ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1223/2013

Deliberând asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 320 din 18 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția penală, s-au dispus următoarele: 1) în baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M., la 6 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), c) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul unei societăți comerciale) pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

2) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata J.E.L., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 3) în art. 346 C. proc. pen., inculpatul M.M. a fost obligat să plătească părții vătămate SC P.I. SRL, prin reprezentantul legal C.V., suma de 46.800 RON. În art. 346 C. proc. pen. inculpatul M.M. a fost obligat să plătească părții vătămate SC L.T. SRL, prin reprezentantul său legal - lichidator judiciar I.C. suma de 430.854 RON. Conform art. 189, 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 1.750 RON, sumă ce include și 50% onorariu avocat oficiu de 100 RON; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, sumă ce include și 50% onorariu avocat oficiu pentru inculpata J.E.L.

au rămas în sarcina statului. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul M.M. este cetățean italian, care a locuit pentru o perioadă și pe teritoriul României; aici a desfășurat activități comerciale în calitate de administrator al SC C.O. SRL, societate care - în prezent - nu mai există (dosar u.p). În luna iulie 2007 inculpatul a contactat prin intermediul rețelelor de internet pe reprezentantul societății SC P.I. SRL, după care s-a deplasat personal la sediul societății unde a negociat achiziționarea de 500 mp de parchet din bambus și 150 m de plintă la prețul de 46.800 RON. Livrarea mărfii urma să aibă loc în Brașov, iar plata s-ar fi efectuat la un interval de 15 zile; reprezentantul părții vătămate a afirmat în fața instanței că inculpatul i-a menționat că nu sunt probleme cu societatea SC C.O.

SRL, iar verificările făcute pe internet nu au evidențiat situații deosebite ale societății. Același reprezentant al părții vătămate afirmă că nu a efectuat verificări la bancă cu privire la societatea inculpatului întrucât acesta i-a inspirat încredere: era bine îmbrăcat, avea o mașină frumoasă, îi trebuiau materialele pentru finisarea unor construcții. Instanța de fond a remarcat că de față la discuțiile purtate de inculpatul M.M. și numitul C.V. - reprezentantul societății parte vătămată - nu a fost și inculpata J.E.L. Cu prilejul discutării cauzelor contractuale, s-a stabilit de comun acord de către părți ca plata sa fie efectuată prin file C.E.C. La câteva zile de la întâlnire, inculpatul M.M.

îl contactează telefonic pe reprezentantul părții vătămate și reconfirmă discuțiile anterioare referitoare la achiziționarea de produse. Astfel, la data de 17 august 2007 societatea SC P.I. SRL livrează prin intermediul martorului N.G. cantitatea de produse solicitate, fiind emisă factura fiscală în valoare de 46.800 RON. Martorul N.G. se deplasează la Brașov și după predarea mărfii a primit fila C.E.C. semnată, ștampilată și completată la toate rubricile; pe fila C.E.C. a fost trecută data emiterii ca fiind 19 august 2007, dată la care trebuia introdusă fila C.E.C. spre decontare. După predarea mărfii, dar până la introducerea filei C.E.C. spre decontare, inculpatul M.M. a solicitat din nou achiziționarea de produse de la SC P.I.

SRL, însă reprezentantul acestei societăți a amânat livrarea acestora până după achitarea contravalorii primei facturi fiscale. Reprezentantul SC P.I. SRL a declarat în cadrul urmăririi penale că inculpatul a confirmat de fiecare dată când au discutat că are disponibil bancar și că nu vor fi probleme cu plata produselor. La data de 23 august 2007 SC P.I. SRL se prezintă la Banca R. - Sucursala Brașov unde a introdus la plată fila C.E.C. in valoare de 46.800 RON; fila C.E.C. a fost însă refuzată la plată din lipsa disponibilului bancar. Referitor la această faptă, martorul N.G. a afirmat că in luna iulie 2007 a fost delegat de reprezentantul societății SC P.I. SRL să livreze marfa contractată de inculpatul M.M., s-a deplasat la Brașov și a descărcat marfa într-un depozit indicat de inculpatul M.M., unde, a constatat ca alte două persoane lucrau pentru inculpat printre care și inculpata J.E.L.

care completa fila C.E.C. „la ordinul administratorului". Martorul susține că inculpatul M.M. i-a dat și lui asigurări că va exista provizia necesară în contul bancar la momentul introducerii filei C.E.C. spre decontare. Fila C.E.C. a fost introdusă la plată la data de 18 august 2007, iar la data de 23 august 2007 s-a refuzat onorarea acesteia din cauza lipsei totale de disponibil. Ulterior, reprezentantul părții vătămate și martorul N.G. au încercat să contacteze pe inculpatul M.M. și persoana care a completat fila C.E.C. - inculpata J.E.L., însă nici una dintre aceste persoane nu a fost de găsit. Reprezentantul părții vătămate SC P.I. SRL, C.V., a procedat la recunoașterea din fotografic pe inculpatul M.M.

și l-a indicat pe acesta ca fund persoana cu care a negociat clauzele contractuale pentru SC C.O. SRL. Martorul N.G. a recunoscut la rândul său din fotografie pe inculpații M.M. și J.E.L. ca fiind cei cu care a purtat discuții și care i-au înmânat fila C.E.C. în valoare de 46.800 RON. Potrivit raportului de constatare tehnico științifică din data de 01 iulie 2010 scrisul de la toate rubricile filei C.E.C. a fost executat de inculpata J.E.L., iar semnătura depusă pe această filă C.E.C. aparține inculpatului M.M. În luna ianuarie 2007 inculpatul M.M. achiziționează de la SC L.T. SRL o centrală termică, a cărei contravaloare a achita-o cu file C.E.C. Această împrejurare, coroborată cu modul de prezentare al inculpatului, au condus pe reprezentantul societății - S.G.

- să nu aibă suspiciuni cu privire la activitatea desfășurată de inculpatul M.M.. În luna iulie 2007 inculpatul M.M. se deplasează la sediul societății SC L.T. SRL Brașov și poartă discuții cu reprezentantul societății referitoare la achiziționarea de centrale termice. Urmare a discuțiilor purtate, se încheie contractul de vânzare cumpărare comercială din 01 iulie 2007, cu valabilitate până la data de 1 iulie 2008. Inculpatul M.M. a comunicat reprezentantului societății parte vătămată - S.G. că se ocupă de construcția unui bloc și are nevoie de 140 de centrale termice; s-a convenit ca plata acestor centrale termice să fie efectuată prin intermediul filelor C.E.C.. S.G. a afirmat că vânzarea centralelor se efectua în tranșe, iar pentru prima parte a centralelor livrate a primit suma de 101.000 RON, bani pe care la rândul său i-a predat societăților de la care achiziționase centralele.

Reprezentantul părții vătămate a precizat că valoarea contractului încheiat cu inculpatul era de aproximativ 500.000 RON, sumă din care s-a achitat doar 101.000 RON. Astfel, începând cu data de 2 iulie 2007 s-au livrat către SC C.O. SRL Brașov centralele termice, conform facturilor fiscale pentru care s-au emis file postdatate la 30 zile. Astfel, s-au emis de către inculpatul M.M. 18 file C.E.C. plătibile la Banca R. în valoare totală de 269.995,7 RON, astfel: - fila C.E.C. în valoare de 19.712,70 RON, fila C.E.C. în valoare de 15.300 RON, fila C.E.C. în valoare de 21.500 RON , fila C.E.C. în valoare de 15.850 RON, fila C.E.C. în valoare de 25.000 RON, fila C.E.C. în valoare de 15.850 RON, fila C.E.C.

în valoare de 25.000 RON, fila C.E.C. în valoare de 15.850 RON, fila C.E.C. în valoare de 30.000 RON, fila C.E.C. în valoare de 18.752 RON, fila C.E.C. în valoare de 18.752 RON, fila C.E.C. în valoare de 12.979 RON , fila C.E.C. în valoare de 31.700 RON, fila C.E.C. în valoare de 26.250 RON, fila C.E.C. în valoare de 26.650 RON, fila C.E.C. în valoare de 42.875 RON, fila C.E.C. în valoare de 42.875 RON, fila C.E.C. în valoare de 25.958,40 RON. Reprezentantul părții vătămate a încercat să contacteze telefonic pe inculpatul M.M., însă acesta „tot mereu îl înjura"; după ce S.G. a depus plângere la poliție, a contactat din nou telefonic pe inculpat care a spus că nu-i va mai restitui nici o sumă de bani și „să se descurce cu furnizorii". Referitor la această faptă, instanța de fond a reținut că martorul C.M.

este persoana care s-a ocupat de livrarea centralelor termice; acest martor, audiat în cursul urmăririi penale, afirmă că a fost trimis - împreună cu inculpata J.E.L. - de către inculpatul M.M. la SC L.T. SRL pentru a transporta centrale termice, efectuându-se un număr de 9 transporturi. Martorul afirmă că inculpata J.E.L. era cea care semna facturile fiscale, achita marfa prin file C.E.C. pe care le completa personal și pe care inculpatul M.M. le semna. Centralele achiziționate de inculpatul M.M. au fost revândute către SC E.F. SRL; revanzarea centralelor era negociată de inculpatul M.M., iar inculpata J.E.L. era cea care întocmea actele fiscale. Acest aspect este confirmat prin depoziția martorului C.M., martor care se ocupa și de livrarea centralelor către cumpărător.

O parte din centralele termice s-au livrat în Brașov - SC E.F. SRL - iar o altă parte s-au livrat la București. Martorul C.M. a afirmat la urmărirea penală, aspect care însă nu a putut fi confirmat, că în data de 15 septembrie 2007 a mers în Italia unde s-a întâlnit cu inculpatul M.M. care i-a predat autoturismul închiriat în România pentru a-l aduce în țară. Reprezentantul societății parte vătămată SC L.T. SRL - S.G. a recunoscut pe inculpatul M.M. ca fiind persoana cu care a negociat contractul din 1 iulie 2007, menționând că niciodată inculpatul nu i-ar fi comunicat că nu are disponibil bancar sau că ar plăti mai târziu (declarație din cursul judecății). Cu referire la fapta comisă în dauna părții vătămate SC L.T.

SRL, instanța de fond a reținut depoziția martorului L.M. - angajat al societății SC E.F. SRL; acesta susține că în luna iulie 2007 a fost contactat de un reprezentant al societății SC C.O. SRL - persoană identificată ulterior ca fiind martorul C.M. - care i-a oferit spre vânzare centrale termice la prețuri avantajoase; același martor afirmă că persoana care a fost „reprezentantul firmei era doamna care întocmea facturile" întrucât persoana care le-a prezentat oferta părea să fie doar un angajat „fără putere de decizie"(dosar u.p). S-a reținut că inculpatul M.M. a efectuat, încă de la început, acte de inducere în eroare a societăților parte vătămată așa rezultă din depozițiile reprezentanților societăților păgubite, dar și din întreaga activitate desfășurată de inculpat.

Astfel, s-a reținut că inculpatul nu a avut niciun moment intenția de a achita contravaloarea facturii emise către SC P.I. SRL, nu a contactat reprezentanții societății păgubite și imediat după ce a intrat în posesia mărfii cel mai probabil a recomercializat-o; reprezentantul părții vătămate nu a mai găsit marfa livrată pentru a-și recupera prejudiciul, a constatat că, la scurt timp de la momentul livrării mărfurilor, bunurile societății SC C.O. SRL și angajații acestei societăți nu au fost de găsit la locul unde cunoștea că aceștia își desfășoară activitatea. În ceea ce privește fapta comisă în dauna SC L.T. SRL. S-a reținut că prețul de achiziție al centralelor termice de la SC L.T. SRL, de aproximativ 500.000 RON, diferă de cel de vânzare al acestora către SC E.F.

SRL. De altfel, chiar reprezentanții SC E.F. SRL au declarat că li s-a părut o afacere bună achiziționarea de centrale de la inculpat, în condițiile în care prețul ofertat era sub cel al pieței. În opinia instanței, împrejurarea că parte din contract a fost onorată de inculpând M.M. nu denotă faptul că acesta ar fi avut intenția de a plăti contravaloarea contractului, ci în fapt a intenționat ca partea vătămată să capete și mai multă încredere în bonitatea firmei pe care o reprezenta și astfel să o prejudicieze cu o sumă mult mai mare decât cea achitată, prin achiziționarea și a altor bunuri. Mai mult, se constată că reprezentantul societății parte vătămată S.G. a susținut că inculpatul afirma că dorește achiziționarea de centrale termice pentru construirea unui bloc, aspect care nu s-a dovedit a fi real, inculpatul - prin apărător - nefăcând dovada faptului că o astfel de construcție ar exista.

Potrivit raportului de constatare tehnico științifică din data de 01 iulie 2010 s-a stabilit faptul că un număr de 15 C.E.C.-uri au fost scrise de inculpata J.E.L., iar un număr de trei file C.E.C.: - nu au fost completate de J.E.L.; semnătura depusă pe toate cele 18 file C.E.C. eliberate către SC L.T. SRL aparține inculpatului M.M.. La dosarul cauzei există foaia de transport din 17 august 2007 aparținând SC H. SRL Baia Mare, care conține o comandă efectuată de SC C.O. SRL pentru efectuarea unui transport în loc. Bologna - Italia a unui număr de trei centrale termice, plata transportului în valoare de 850 euro TVA urmând a se face prin filă C.E.C.. Potrivit înscrisului de la dosar urmărire penală persoana care s-a ocupat de livrarea mărfii ar fi fost martorul C.M., inculpatul M.M.

fiind cel care a preluat marfa; conform celor susținute în înscrisul menționat anterior, transportul efectuat în Italia nu a fost onorat , fila C.E.C. în cuantum de 850 euro fiind refuzată la plată. Din studiul extraselor de cont bancar ale SC C.O. SRL în perioada de interes pentru prezenta cauză - anul 2007 se constată că societatea comercială administrată de inculpatul M.M. nu a avut rulaje; mai mult, societatea comercială SC C.O. SRL nu avea ca obiect de activitate comercializarea de centrale termice. La data de 16 septembrie 2009 societatea SC C.O. SRL a fost radiată (dosar u.p.) aspect care relevă faptul că singura activitate a societății administrată de inculpatul M.M. ar fi fost aceea de obținere a unor foloase în mod injust din derularea de contracte comerciale.

În ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatei J.E.L., s-a apreciat că probatoriul administrat a fost insuficient pentru a proba vinovăția acesteia. împrejurarea că inculpata este persoana care a completat filele C.E.C. care au fost semnate de inculpatul M.M. nu relevă faptul că a existat o înțelegere între cei doi inculpați în sensul comiterii infracțiunii de înșelăciune. De asemenea, faptul că inculpata J.E.L. era asociat în cadrul societății SC C.O. SRL nu relevă participarea sa la acțiunea de inducere în eroare a părților vătămate, nu dovedește existența unei înțelegeri între ea și inculpatul M.M. în acest sens, putând exista cel mult un dubiu în acest sens. Astfel, s-a remarcat depoziția martorului N.G.

care a afirmat în cursul urmăririi penale, cu privire la fapta descrisă la pct 1., că la depozitul la care a livrat marfa se mai aflau două persoane „din care una pe nume J.E.L. care întocmea facturi și file C.E.C. la ordinul administratorului" (dosar u.p). Această depoziție nu face dovada intenției inculpatei în sensul de a-l ajuta pe inculpatul M.M. la comiterea infracțiunii de înșelăciune, ci dovedește că inculpata era un angajat la societatea al cărei administrator era M.M. Chiar dacă inculpata J.E.L. era asociat în SC C.O. SRL, acest aspect nu relevă faptul că ea cunoștea modul în care erau încheiate tranzacțiile sau contractele de către administrator. Alte probe privind intenția inculpatei de a înșela societatea parte vătămată nu există în cuprinsul materialului probatoriu.

De asemenea, împrejurarea că inculpata este cea care a completat fila C.E.C. nu denotă faptul că aceasta a cunoscut intențiile inculpatului M.M., câtă vreme tot probatoriul dovedește faptul că această inculpată lucra în cadrul societății la fel ca și martorul C.M. Cu privire la fapta de la pct. 2, s-a apreciat că nu există nici în acest caz probe suficiente care să dovedească intenția inculpatei J.E.L. de a induce în eroare reprezentanții societății parte vătămată. Astfel, potrivit depoziției martorului C.M. care s-a ocupat la rândul său de livrarea mărfurilor achiziționate de societatea inculpatului M.M., inculpata J.E.L. se deplasa împreună cu el pentru a comercializa centrale termice achiziționate de SC C.O.

SRL. Martorul C.M. afirmă că cei doi inculpați ar fi soți și soție, aspect care însă nu este dovedit de datele speței; este posibil ca între cei doi inculpați să fi existat o relație apropiată , asemănătoare relațiilor de familie, însă acest fapt nu se confirmă. În acest sens este și înscrisul depus la dosar de apărare - carte de identitate emisă pe numele inculpatei de autoritățile italiene (dosar instanță). Martorul C.M. susține însă că atât el cât și inculpata J.E.L. au fost trimiși la SC L.T. SRL de către inculpatul M.M.. împrejurarea că inculpata J.E.L. era cea care completa filele C.E.C. este confirmat de martorul C.M., însă acest aspect nu dovedește faptul că inculpata avea intenția de a înșela partea vătămată, că ar fi cunoscut intenția inculpatului M.M.

sau modalitatea în care acesta negocia contractul. Nici o probă administrată în cauză nu relevă faptul că inculpata J.E.L. cunoștea înțelegerile existente între inculpatul M.M. și reprezentanții părților vătămate, discuțiile care se purtau cu aceste ocazii și nici unul dintre reprezentanții părților vătămate nu confirmă vreo discuție purtată cu inculpata J.E.L. Referitor la depoziția martorului L.M., instanța reține următoarele: societatea al cărei angajat era martorul a cumpărat produsele de la societatea SC C.O. SRL, această societate fiind reprezentată, în opinia sa, atât de inculpata J.E.L. cât și de martorul C.M.; negocierile referitoare la comercializarea produselor s-au purtat însă cu un bărbat (dosar u.p) , iar împrejurarea că inculpata este cea care a completat filele C.E.C.

pentru inculpatul M.M. nu denotă cu certitudine că acesta era „persoana de decizie în cadrul societății" SC C.O. SRL sau că ar fi cunoscut intenția inculpatului M.M.. Intenția inculpatei de a induce în eroare părțile vătămate nu rezultă nici din depoziția părții vătămate - dosar u.p - potrivit căreia inculpatul ar fi comunicat că "soția sa va veni în țară să aducă banii". Chiar dacă inculpata avea specimen de semnătură în bancă pentru SC C.O. SRL, acest aspect, deși constituie un indiciu, este irelevant în probarea intenției inculpatei în acțiunea de inducere în eroare a părților vătămate sau a existenței unei înțelegeri în acest sens a acesteia cu inculpatul M.M. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține că inculpata J.E.L.

a semnat filele C.E.C. datorită unei înțelegeri cu inculpatul M.M., că aceasta avea cunoștință - altfel decât în calitate de angajat al societății - de înțelegerile frauduloase realizate de administratorul acestei societăți cu reprezentanții părților vătămate. împrejurarea că între inculpați ar fi existat (sau există) o relație apropiată nu presupune în mod automat că aceste două persoane s-au sprijinit în vederea comiterii de infracțiuni, că una ar fi cunoscut intențiile frauduloase ale celeilalte și că dacă le-ar fi cunoscut ar fi fost de acord cu acestea. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul M.M. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei inculpatului M.M., al soluției de achitare a inculpatei J.E.L.

și al omiterii dispoziției în sensul comunicării sentinței către Oficiul Registrului Comerțului. În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, este nejustificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de 74, 76 C. pen. Inculpatul nu a depus diligentă și nu a achitat nici măcar în parte prejudiciul, iar parte din marfa obținută prin manopere frauduloase a livrat-o în Italia, înainte ca prima filă C.E.C. să intre la plată, fapt ce a făcut imposibilă identificarea și recuperarea acesteia. În ceea ce privește soluția de achitare a inculpatei J.E.L., s-a arătat că este neîntemeiată, declarațiile martorilor N.G.

și L.M. relevând faptul că inculpata a cunoscut activitatea infracțională a asociatului ei. Apelantul-inculpat M.M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât a fost încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a fost reprezentat la judecarea cauzei în primă instanță de către același apărător pe care l-a avut și inculpata J.E.L., iar cei doi inculpați au interese contrare. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea de înșelăciune, în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

S-a susținut că inculpatul nu a fost de rea credință, la momentul predării bunurilor achitând 20% din valoarea acestora, existând o înțelegere a părților cu privire la plata ulterioară a sumelor rezultate din tranzacțiile comerciale. Se mai arată că probele administrate relevă o simplă nerespectare a obligațiilor contractuale asumate de părți, și nu o inducere în eroare. În apel, inculpatul a depus o serie de înscrisuri (dosar CABV): factura fiscală din 17 iulie 2007, scrisoare de bonitate, din 18 iulie 2007, factura din 26 mai 2007 exstras de cont pentru perioada 01 ianuarie 2007-29 ianuarie 2007, foaie de vărsământ din 12 ianuarie 2007, factura fiscală din 30 ianuarie 2007, raport de gestiune SC C.O.

SRL Brașov, din 31 iulie 2007. Totodată, în apel a fost audiat inculpatul, care a lipsit în cursul judecării cauzei în primă instanță și astfel nu a putut fi ascultat (dosar CABV). Inculpatul a declarat că atât parchetul achiziționat de la SC P.I. SRL, cât și centralele termice achiziționate de la SC L.T. SRL au fost vândute unor societăți din Italia, care nu au făcut plata prețului, astfel că SC C.O. SRL s-a aflat în imposibilitate de a plăti prețul la data stabilită prin fila C.E.C.. Inculpatul a mai declarat la acel moment societatea sa trebuia să primească suma de 350.000 euro de la o societate din Italia, în baza a trei contracte de consultanță și de vânzare a unor bunuri, încheiate cu aceasta.

De asemenea, a declarat că nu a avut intenția de a înșela părțile civile și intenționează să achite debitele față de acestea. Prin decizia penală nr. 74 A din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a dispus următoarele: - a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale, pe care a desființat-o numai sub aspectul neaplicării dispoziției prevăzute de art. 7 din Legea nr. 26/1990 și, rejudecând în aceste limite, în baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, a dispus comunicarea la oficiul registrului comerțului a unei copii a sentinței de condamnare, după rămânerea definitivă a acesteia. - a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.M.

împotriva aceleiași sentințe. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: S-a apreciat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cauză. Din declarația martorului C.V., reprezentant al părții civile SC P.I. SRL, rezultă faptul că inculpatul, cu ocazia negocierilor purtate referitor la livrarea cantității de 500 m 2 de parchet, i-a dat acestuia asigurări că dispune de bani în contul societății, iar fila C.E.C. (dosar u.p.), în valoare de 46.800 RON, emisă pentru plata contravalorii mărfii livrate la data de 17 iulie 2007 și nu drept garanție, va fi achitată la data de 19 august 2007. Ulterior, inculpaml nu a mai răspuns la telefon, (dosar u.p; dosar tribunal).

Martorul N.G., agent vânzări la SC P.I. SRL, care a livrat parchetai și a primit fila C.E.C. de la inculpat, a confirmat declarația martorului C.V., declarând că la data livrării parchetului, 17 iulie 2007, inculpatul M.M., care a semnat și ștampilat personal fila C.E.C., completată de inculpata J.E.L., conform dispoziției inculpatului, i-a dat asigurări că la data de 17 august 2007 fila C.E.C. va fi decontată (dosar u.p.; dosar CABV). Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 01 iulie 2010 a evidențiat faptul că scrisul de la toate rubricile file C.E.C. a fost executat de inculpata J.E.L., iar semnatara aparține inculpatului M.M.. Conform extraselor de cont bancare, la data negocierilor contractuale cu partea vătămată SC P.I.

SRL și a emiterii filei C.E.C. în valoare de 46.800 RON, în contul SC C.O. SRL nu exista provizia necesară pentru acoperirea sa, aspect cunoscut de inculpatul M.M., care a produs astfel o pagubă considerabilă părții vătămate. Relevant sub aspectul conduitei inculpatului este și faptul că acesta a evitat, după producerea pagubei, orice contact cu partea vătămată, precum și împrejurarea că a recomercializat marfa livrată de către aceasta din urmă, nemaifiind posibilă recuperarea sa. Inculpatul a invocat blocajul financiar în care a intrat din cauza faptului că societatea din Italia căreia i-a revândut parchetul nu a plătit, însă acest aspect nu este de natură a înlătura atitudinea subiectivă a inculpatului la momentul negocierii contractului cu partea vătămată și al emiteri filei C.E.C., când știa că nu are disponibil în cont și, cu toate acestea, a dat asigurări reprezentanților părții vătămate, că plata se va efectua fără probleme cu fila C.E.C.

emisă. În aceeași perioadă, inculpatul a purtat discuții cu reprezentantul SC L.T. SRL Brașov referitor la achiziționarea de centrale termice, încheindu-se contractul de vânzare cumpărare din 01 iulie 2007, valabil până în 1 august 2007, având ca obiect centrale termice, în valoare de 500.000 RON, solicitate de inculpat întrucât construia un bloc. Înțelegerea părților a fost în sensul că plata se va efectua prin intermediul filelor C.E.C., iar vânzarea se va face în tranșe, pentru prima tranșa, inculpatul plătind suma de 110.000 RON. începând din data de 2 iulie 2007 s-au livrat către SC C.O. SRL centrale termice pentru plata cărora s-au emis 18 file C.E.C. post datate la 30 de zile, care însă nu au fost achitate de către inculpat, deși acesta a revândut centralele termice către SC E.F.

SRL sub prețul pieței, neachitând însă vreo sumă părții vătămate. Din declarațiile martorului C.M. (dosar u.p) rezultă că acesta s-a ocupat pentru SC C.O. SRL, la care era angajat, de livrarea centralelor termice, fiind trimis împreună cu inculpata J.E.L., de către inculpatul M.M., la SC L.T. SRL, efectuând 9 transporturi, inculpata J.E.L. semnând facturile fiscale și achitând marfa prin file C.E.C., semnate de inculpatul M.M.. Martorul a mai declarat ca revânzarea centralelor a fost negociată de către inculpatul M.M., iar inculpata J.E.L. întocmea actele fiscale. Din declarațiile martorului L.M. (dosar u.p.; dosar CABV), rezultă faptul că marfa livrată de către inculpații M.M. și J.E.L. a fost achitată cu file C.E.C..

Martorul S.G., reprezentantul părții vătămate SC L.T. SRL (dosar u.p.; dosar instanță) a declarat că inculpații nu l-au spus că vor întârzia cu plata centralelor livrate sau că nu exista disponibil în cont, însă a evitat să discute cu acesta despre achitarea mărfii. Într-adevăr, inculpatul a plătit inițial suma de 110.000 curo pentru o parte din centralele achiziționate însă la începutul anului 2007, câștigând astfel încrederea reprezentantului părții vătămate, care a fost astfel de acord să livreze marfa în continuare și să accepte ca mijloc de plata cele 19 file cele, refuzate ulterior la plata pentru lipsa disponibilului în cont, chiar în situația în care inculpatul M.M. a revândut marfa achiziționată foarte repede, sub prețul pieței.

înscrisurile aflate la dosarul cauzei relevă faptul că SC C.O. SRL nu avea ca obiect de activitate comercializarea centralelor termice, iar la scurtă vreme după introducerea filelor C.E.C. în bancă, spre decontare, reprezentanții părții vătămate SC L.T. SRL nu au mai găsit angajații SC C.O. SRL la locul unde își desfășurau activitatea, iar la data de 16 septembrie 2009, societatea a fost radiată. În opinia instanței de prim control judiciar, înscrisurile depuse de inculpat în apel nu dovedesc faptul că ar fi avut la momentul negocierii contractelor cu părțile vătămate sau al emiterii filelor C.E.C. disponibil în cont, acestea oferind date fie despre prima parte a anului 2007, fie despre relația cu alte societăți comerciale, fără relevanță sub aspectul faptei săvârșită de inculpat.

Împrejurarea că inculpatul avusese relații comerciale și cu alte societăți comerciale, care nu îi plătiseră nu îl îndreptățeau pe acesta să continue relațiile comerciale cu alte societăți, în contextul în care nu le-a comunicat acestora dificultățile financiare intervenite. Astfel, a reținut și instanța de apel că mijloacele de probă administrate în cauză dovedesc intenția inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate SC P.I. SRL și SC L.T. SRL, cu ocazia încheierii și derulării contractelor de vânzare-cumpărare, emițând file C.E.C. ca mijloace de plată pentru mărfurile achiziționate, știind că pentru acoperirea acestora nu exista disponibil în conturile societății, urmărind astfel să obțină pentru sine un folos material injust și prejudiciind părțile vătămate cu suma de 477.654 RON.

În mod întemeiat a apreciat prima instanță că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. În ceea ce privește acuzațiile aduse inculpatei J.E.L. cu privire la comiterea aceleiași infracțiuni, în forma complicității, instanța de apel, în acord cu prima instanță, a apreciat că mijloacele de probă aclministrate nu au dovedit existența unei înțelegeri între cei doi inculpați în sensul comiterii infracțiunii, iar statutul de asociat al inculpatei în cadrul SC C.O. SRL, nu constituie o dovadă în acest sens. Din declarațiile reprezentanților părților vătămate negocierile s-au purtat la inculpatul M.M., iar inculpata J.E.L.

lucra alături de ceilalți angajați în societatea comercială, punând în executare deciziile inculpatului. Drept urmare, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a stabilit că nu este dovedită vinovăția inculpatei și a dispus achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.M., instanța de apel a apreciat că prima instanță a aplicat in mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de natura și gravitatea faptei comise, de împrejurările comiterii acesteia și de modalitatea în care a acționat inculpatului, precum și de valoarea mare a prejudiciilor produse celor două părți vătămate.

împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că a declarat că este de acord cu achitarea prejudiciului, precum și perioada de timp scursă de la data comiterii faptei in mod întemeiat au fost reținute drept circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, conform art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. Astfel, s-a concluzionat că pedeapsa principală de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen., sunt de natură a asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv al pedepsei, apreciindu-se că nu se impune nici reducerea, nici majorarea pedepsei, ambele operațiuni, într-un sens sau altul, conducând la aplicarea unei pedepse neadecvată cu scopul acesteia.

În final, s-a arătat că prima instanță a soluționat în mod judicios și acțiunea civilă alăturată acțrunn penale, inculpatul fiind obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile, despăgubiri cu a căror achitare a fost de acord. Împotriva ambelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul M.M. au declarat recurs, motivele și cârtirile de casare fiind menționate În încheierea de dezbateri și amânarea pronunțării deciziei. I) în motivele scrise de recurs ale Ministerului Public, expuse în cursul dezbaterilor, hotărârile au fost criticate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului M.M. și, respectiv, sub aspectul greșitei achitări a inculpatei J.E.L., arătându-se următoarele; Hotărârile recurate sunt netemeinice în ceea ce privește reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului M.M., circumstanțe care au permis coborârea pedepsei sub minimul special.

Astfel, instanța de fond a reținut ca și circumstanțe în favoarea inculpatului M.M. următoarele: este la primul impact cu legea penală, are cunoștință de proces prin apărătorul său ales, este de acord să despăgubească părțile civile iar de la data săvârșirii faptei și până în prezent a trecut o perioada lungă de timp, aproximativ 5 ani, inculpatul neprezentându-se la judecarea în fond a cauzei, acesta fiind trimis în judecată în lipsă. S-a subliniat în motivele de recurs că inculpatul M.M. s-a prezentat în fața instanței de apel, iar cu ocazia audierii a avut o poziție procesuală nescrisă, nerecunoscând faptele comise.

Având în vedere împrejurările și modalitatea în care a acționat inculpatul, respectiv a achiziționat mărfuri de la cele doua părți vătămate în baza unor convenit încheiate cu acestea precizând că plata se va face cu file C.E.C., postdatate, care fiind introduse la plată au fost refuzate pe motivul lipsei disponibilului bancar în cont, client aflat în interdicție bancară, fapte care s-au derulat într-o perioadă scurtă de timp, iar în ceea ce privește marfa achiziționată de la SC L.T. SRL, din probele administrate în cauză rezultă că acesta cu ajutorul inculpatei J.E.L., a comercializat centralele termice astfel obținute către SC E.F.

SRL, sub prețul de achiziție, cu banii obținuți, nealimentând contul bancar; relevant este și prejudiciul final care a fost cauzat celor două societăți, respectiv suma de 477.654 RON, din care inculpatul nici până în prezent, chiar dacă au trecut 5 ani de la săvârșirea faptei, nu a despăgubit părțile civile, societăți care datorită acestor fapte comise de inculpat au intrat în insolvență; relevant este și faptul că societatea administrată de inculpat nu avea ca obiect de activitate comerțul cu centrale termice (produse care au fost achiziționate de la SC L.T. SRL) respectiv parchet (produse achiziționate de la SC P.I. SRL). Față de aceste aspecte, s-a susținut că în favoarea inculpatului, chiar dacă este infractor primai, nu se justifică a fi reținute circumstanțe atenuante care să permită coborârea pedepsei sub minimul ei special.

Cu privire la soluția de achitare a inculpatei J.E.L., s-a menționat în motivele scrise de recurs ale Ministerului Public că în mod greșit ambele instanțe au reținut că nu s-a făcut dovada, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, a unei înțelegeri între cei doi inculpați, în sensul completării filelor C.E.C. de către aceasta și ajutorul dat inculpatului M.M., atâta timp cât în cadrul societății își mai desfășurau activitatea și alte persoane. Or, în opinia acuzării, dm probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul M.M. avea calitatea de administrator al SC C.O. SRL, iar inculpata J.E.L. avea calitatea de asociat al acestei societăți. Din înscrisul existent la d.u.p.

rezultă că ambii inculpați aveau specimen de semnătură în bancă, respectiv la Banca R., aceștia solicitând deschiderea de cont în data de 23 mai 2007, adică cu puțin timp înainte de deiularea relațiilor comerciale cu cele două societăți, respectiv SC P.I. SRL și SC L.T. SRL (prima filă C.E.C. a fost emisă la data de 17 iulie 2007, iar toată activitatea infracțională desfășurându-se în cursul lunii iulie 2007). Din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cursul urmăririi penale rezultă că inculpata J.E.L. a completat un număr de 15 file C.E.C., toate cele 18 file fiind semnate de către inculpat. Relevant este și faptul că pe fiecare dintre facturile care s-au emis în vederea achiziționării mărfurilor s-a menționat numele delegatului J.E.L., iar ca și modalitate de plată file C.E.C..

Din declarația martorului C.M. rezultă că împreună cu inculpata J.E.L. s-a ocupat de transportul centralelor, iar inculpata era cea care a semnat facturile fiscale și tot aceasta a predat filele C.E.C., completate personal și semnate de inculpatul M.M.. Din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpata J.E.L. s-a ocupat efectiv de vânzarea unui număr de 60 centrale termice către SC E.F. SRL, avizele de însoțire a mărfii fiind completate de aceasta, iar pe 6 facturi fiscale a fost trecut numele acesteia; conform declarației martorului L.M., reprezentantul SC E.F. SRL, rezultă că convingerea sa a fost că reprezentantul legal „al firmei era doamna care întocmea facturile"; acesta a precizat că a achitat întreaga marfă prin numerar sau ordin de plată.

Comparând prețul de achiziție al centralelor termice de la SC L.T. SRL, respectiv 269.995 RON cu cel de vânzare către SC E.F. SRL, respectiv 117.599 RON rezultă o diferență de 152.396 RON, ceea ce denotă că centralele termice au fost vândute la aproximativ jumătate din prețul de achiziție, elemente care demonstrează tocmai intenția de inducere în eroare a reprezentanților SC L.T. SRL, centralele termice fiind comercializate imediat după achiziționare, la un preț mult inferior, și cu toate că s-a obținut suma de bani solicitată, nu a fost alimentat contul bancar. Din procesul verbal existent la dosar rezultă că reprezentantul părții vătămate SC L.T. SRL, numitul S.G. i-a recunoscut pe ambii inculpați ca fiind cei cu care a derulat relația comercială.

Din extrasele de cont bancar ale SC C.O. SRL rezultă că atât la data emiterii filelor C.E.C. cat și ulterior, la data depunerii acestora în bancă, soldul era zero, de asemenea, verificându-se activitatea contului SC C.O. SRL între anii 2007 - 2010, rezultă că nu s-a efectuat nicio operațiune, soldul fiind de asemenea zero. Din obiectul de activitate al SC C.O. SRL rezultă că printre actele de comerț pe care le putea desfășura legal această societate nu se regăsește comerțul cu centrale termice sau parchet. În consecință, în opinia acuzării, față de toate aceste aspecte, ținând cont și de relația apropiată dintre cei doi inculpați nu se poate reține că inculpata J.E.L. nu avea cunoștință de activitatea infracțională desfășurată de inculpatul M.M., atâta timp cât ea s-a ocupat, în fapt, de administrarea societății, în acest sens completând instrumentele de plată (C.E.C.-urile) s-a implicat în cele două relații comerciale desfășurate cu SC L.T.

SRL și SC P.I. SRL, facturile fiscale erau întocmite pe numele acesteia și a participat la vinderea centralelor termice, vânzare care s-a făcut mult sub prețul de achiziție. Relevant este și faptul că în cadrul societății inculpata avea calitatea de asociat și avea și specimen de semnătură în bancă. Criticile expuse în motivele de recurs ale Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov sunt neîntemeiate pentru următoarele motive: Soluția de achitare a inculpatei J.E.L. dispusă de instanța de fond, și menținută de instanța de apel, nu este consecința unei grave erori în stabilirea faptelor și împrejurărilor care formează obiectul judecății. Ceea ce a condus instanțele anterioare la această soluție este lipsa unor probe certe care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata J.E.L.

ar fi cunoscut intențiile frauduloase ale coinculpatului M.M. în legătură cu încheierea celor două contracte comerciale, și cu neplata mărfurilor achiziționate ca urmare a emiterii C.E.C.-urilor fără acoperire și, pe cale de consecință, existența unei legături subiective cu acesta (înțelegerea frauduloasă între cei doi inculpați), ambele fiind necesare pentru reținerea complicității la infracțiunea de înșelăciune. Or, în aceste condiții, a fost corect făcută aplicarea regulii „in dubio pro reo" ca o firească consecință a prezumției de nevinovăție. Numai statutul de asociat al inculpatei J.E.L. în cadrul SC C.O. SRL, completarea unor acte și a rubricilor C.E.C.-urilor, din dispoziția inculpatului M.M.

care, ulterior, le semna, ca și faptul că era menționată ca „delegat" al firmei și că s-a ocupat de vânzarea a 60 de centrale termice, nu reprezintă dovezi suficiente în acest sens. Orice faptă, și mai ales o faptă prevăzută de legea penală, presupune existența unui „mobil"; presupusa relație apropiată dintre cei doi coinculpați nu este suficientă pentru a justifica, în lipsa altor probe certe, existența unui „mobil infracțional" al inculpatei (J.E.L.. Neîntemeiată este și critica din motivele de recurs ale procurorului referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.M.

pentru următoarele motive: Se pot aprecia ca juste argumentele ambelor instanțe pentru individualizarea pedepsei (in sensul că inculpatul nu are antecedente penale, că și-a declarat acordul - de principiu - să despăgubească părțile civile, ceea ce, implicit, constituie și o recunoaștere a faptelor săvârșite, în materialitatea lor, și că a trecut o lungă perioadă de timp de la data comiterii faptelor), toate acestea având drept consecință juridică aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare, sub minimul special al textului incriminator al faptei (10 ani închisoare). II) în motivele scrise de recurs, expuse cu ocazia dezbaterilor, dar și în completarea acestora anterior pronunțării deciziei, avocatul ales al inculpatului M.M.

a criticat hotărârile atacate pentru următoarele motive: 1. motivul de recurs bazat pe dispozițiile art. 385 pct. 10 C. proc. pen: S-a arătat că, în apel, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar instanța de apel, în mod nelegal, nu s-a pronunțat asupra cererii, dispozitivul deciziei atacate necuprinzând nicio mențiune în acest sens. Condițiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite având în vedere următoarele: Este adevărat că, în apel, avocatul a susținut că este greșită încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, însă acest fapt nu a constituit decât o critică a sentinței atacate cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

Instanța de apel, în mod legal și temeinic, nu a examinat-o ca o cerere distinctă, ci ca o critică a sentinței, ca o parte a argumentelor apărării cu privire la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate. În consecință, instanța de apel nu avea obligația procedurală de a consemna distinct, în dispozitivul deciziei, „soluția" cu privire la critica apărării referitoare la încadrarea juridică a faptei, cu atât mai mult cu cât nu a modificat, în esență, soluția instanței de fond. Or, cu privire la această situație juridică sunt incidente dispozițiile art. 383 C. proc. pen. referitoare la conținutul „dispozitivului" deciziei. Curtea de apel s-a conformat dispozițiilor art. 378 alin. (3) C. proc.

pen., a examinat și a soluționat argumentat, legal și temeinic, motivul de apel al apărării referitor la „greșita încadrare juridică a faptei" (decizia atacată). 2. motivul de recurs bazat pe dispozițiile art. 385 pct. 17 C. proc. pen: S-a solicitat și în recurs, ca o critică a hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu motivarea că inculpatul nu a fost de rea-credință la momentul predării bunurilor. Mai mult, a susținut că a achitat 20% din valoarea acestor mărfuri iar între părți a existat o înțelegere cu privire la plata ulterioară a sumelor rezultate din tranzacțiile comerciale. În final, s-a susținut că din nicio probă administrată nu rezultă faptul că ar fi avut intenția de inducere în eroare a părților vătămate.

Condițiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite având în vedere următoarele: Jurisprudența, de-a lungul timpului, a stabilit unele criterii pe baza cărora se poate reține elementul subiectiv cazul infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 C. pen., printre care existența unor înțelegeri referitoare la modalitatea de plată sau cunoașterea, la data încheierii contractelor, a faptului că inculpatul nu poate plăti sumele datorate, cunoașterea de către inculpat a lipsei disponibilului la momentul emiterii C.E.C.-urilor și la condițiile în care le-a emis, conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte sau C.E.C.-uri, anterior datei faptelor din actul de sesizare, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plății, coerența măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea față de respectarea normelor care guvernează domeniul în speță, rulajul mărfurilor sau al încasărilor, precum și caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate față de faptele din cauza dedusă judecății, alături de elementele determinante pentru încheierea contractului, cunoașterea de către părțile contractante a modului în care se va desfășura contractul, a momentului și a modulul în care se va face plata, existența unor împrejurări imprevizibile, emiterea de C.E.C.-uri după interdicția bancară etc. Verificând cele două hotărâri atacate,

Înalta Curte constată că ambele instanțe au examinat faptele pentru care inculpatul a fost trirnis în judecată prin prisma acestor criterii care sunt de natură a releva intenția frauduloasă cu care a acționat acesta (astfel, așa cum s-a menționat în cele două hotărâri atacate: faptele au fost săvârșite în aceeași lună; a existat o lipsă totală a disponibilului în cont; inculpatul a asigurat - de fiecare dată - pe reprezentanții celor 2 societăți păgubite de bonitatea firmei sale; a vândut centralele termice la scurt timp de la recepția acestora, la prețuri sub cele ale pieței; a afirmat nereal că centralele termice îi sunt necesare deoarece se ocupă de construirea unui bloc; este relevant și comportamentul inculpatului ulterior emiterii C.E.C.-urilor și recepției mărfurilor față de reprezentanții celor două societăți păgubite; dispunerea - ca mod de acțiune ce sugerează o ulterioară apărare favorabilă - ca inculpata J.E.L.

să completeze actele și C.E.C.-urile, el fiind cel care doar semna; de asemenea, așa cum corect s-a menționat de ambele instanțe, plata unui avans - relativ redus în comparație cu prețul total al produselor achiziționate - a fost doar o modalitate de câștigare a încrederii cocontractantului). În consecință, critica recurentului-inculpat cu privire la încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., iar nu în cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, este neîntemeiată. 3. motivul de recurs bazat pe dispozițiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen: S-a solicitat ca la stabilirea cuantumului pedepsei aplicată să se rețină circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și, printr-o nouă individualizare a pedepsei, să se reducă cuantumul acesteia sub minimul special, apreciindu-se că s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

De asemenea, s-a arătat că între inculpat și partea civilă SC L.T. SRL, prin lichidator judiciar, a intervenit la data de 19 martie 2013 o convenție privind recuperarea debitului în cuantum de 430.854 RON, prin care și-a luat angajamentul de a achita integral debitul în tranșe lunare până cel târziu la data de 01 mai 2016, până în prezent achitând o primă tranșă de 1.000 euro și că, ulterior, a convenit cu reprezentantul legal al SC P.I. SRL să acopere întreg debitul cu care figurează restant la societatea acestuia. Condițiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite având în vedere următoarele: Conform art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. „Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 14 când s-au aplicat pedepse greșit individualitate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege". Potrivit art. 72 din C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În condițiile conceperii și săvârșirii faptelor astfel cum arătate în cele două hotărâri atacate - la care se adaugă argumentele referitoare la cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat (circa 500.000 de RON, în cea mai mare parte nerecuperat), și la forma continuată a infracțiunii (care, potrivit art. 42 C. pen., ar fi permis aplicarea unui spor de pedeapsă) - instanța de fond a stabilit o pedeapsă de 6 ani închisoare, sub minimul special de 10 ani închisoare prevăzut de textul mcriminator al faptei, prin reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante (art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen.).

În acord cu ambele instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că pedeapsa de 6 ani închisoare nu numai că este rezultatul corectei aplicări a dispozițiilor art. 72 C. pen., cât - mai ales - este de natură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.; totodată, acest cuantum al pedepsei reflectă aplicarea principiului justului echilibru între gravitatea faptei, pe de o parte, și datele privind făptuitorul, pe de altă parte. În recurs, apărarea inculpatului a invocat faptul că acesta a încheiat „convenții" de acoperire a prejudiciului (înscrisuri depuse la dosar) prin care a eșalonat pla