ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 503/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, cu nr. 830/P din 03 august 2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei G.E.L., administrator al SC L.L.C. SRL, Piatra Neamț, pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere, prevăzută de art. 52 din Legea nr. 129/1992, republicată, și a infracțiunii prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a), C. pen.

Cauza penală a fost înregistrată la Tribunalul Neamț, secția penală, sub nr. 2493/103/2010 la data de 09 august 2010.

Prin rechizitoriu, s-a reținut că inculpata G.E.L. a produs și a vândut către consumatori, în calitate de administrator al SC L.L.C. SRL Piatra Neamț, corpuri pentru încălzit apa, sub denumirea L.L., produse ce au la bază modelul industrial înregistrat cu certificatul din 30 ianuarie 2009 al O.S.I.M., folosit fără autorizarea titularului SC M.M. SRL, Gheorghieni și că, în același timp, a folosit astfel un model industrial de natură să producă confuzie cu cel folosit legitim de către partea vătămată.

În cursul cercetării judecătorești s-au administrat următoarele probe: declarația inculpatei G.E.L. (f. 36-37, ds. pr. inst.); raport de expertiză contabilă judiciară (filele 54-152, ds. pr. inst.); raport de expertiză contabilă judiciară supliment (filele 194-212, ds.pr. inst.); adresa din 13 ianuarie 2010 a O.S.I.M. (fila 160, ds. pr. inst); raport de opoziție nr. 168 din 18 noiembrie 2010 a O.S.I.M. (filele 171-173, ds.pr. inst.); declarațiile martorilor B.L. și B.L. (filele 227-228, ds.pr. inst.); supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară în domeniul proprietate industrială de la urmărire penală (filele 241-245, ds. pr. inst.).

Prin sentința penala nr. 62/P din data de 16 iunie 2011, pronunțata de Tribunalul Neamț, în Dosarul nr. 2493/103/2010, a fost condamnată inculpata G.E.L. pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere, prevăzută de art. 52 din Legea nr. 129/1992, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. la pedeapsa de 3.000 lei, amendă penală.

A fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2.000 lei, amendă penală.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. c) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile aflate în concurs, respectiv 3.000 lei amendă penală și 2.000 lei, amendă penală, și s-a aplicat inculpatei G.E.L. pedeapsa cea mai grea de 3.000 lei, amendă penală.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 3.000 lei, amendă penală, pe durata de 1 an, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată SC M.M. SRL, prin reprezentanți legali M.L. și M.A., și a fost obligată inculpata G.E.L. să plătească părții civile SC M.M. SRL, Gheorghieni, județul Harghita, suma de 68.410 lei, daune civile materiale și suma de 30.000 lei, daune civile morale.

În temeiul art. 353 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra unui autoturism marca M., aflat în proprietatea inculpatei, măsură dispusă prin încheierea de ședință din 02 decembrie 2010.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata G.E.L. să plătească statului suma de 2.500 lei, cheltuieli judiciare avansate la urmărire penală și la judecata în primă instanță.

În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească părți civile suma de 9.900 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariul avocat în sumă de 7.100 lei, și onorariu expert în sumă de 2.800 lei.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 06 octombrie 2009, a fost înregistrată plângerea penală formulată de către reprezentanții statutari ai SC M.M. SRL, Gheorghieni, județul Harghita, împotriva numitei G.E.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de însușire fără drept în orice mod a calității de autor al modelului industrial, prev. de art. 52 din Legea nr. 129/1992, republicată, și fabricarea și comercializarea, fără drept, a unui produs în care modelul industrial este încorporat, prev. de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, republicată.

Prin hotărârea nr. 20797 din 30 ianuarie 2009 a Comisiei de examinare a desenelor și modelelor din cadrul O.S.I.M., a fost admisă cererea formulată de către SC M.M. SRL, Gheorghieni, județul Harghita privind constituirea depozitului reglementar multiplu, cu titlul „corpuri pentru încălzit apa". Ca urmare, a fost emis certificatul de înregistrare a modelului din 30 ianuarie 2009 eliberată de O.S.I.M. (f. 15-18 ds.u.p.), astfel încât SC M.M. SRL, Gheorghieni a devenit unic titular al modelului industrial cu denumirea „corpuri pentru încălzit apa", în perioada 17 octombrie 2008 - 17 august 2018. Prin efectul eliberării certificatului de înregistrare a modelului din 30 ianuarie 2009, petenta SC M.M. SRL, Gheorghieni a devenit unic titular al modelului industrial cu denumirea „corpuri pentru încălzit apa", în perioada 17 octombrie 2008 - 17 august 2018. În motivare, Comisia a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 129/1992, republicată, privind admisibilitatea la înregistrare a modelului industrial astfel cum a fost prezentat de către solicitant. De asemenea, prin dispozițiile art. 30 din Legea nr. 129/1992, republicată, pe întreaga perioadă de valabilitate a înregistrării modelului industrial, titularul are un drept exclusiv de utilizare în orice formă și de a interzice terților utilizarea în afara consimțământului său.

A mai reținut prima instanță că, pe fondul acestei situații juridice preexistente, și fără a avea acordul părții vătămate SC MM. SRL, Gheorghieni, județul Harghita, inculpata G.E.L. a început să producă și să comercializeze, în cadrul firmei sale, SC L.L.C. SRL, Piatra Neamț, în care are calitatea de administrator, corpuri de încălzit apa cu denumirea L.L. Proveniența acestor corpuri pentru încălzit apa, ca fiind produse de către firma SC L.L.C. SRL Piatra Neamț, a fost în mod clar stabilită pe baza rapoartelor de producție care au fost identificate în evidențele societății comerciale cu ocazia verificărilor efectuate de către organele de poliție.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în domeniul proprietate industrială nr. 20 din 14 ianuarie 2010 (f. 66-72, dosar u.p.) s-a stabilit că produsul fabricat și comercializat de către SC L.L.C. SRL.

Piatra Neamț are un aspect identic cu corpul de încălzit apa pentru care, în temeiul certificatului de înregistrare a modelului din 30 ianuarie 2009 eliberat de O.S.I.M., partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni, județul Harghita are calitatea de titular în sensul dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, republicată.

Potrivit declarației dată la instanța de fond (filele 36-37, ds. pr. inst.), inculpata G.E.L. a arătat că, încă din anul 2009, a formulat cerere la O.S.I.M. pentru constituirea depozitului reglementar privind produsele - corpuri de încălzit apa - realizate în procesul tehnologic de către firma SC L.L.C. SRL Piatra Neamț, a cărei administrator este, și că produsele realizate de către firma sa prezintă elemente de diferențiere care exclud posibilitatea de a se crea confuzie cu corpurile de încălzit apa realizate de către partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni.

Inculpata a admis, în declarația sa, că a avut relații de colaborare comercială cu firma din Gheorghieni și că a angajat în procesul de producție doi muncitori, respectiv martorii B.L. și B.L., însă experiența profesională a acestora, care anterior fuseseră angajații părții vătămate, nu a fost decisivă pentru conceperea procesului tehnologic de realizarea a corpurilor de încălzit apa cu denumirea L.L.

Prin adresa din 13 ianuarie 2010 a O.S.I.M. (fila 160, ds. fond), O.S.I.M. a comunicat că potrivit evidențelor SC L.L.C. SRL Piatra Neamț a depus la O.S.I.M. la data de 14 iunie 2010 cerere de înregistrare a modelului cu titlul: "Boiler electric" pentru care a fost constituit depozitul reglementar" f. 2010- 0218". Această cerere a fost înregistrată, însă, după notificarea comunicată de către partea vătămată inculpatei (filele 23-24, ds. u.p.), prin care se cerea firmei SC L.L.C. SRL Piatra Neamț încetarea imediată a utilizării mărcilor și modelelor cuprinse în hotărârea nr. 20797 din 30 ianuarie 2009 a Comisiei de examinare a desenelor și modelelor din cadrul O.S.I.M. cu titlul: "corpuri de încălzit apa" inculpata recunoscând în declarația luată în instanță că a primit această notificare din 5 august 2009.

În cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a solicitat O.S.I.M. comunicarea raportului de opoziție nr. 168 din 18 noiembrie 2010 prin care a fost respinsă opoziția formulată de către partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni împotriva înregistrării modelului din cererea de înregistrare desene și modele ce face obiectul depozitului nr. f. 2010-0218, cu titlul „boiler electric" solicitant fiind SC L.L.C. SRL Piatra Neamț. Deoarece acest înscris nu a fost avut în vedere în cadrul urmăririi penale, instanța de fond a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară în domeniul proprietate industrială de la urmărire penală (filele 241 -245, ds. inst.).

Prin concluziile suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară, s-a stabilit că modelul de boiler certificat de O.S.I.M. în favoarea firmei SC L.L.C. SRL Piatra Neamț sub nr. 019397 nu este identic cu modelul analizat în raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 20 din 14 ianuarie 2010. Astfel, produsul pentru care firma inculpatei a obținut certificarea de depozit reglementar nu este același cu produsul realizat în procesul de producție de către această firmă, ori acest din urmă produs pus în producție efectiv de către inculpată este cel care produce confuzie cu produsul pentru care prin efectul eliberării certificatului de înregistrare a modelului nr. 018487 din 30 ianuarie 2009, petenta SC M.M. SRL, Gheorghieni a devenit unic titular al modelului industrial cu denumirea „corpuri pentru încălzit apa", în perioada 17 octombrie 2008 - 17 august 2018.

La individualizarea judiciară a pedepselor care au fost stabilite pentru infracțiunile aflate în concurs real, în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. au fost avute în vedere: gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat ca fiind relativ redus în raport cu valoarea prejudiciului material cauzat părții vătămate, în sumă de 68.410 lei, fiind vorba de o valoare raportată la un patrimoniu societar; poziția procesuală relativ sinceră a inculpatei, care a recunoscut realitatea faptelor, chiar dacă a contestat în declarațiile sale că produsele sunt identice; faptul că inculpata are calitatea de administrator al unei societăți comerciale și realizează venituri din activități lucrative, că are în întreținerea sa doi copii minori și că, având studii medii, prezintă aptitudini sporite de reeducare și reintegrare socială. De asemenea, instanța de fond constatând lipsa oricăror antecedente penale, vârsta tânără a inculpatei și comportamentul social pozitiv anterior comiterii faptelor pentru care este trimisă în judecată penală, a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante personale în temeiul art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei, având în vedere ansamblul circumstanțelor reale în care s-au comis faptele, precum și elementele pozitive privind persoana inculpatei, astfel cum au fost analizate anterior, regretul manifestat de către inculpată în fața instanței și demersurile pe care inculpata Ie-a făcut la O.S.I.M. pentru a reintra în legalitate privind producția de corpuri de încălzit apa, judecătorul fondului și-a format convingerea că scopul pedepsei se poate realiza și fără executare efectivă. Fiind îndeplinite și celelalte cerințe prevăzute de art. 81 alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii pe durata termenului de încercare de 1 an prevăzut de art. 82 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reținut că atât prin cerere scrisă, cât și prin concluziile orale formulate prin apărător, partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni a solicitat suma de 100.000 lei, daune civile materiale și suma de 100.000 lei, daune civile morale, întrucât a fost creat și riscul de confuzie prin folosirea abuzivă a drepturilor intelectuale aparținând societății. În acest sens, a solicitat a se avea în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în urmărirea penală din care rezultă dovada clară că partea civilă este deținătoarea dreptului de proprietate industrial real.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară și a suplimentului la acest raport de expertiză (filele 54-152, ds. pr. inst., filele 194-212, ds.pr. inst.), instanța de fond a reținut că valoarea prejudiciului material suferit de către partea vătămată prin efectul direct al săvârșirii faptelor care se rețin în sarcina inculpatei este în sumă de 68.410 lei, reprezentând beneficiul net nerealizat de către firma SC M.M. SRL, Gheorghieni.

Cu privire la daunele civile morale solicitate de către partea civilă, în sumă de 100.000 lei, judecătorul fondului a apreciat ca fiind în mod rezonabil stabilită valoarea prejudiciului de ordin moral cauzat părții civile la suma de 30.000 lei, având în vedere componenta nepatrimonială a dreptului de proprietate industrială care aparține patrimoniului părții civile și care a fost încălcat prin faptele inculpatei, durata de timp în care acest drept a fost încălcat, precum și faptul că acest prejudiciu se raportează la un patrimoniu societar care nu poate pretinde prejudicii de ordin afectiv, psihic, sau estetic ca în cazul unei persoane fizice.

Având în vedere soluția pronunțată în latura civilă a cauzei, în temeiul art. 353 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra unui autoturism marca M., aflat în proprietatea inculpatei, măsură dispusă prin încheierea de ședință din 02 decembrie 2010.

Împotriva sentinței, inculpata G.E.L. a declarat apel.

În motivarea apelului, inculpata a apreciat că se impunea aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Se susține că, de fapt, SC M.M. a copiat boilerul electric pentru care societatea inculpatei a obținut certificarea mărcii. Se mai arată că inculpata nu a adus prejudicii părții civile, iar SC M.M. a obținut înregistrarea la O.S.I.M., ulterior, după ce timp de 10 ani a fabricat boilere electrice fără a avea autorizație, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că produsele fabricate de inculpată prezintă elemente de diferențiere față de cele ale părții civile, iar înainte de fabricarea boilerelor a făcut demersuri pentru înregistrarea lor. De asemenea, apelanta a arătat că se impunea respingerea acțiunii civile și că a fost obligată la plata unor sume exagerate cu titlu de cheltuieli judiciare, respectiv onorariu avocat și expert. La dezbateri, apărătorul a cerut înlocuirea răspunderii penale și aplicarea unei amenzi administrative.

Prin Decizia penala nr. 124 din Curtea de Apel Bacău, secția penala, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefundat apelul declarat de inculpata G.E.L. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a repnut următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, s-a concluzionat că aceasta a fost corect stabilită de instanța de fond în baza probelor administrate, respectiv - plângerea penală formulată de către partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni, (f. 9-11 ds. u.p.); - adresa din 17 februarie 2009 a O.S.I.M (f. 13, ds. u.p.); - Decizia nr. 007206 din 02 martie 2009 a O.S.I.M. - Direcția Contencios, Mărci, Desene și Modele, Cooperare Internațională (f. 14, ds. u.p.); - certificat de înregistrare a desenului/modelului din 30 ianuarie 2009 eliberată de O.S.I.M. (f. 15-18 ds.u.p.); certificat de înregistrare al SC M.M. SRL, Gheorghieni (f. 21-22, ds. u.p.); - notificarea SC M.M. S.R.L., Gheorghieni către SC L.L.C. SRL Piatra Neamț (f. 23-24 ds. u.p.); - certificat constatator din 03 martie 2009 al O.R.C. Harghita (f. 37, ds. u.p.); hotărârea nr. 1/2004 a SC M.M. SRL Gheorghieni (f. 48, ds. u.p.); - proces verbal de constatare al I.P.J. Neamț (f. 53, ds. u.p. ); - planșe foto anexă procesului verbal (f. 57-59, dosar u.p. ); raport de expertiză tehnică judiciară (f. 66- 72, ds. u.p ); - adresa din 18 mai 2010 a O.S.I.M., declarații ale inculpatei G.E.L. raport de expertiză contabilă judiciară (filele 54-152, ds. pr. inst.) ; raport de expertiză contabilă judiciară supliment (filele 194-212, ds.pr. inst.); - adresa din 13 ianuarie 2010 a O.S.I.M. (fila 160, ds. pr. inst.); - raport de opoziție nr. 168 din 18 noiembrie 2010 a O.S.I.M. (filele 171 -173, ds.pr. inst); declarațiile martorilor B.L. și B.L., - supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară în domeniul proprietate industrială de la urmărire penală (filele 241 - 245, ds. inst.).

Astfel, s-a stabilit în baza probelor că, fără a avea acordul părții vătămate SC M.M. SRL, Gheorghieni, inculpata G.E.L. a început să producă și să comercializeze în cadrul firmei sale, SC L.L.C. SRL Piatra Neamț, corpuri de încălzit apa cu denumirea L.L. De altfel, așa cum corect a reținut prima instanță, proveniența și existența acestor corpuri pentru încălzit apa, care au fost produse de către firma SC L.L.C. SRL Piatra Neamț, a fost stabilită pe baza rapoartelor de producție care au fost identificate în evidențele societății comerciale cu ocazia verificărilor efectuate de către organele de poliție. Relevant este că, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în domeniul de proprietate industrială nr. 20 din 14 ianuarie 2010 (f. 66- 72, dosar u.p), s-a stabilit că produsul fabricat și comercializat de către SC L.L.C. SRL Piatra Neamț are un aspect identic cu corpul de încălzit apa pentru care în temeiul certificatului de înregistrare a modelului din 30 ianuarie 2009 eliberat de O.S.I.M. partea vătămată SC M.M. SRL, Gheorghieni, județul Harghita are calitatea de titular în sensul dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, republicată.

S-a reținut că inculpata G.E.L. și-a formulat apărarea în sensul că din anul 2009 a formulat cerere la O.S.I.M. pentru constituirea depozitului reglementar privind produsele - corpuri de încălzit apă - realizate în procesul tehnologic de către firma SC L.L.C. SRL Piatra Neamț, și produsele realizate de către firma sa prezintă elemente de diferențiere care exclud posibilitatea de a se crea confuzie cu corpurile de încălzit apa realizate de către partea vătămată SC M.M. SRL Gheorghieni.

A constatat instanța de apel că apărarea inculpatei a fost infirmată de probele administrate în cauză. Astfel, prin adresa din 13 ianuarie 2010 a O.S.I.M. (fila 160, ds. fond), s-a comunicat că SC L.L.C. SRL Piatra Neamț a depus la O.S.I.M. la data de 14 iunie 2010 cerere de înregistrare a modelului cu titlul: "Boiler electric, însă această cerere a fost înregistrată, după notificarea comunicată de către partea vătămată inculpatei (filele 23-24, ds. u.p.), prin care se cerea firmei SC L.L.C. SRL Piatra Neamț încetarea imediată a utilizării mărcilor și modelelor cuprinse în hotărârea nr. 20797 din 30 ianuarie 2009 a Comisiei de examinare a desenelor și modelelor din cadrul O.S.I.M. cu titlul: corpuri de încălzit apa. De altfel inculpata a recunoscut în declarația luată în instanță că a primit această notificare din 5 august 2009.

S-a mai reținut că, în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a solicitat O.S.I.M. comunicarea raportului de opoziție nr. 168 din 18 noiembrie 2010 prin care a fost respinsă opoziția formulată de către partea vătămată SC M.M. SRL Gheorghieni împotriva înregistrării modelului din cererea de înregistrare desene și modele ce face obiectul depozitului nr. F 2010-0218, cu titlul boiler electric solicitant fiind SC L.L.C. SRL Piatra Neamț. Prin concluziile suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară în domeniul proprietate industrială de la urmărire penală (filele 241-245, ds. fond), s-a arătat că modelul de boiler certificat de O.S.I.M. în favoarea firmei SC L.L.C. SRL Piatra Neamț sub nr. 019397 nu este identic cu modelul analizat în raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 20 din 14 ianuarie 2010. Esențial pentru conturarea vinovăției inculpatei este că produsul pentru care firma acesteia a obținut certificarea de depozit reglementar nu este același cu produsul realizat în procesul de producție de către această firmă. Or, în cauză, tocmai acest din urmă produs pus în producție efectiv de către inculpată este cel care produce confuzie cu produsul pentru care prin efectul eliberării certificatului de înregistrare a modelului nr. 018487 din 30 ianuarie 2009, petenta SC M.M. SRL Gheorghieni a devenit unic titular al modelului industrial cu denumirea „corpuri pentru încălzit apa", în perioada 17 octombrie 2008 - 17 august 2018.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, instanța de apel a apreciat că acestea au fost corect stabilite de prima instanță, atât cu privire la cuantum, cât și modalitatea de executare, fiind avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social concret al faptelor în raport cu valoarea prejudiciului material cauzat părții vătămate, în sumă de 68.410 lei, poziția procesuală relativ sinceră a inculpatei, care a recunoscut realitatea faptelor, chiar dacă a contestat în declarațiile sale că produsele sunt identice.

Instanța de prim control judiciar a apreciat că nu poate fi primită cererea apelantei de achitare în temeiul art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. combinat cu art. 18

1

C. pen., pe considerentul că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, deoarece infracțiunile deduse judecății întrunesc toate trăsăturile prevăzute de art. 17 C. pen., inclusiv pericolul social caracteristic infracțiunilor.

Potrivit art. 18

1

C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Instanța de apel a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18

1

C. pen., având în vedere că activitatea inculpatei a avut o amploare considerabilă, în sensul că a produs și a vândut către consumatori corpuri pentru încălzit apa, sub denumirea L.L., produse ce au la bază modelul industrial înregistrat cu certificatul din 30 ianuarie 2009 al O.S.I.M., folosit fără autorizarea titularului SC M.M. SRL, Gheorghieni și că, în același timp, a folosit astfel un model industrial de natură să producă confuzie cu cel folosit legitim de către partea vătămată. în concluzie, instanța de apel reține că, față de împrejurările în care faptele au fost comise, urmarea produsă și cuantumul prejudiciului duc la justețea aplicării unei pedepse penale, și nicidecum a prevederilor art. 18

1

C. pen.

Cu privire la critica inculpatei privind soluționarea acțiunii civile, s-a apreciat că nici aceasta nu este fondată. Astfel, între fapta ilicită a inculpatei G.E.L., de a produce și vinde către consumatori corpuri pentru încălzit apa sub denumirea comercială L.L. produse care au la bază modelul industrial înregistrat în baza certificatului de înregistrare a modelului din 30 ianuarie 2009 în favoarea părții vătămate SC M.M. SRL Gheorghieni, fără autorizarea acestui titular și de a folosi un model industrial de natură să producă confuzie cu cel folosit în mod legitim de către partea vătămată SC M.M. SRL Gheorghieni, și prejudiciul cauzat părții civile există legătură de cauzalitate.

Potrivit art. 14 din Ordonanța de Urgenta nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, la cererea părții vătămate, instanța judecătoreasca competenta va ordona persoanei care cu intenție a desfășurat o activitate de contrafacere sa plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârșite. La stabilirea despăgubirilor materiale instanța judecătorească va lua în considerare: a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special, pierderea câștigului suferita de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industriala protejat si, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat; sau b) cu titlu de alternativa, atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin suma redevențelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate.

Referitor la cuantumul despăgubirilor materiale s-a observat că raportul de expertiză contabilă judiciară și suplimentul acestuia (filele 54- 152, 194-212 dosar fond), a concluzionat că valoarea prejudiciului material suferit de către partea civilă prin comiterea faptelor care se rețin în sarcina inculpatei este în sumă de 68.410 lei reprezentând beneficiul net nerealizat de către firma SC M.M. SRL Gheorghieni. Astfel, s-a constatat că prejudiciul material rezultă din faptul că a lipsit partea civilă de un câștig pe care l-ar fi avut în condițiile în care nu ar fi avut loc faptele ilicite, iar aceste prejudicii sunt raportate și la prezența pe piața, fiind afectat beneficiul titularului mărcii, dar și prin câștigurile nejustificate ale celui care săvârșește actele care aduc atingere mărcii.

La analiza cuantumului prejudiciului moral s-a apreciat că trebuie avută în vedere componenta nepatrimonială a dreptului de proprietate industrială, care a fost încălcat prin faptele inculpatei, durata mare de timp în care acest drept a fost încălcat. S-a concluzionat că cuantumul despăgubirilor pentru daune morale a fost corect stabilit ținând cont că partea civilă a solicitat 100.000 lei, iar Curtea de Apel, în acord cu judecătorul fondului, a apreciat că în mod rezonabil s-a stabilit valoarea prejudiciului de ordin moral la suma de 30.000 lei. S-a apreciat că importantă este împrejurarea că între părți nu a existat nici un fel de legătura care sa îi permită inculpatei sa fabrice produsul în baza unui model industrial fără autorizarea titularului iar astfel de elemente menite să creeze confuzie în mintea consumatorilor aduc atingere reputației părții civile.

Nici critica referitoare la cheltuielile judiciare nu a fost apreciată ca întemeiată. Astfel, referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligată inculpata, acestea sunt justificate conform art. 193 alin. (1) C. proc. pen., iar suma de 9.900 lei, reprezenta onorariu expert în sumă de 2.800 lei și onorariul avocat în sumă de 7.100 lei, sume care se justifică având în vedere complexitatea cauzei și faptul că inculpata „a căzut în pretenții". De asemenea, se justifică și cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligată inculpata.

Împotriva deciziei, inculpata G.E.L. a declarat recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a prezentei hotărâri judecătorești (cazuri de casare - art. 385

9

pct. 18 și pct. 17

2

C. proc. pen.).

Recursul inculpatei va fi respins ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta:

În recurs, avocatul ales a criticat cele două hotărâri judecătorești deoarece, în opinia sa, se impunea achitarea inculpatei, după caz, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există"), sau în temeiul art. 10 lit. b) din C. proc. pen. („fapta nu este prevăzută de legea penală").

Înalta Curte constată că, în apel, inculpata - prin apărător - nu a pus în discuție nici existența faptelor în materialitatea lor, și nici prevederea acestora ca infracțiuni în legea penală, solicitându-se soluția achitării prevăzută de art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., combinat cu art. 18

1

C. pen., ceea ce presupune - limitându-se în acest mod calea de atac - că a inculpata a achiesat la „existența faptelor în materialitatea lor" și la „prevederea faptelor ca infracțiuni în legea penală", critica acesteia vizând numai aprecierea instanțelor asupra gradului concret al pericolului social (prin prisma condițiilor prevăzute de art. 18

1

C. pen.).

De asemenea, chiar în chiar declarația de recurs (fii. 2 d.r.), în care s-a motivat calea de atac, inculpata - personal - a criticat hotărârile atacate exclusiv pentru greșita neaplicare a dispozițiilor art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. combinat cu art. 18

1

C. pen., respectiv, solicitarea de achitare având în vedere că fapta, în concret, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, consecința fiind aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Revenind ca criticile în recurs ale avocatului ales al inculpatei, Înalta Curte constată că cea vizând „inexistența faptelor în materialitatea lor" este vădit neîntemeiată, atât în raport cu probatoriul administrat, dar și cu propriile declarații ale inculpatei care a recunoscut, în esență, existența faptelor în materialitatea lor, și pentru dovedirea netemeiniciei acestei critici nu sunt necesare argumente suplimentare.

Conform art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Apărarea nu a arătat, în concret, în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel. Motivarea apărării, în sensul că „inculpata a obținut, între timp, licență pentru vânzarea produsului" nu este de natură să justifice incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., fiind o împrejurare de fapt intervenită ulterior săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

Neîntemeiată este și critica în recurs a avocatului ales al inculpatei referitoare la „neprevederea faptelor în legea penală".

Prin „lege penală" nu se înțelege, exclusiv și limitativ, numai „C. pen.", ci și orice alte acte normative de rangul legii prin care, potrivit, Constituției și C. pen. (art. 2), sunt incriminate, ca infracțiuni, unele fapte săvârșite de persoanele fizice ori de persoanele juridice.

Faptele săvârșite de inculpată, astfel cum au fost expuse în sentință și au fost relevate de probatoriul administrat, sunt incriminate ca atare, în art. 52 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 și, respectiv, în art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991.

Ultima critică în recurs a apărării a vizat modul de soluționare a laturii civile, și aceasta fiind neîntemeiată.

Instanța de apel a expus amplele argumente juridice, dar și probele administrate, care au justificat acordarea despăgubirilor, atât pentru daune materiale, cât și pentru daune morale, Înalta Curte însușindu-și integral aceste argumente.

Despăgubirile pentru daune materiale au fost acordate pe baza unor criterii certe, rezultate din actele și lucrările dosarului, pe baza unei expertize contabile și a suplimentului la această expertiză, iar despăgubirile pentru daune morale au fost corect apreciate și acordate de către instanța de fond (acestea nefiind supuse unei probațiuni specifice, ca urmare a naturii lor), suma acordată cu acest titlu (30.000 lei, ce reprezintă circa 1/3 din suma pretinsă de partea civilă,100.000 lei), fiind rezonabilă în raport cu criteriile legale la care au făcut trimitere ambele instanțe („toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special, pierderea câștigului suferit de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industriala protejat si, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat; sau cu titlu de alternativă, atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puțin suma redevențelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate").

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatei.

Conform art. 192 alin. (2) și art. 193 C. proc. pen., recurenta-inculpată va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare, precum și la plata cheltuielilor judiciare către intimata parte civilă (cerere - fii. 9, respectiv, dovezile cheltuielilor judiciare - fii. 14-15 d.r.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.E.L. împotriva Deciziei penale nr. 124 din 04 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 625 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 992 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M.L.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 februarie 2012.