2007.

Reține, de asemenea,

instanța că reclamanta – ca asigurător – se subrogă în

drepturile asiguratului plătit, putându-se întoarce cu acțiune în

regres împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, conform art.

22 din Legea nr. 136/1995, respectiv împotriva pârâtei care, ca importator, are

aceleași obligații ca cele ale producătorului ori

vânzătorului.

Prin decizia nr. 67/Ap din 19 iunie

2009 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, admite apelul declarat

de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe pe care o

schimbă în tot, în sensul că respinge cererea reclamantei ca fiind

introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă, reținând, în acest sens, că din actele dosarului (dosar

de fond) rezultă că autoturismul avariat a fost achiziționat de

către SC B.C.R.L. IFN SA din Cipru de la exportator SC P.A.T. Ltd, dar nu

rezultă că acesta ar fi fost cumpărat de la pârâta apelantă

în calitate de vânzător și importator, obligația de

garanție, cuprinsă în certificatul aflat la dosar, vizând un alt

autoturism decât cel din litigiu, între societatea pârâtă și

societatea de leasing, proprietară a autoturismului din cauză, în

drepturile căreia s-a subrogat reclamanta în temeiul contractului de asigurare,

neexistând nici un raport juridic.

Împotriva deciziei de mai sus

reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea

acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată.

În fundamentarea recursului

său, în esență, recurenta critică instanța de apel

pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 12 coroborat cu art. 21

din H.G. nr. 394/1995, în vigoare la data producerii daunei, ignorând că

intimata pârâtă – ca importator al autovehiculului din litigiu – are

aceleași obligații și răspunderi ca și

producătorul, fiind fără relevanță – în opinia

recurentei – faptul că în factură nu este menționată

intimata ca vânzător, deoarece această factură a fost emisă

de expeditorul exportator pentru cumpărător, intimata

răspunzând, în virtutea obligației de garantare a importatorului – ea

fiind importatorul general în România al autovehiculelor B. – pentru

prejudiciile produse ca urmare a defecțiunilor apărute la bunul

importat.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, ea

neavând calitate de vânzător sau de importator în România al autovehicului

din litigiu, iar prin precizarea la întâmpinare invocă excepția

inadmisibilității acțiunii întemeiate pe dispozițiile H.G. nr.

394/1995, față de faptul că asiguratul SC B.C.R.L. IFN SA nu are

calitate de consumator în termenii actului normativ evocat, întrucât a

achiziționat autoturismul din litigiu nu în scopul de a-l utiliza în

interes propriu, ci pentru a-l exploata în sistem de leasing, respectiv la

exercitarea obiectului său comercial de activitate, adică pentru

exercițiul profesiei, în economia Normelor legale invocate.

Examinând cu prioritate – în lumina art.

137 alin. (1) C. proc. civ. – excepția inadmisibilității

acțiunii reclamantei recurente, invocată de intimata pârâtă, se

constată că aceasta nu este întemeiată și urmează a fi

respinsă, întrucât acțiunea reclamantei, ca asigurător în

contractul de asigurare încheiat cu asiguratul SC B.C.R.L. IFN SA despăgubit,

nu a fost formulată în temeiul H.G. nr. 394/1995 ci în temeiul

dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, care o

îndreptățesc să se subroge în drepturile asiguratului într-o

acțiune în regres împotriva celui răspunzător pentru prejudiciul

acoperit prin indemnizația de asigurare, care – în opinia reclamantei

recurente și în interpretarea dată de aceasta dispozițiilor H.G.

nr. 394/1995 – ar fi și importatorul autovehiculului asigurat și

avariat din litigiu.

Examinând, însă, recursul

reclamantei în lumina motivului de nelegalitate invocat, se constată

că acesta nu este fondat.

Se constată, în acest sens,

că în mod judicios instanța de apel a reținut că pârâta

intimată nu are calitate procesuală pasivă, aceasta neavând nici

un raport juridic cu asiguratul SC B.C.R.L. IFN SA care să permită

reclamantei recurente, ca asigurator, să se îndrepte în regres împotriva

pârâtei.

De altfel, așa cum

precizează și recurenta prin declarația de recurs, pârâta

intimată are doar calitatea de importator general în România al

autovehiculelor B., fără a proba recurenta nici măcar că,

în această calitate, ar fi importat și autovehiculul din litigiu, ea

însăși depunând la dosar factura proforma care precizează

că asiguratul SC B.C.R.L. IFN SA a achiziționat autoturismul în

cauză direct de la vânzătorul SC P.A.T. Ltd, plata urmând a fi

făcută de cumpărătorul menționat în contul

vânzătorului deținut la C.P. Bank Ltd, deci fără implicarea

în vreun mod a pârâtei intimate ca posibil importator al menționatului

autovehicul.

Mai mult, recurenta arată prin

chiar declarația de recurs că intermediarul în contractul de

novație a contractului de leasing încheiat de asigurat cu privire la

autovehiculul din litigiu este SC B.M. SRL, deci o altă societate decât

intimata pârâtă, precum și că certificatul de garanție

depus la dosar, prin care garanția este asumată de pârâta

intimată, privește un alt autovehicul decât cel din litigiu, dealerul

acestuia fiind tot SC B.M. SRL.

Se constată, de asemenea, ca

nefiind relevant aspectul că intimata pârâtă a plătit o

anumită sumă de bani utilizatorului din contractul de leasing

relațiile de afaceri dintre pârâta intimată și utilizatorul

menționat neavând legătură cu contractul de asigurare încheiat

de reclamanta asigurător și nici cu achiziționarea de către

asigurat a automobilului, avariat din cauze străine în totalitate

față de pârâtă.

Cele de mai sus conduc la

constatarea că nu este fondată critica recurentei cu privire la

greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art.

12 coroborat cu art. 21 din H.G. nr. 394/1995, neincidente în cauză.

Astfel fiind, constatându-se că

în mod judicios instanța de apel a reținut că pârâta nu are

calitate procesuală pasivă, recursul declarat de reclamantă

împotriva deciziei acestei instanțe urmează a fi respins ca nefondat,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

inadmisibilității acțiunii formulată de intimata SC A.B.

SRL Brașov.

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC B.C.R.A. SA București împotriva deciziei nr. 67/Ap din 19

iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.