ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3573/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 august 2007 reclamanta SC B.C.R.A. SA, reprezentată de sucursala Brașov, cheamă în judecată pe pârâta SC A.B. SRL Brașov solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 202.462 lei reprezentând debit și a sumei de 10.934,35 lei reprezentând dobânda legală calculată începând cu data de 22 decembrie 2006 și până la data de 8 august 2007 și în continuare până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1104/C din 24 aprilie 2008 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă, admite acțiunea formulată și precizată – cât privește cuantumul dobânzii – de către reclamantă și în consecință, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 202.462 lei reprezentând debit și suma de 10.934,35 lei reprezentând dobânda legală calculată începând cu data de 22 decembrie 2006 și până la data de 8 august 2007 și în continuare până la data plății efective a debitului, cu 5.955,32 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei. Reține instanța, pentru a decide astfel, că pârâta are calitate procesuală pasivă întrucât aceasta, care are ca obiect principal de activitate comerțul cu autovehicule, în special B., ca importator general, și este reprezentanta comercială pentru firme străine de leasing, între altele de autoturisme, și care a achitat către SC V.E.

SRL – utilizator al autoturismului din litigiu – suma de 112.272,44 lei, reprezentând pretenții în legătură cu acest autoturism, verificat și reparat în perioada de garanție în atelierele agreate B.M., ca importator are obligația de a garanta funcționarea produsului comercializat, pe toată perioada de garanție, conform art. 12 coroborat cu art. 21 din H.G. nr. 394/1995, în vigoare până la 1 ianuarie 2007. Reține, de asemenea, instanța că reclamanta – ca asigurător – se subrogă în drepturile asiguratului plătit, putându-se întoarce cu acțiune în regres împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995, respectiv împotriva pârâtei care, ca importator, are aceleași obligații ca cele ale producătorului ori vânzătorului.

Prin decizia nr. 67/Ap din 19 iunie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge cererea reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reținând, în acest sens, că din actele dosarului (dosar de fond) rezultă că autoturismul avariat a fost achiziționat de către SC B.C.R.L. IFN SA din Cipru de la exportator SC P.A.T. Ltd, dar nu rezultă că acesta ar fi fost cumpărat de la pârâta apelantă în calitate de vânzător și importator, obligația de garanție, cuprinsă în certificatul aflat la dosar, vizând un alt autoturism decât cel din litigiu, între societatea pârâtă și societatea de leasing, proprietară a autoturismului din cauză, în drepturile căreia s-a subrogat reclamanta în temeiul contractului de asigurare, neexistând nici un raport juridic.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată. În fundamentarea recursului său, în esență, recurenta critică instanța de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 12 coroborat cu art. 21 din H.G.

nr. 394/1995, în vigoare la data producerii daunei, ignorând că intimata pârâtă – ca importator al autovehiculului din litigiu – are aceleași obligații și răspunderi ca și producătorul, fiind fără relevanță – în opinia recurentei – faptul că în factură nu este menționată intimata ca vânzător, deoarece această factură a fost emisă de expeditorul exportator pentru cumpărător, intimata răspunzând, în virtutea obligației de garantare a importatorului – ea fiind importatorul general în România al autovehiculelor B. – pentru prejudiciile produse ca urmare a defecțiunilor apărute la bunul importat. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, ea neavând calitate de vânzător sau de importator în România al autovehicului din litigiu, iar prin precizarea la întâmpinare invocă excepția inadmisibilității acțiunii întemeiate pe dispozițiile H.G.

nr. 394/1995, față de faptul că asiguratul SC B.C.R.L. IFN SA nu are calitate de consumator în termenii actului normativ evocat, întrucât a achiziționat autoturismul din litigiu nu în scopul de a-l utiliza în interes propriu, ci pentru a-l exploata în sistem de leasing, respectiv la exercitarea obiectului său comercial de activitate, adică pentru exercițiul profesiei, în economia Normelor legale invocate. Examinând cu prioritate – în lumina art. 137 alin. (1) C. proc. civ. – excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei recurente, invocată de intimata pârâtă, se constată că aceasta nu este întemeiată și urmează a fi respinsă, întrucât acțiunea reclamantei, ca asigurător în contractul de asigurare încheiat cu asiguratul SC B.C.R.L.

IFN SA despăgubit, nu a fost formulată în temeiul H.G. nr. 394/1995 ci în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, care o îndreptățesc să se subroge în drepturile asiguratului într-o acțiune în regres împotriva celui răspunzător pentru prejudiciul acoperit prin indemnizația de asigurare, care – în opinia reclamantei recurente și în interpretarea dată de aceasta dispozițiilor H.G. nr. 394/1995 – ar fi și importatorul autovehiculului asigurat și avariat din litigiu. Examinând, însă, recursul reclamantei în lumina motivului de nelegalitate invocat, se constată că acesta nu este fondat. Se constată, în acest sens, că în mod judicios instanța de apel a reținut că pârâta intimată nu are calitate procesuală pasivă, aceasta neavând nici un raport juridic cu asiguratul SC B.C.R.L.

IFN SA care să permită reclamantei recurente, ca asigurator, să se îndrepte în regres împotriva pârâtei. De altfel, așa cum precizează și recurenta prin declarația de recurs, pârâta intimată are doar calitatea de importator general în România al autovehiculelor B., fără a proba recurenta nici măcar că, în această calitate, ar fi importat și autovehiculul din litigiu, ea însăși depunând la dosar factura proforma care precizează că asiguratul SC B.C.R.L. IFN SA a achiziționat autoturismul în cauză direct de la vânzătorul SC P.A.T. Ltd, plata urmând a fi făcută de cumpărătorul menționat în contul vânzătorului deținut la C.P. Bank Ltd, deci fără implicarea în vreun mod a pârâtei intimate ca posibil importator al menționatului autovehicul.

Mai mult, recurenta arată prin chiar declarația de recurs că intermediarul în contractul de novație a contractului de leasing încheiat de asigurat cu privire la autovehiculul din litigiu este SC B.M. SRL, deci o altă societate decât intimata pârâtă, precum și că certificatul de garanție depus la dosar, prin care garanția este asumată de pârâta intimată, privește un alt autovehicul decât cel din litigiu, dealerul acestuia fiind tot SC B.M. SRL. Se constată, de asemenea, ca nefiind relevant aspectul că intimata pârâtă a plătit o anumită sumă de bani utilizatorului din contractul de leasing relațiile de afaceri dintre pârâta intimată și utilizatorul menționat neavând legătură cu contractul de asigurare încheiat de reclamanta asigurător și nici cu achiziționarea de către asigurat a automobilului, avariat din cauze străine în totalitate față de pârâtă.

Cele de mai sus conduc la constatarea că nu este fondată critica recurentei cu privire la greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 12 coroborat cu art. 21 din H.G. nr. 394/1995, neincidente în cauză. Astfel fiind, constatându-se că în mod judicios instanța de apel a reținut că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei acestei instanțe urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității acțiunii formulată de intimata SC A.B. SRL Brașov. Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.C.R.A. SA București împotriva deciziei nr. 67/Ap din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.