ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1223/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1223/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 320 din 18

noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția penală, s-au dispus următoarele:

1) în baza art. 215 alin. (1), (3), (4),

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin.

(2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M., la 6 ani

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II,

lit. b), c) C. pen. (respectiv dreptul

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de

a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa orice

funcție în cadrul unei societăți comerciale) pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a

II-a,

lit. b) C. pen.

2) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata J.E.L., pentru complicitate

la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1),

(3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3) în art. 346 C. proc. pen., inculpatul

M.M. a fost obligat să plătească părții vătămate SC P.I. SRL, prin reprezentantul

legal C.V., suma de 46.800 RON. În art. 346 C. proc. pen. inculpatul M.M. a fost

obligat să plătească părții vătămate SC L.T. SRL, prin reprezentantul său legal

- lichidator judiciar I.C. suma de 430.854 RON.

Conform art. 189, 191 C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul M.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum

de 1.750 RON, sumă ce include și 50% onorariu avocat oficiu de 100 RON; restul cheltuielilor

judiciare avansate de stat, sumă ce include și 50% onorariu avocat oficiu pentru

inculpata J.E.L. au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță

a reținut următoarele:

Inculpatul M.M. este cetățean italian,

care a locuit pentru o perioadă și pe teritoriul României; aici a desfășurat activități

comerciale în calitate de administrator al SC C.O. SRL, societate care - în prezent

- nu mai există (dosar u.p). În luna iulie 2007 inculpatul a contactat prin intermediul

rețelelor de internet pe reprezentantul societății SC P.I. SRL, după care s-a deplasat

personal la sediul societății unde a negociat achiziționarea de 500 mp de parchet

din bambus și 150 m de plintă la prețul de 46.800 RON. Livrarea mărfii urma să aibă

loc în Brașov, iar plata s-ar fi efectuat la un interval de 15 zile; reprezentantul

părții vătămate a afirmat în fața instanței că inculpatul i-a menționat că nu sunt

probleme cu societatea SC C.O. SRL, iar verificările făcute pe internet nu au evidențiat

situații deosebite ale societății. Același reprezentant al părții vătămate afirmă

că nu a efectuat verificări la bancă cu privire la societatea inculpatului întrucât

acesta i-a inspirat încredere: era bine îmbrăcat, avea o mașină frumoasă, îi trebuiau

materialele pentru finisarea unor construcții. Instanța de fond a remarcat că de

față la discuțiile purtate de inculpatul M.M. și numitul C.V. - reprezentantul societății

parte vătămată - nu a fost și inculpata J.E.L. Cu prilejul discutării cauzelor contractuale,

s-a stabilit de comun acord de către părți ca plata sa fie efectuată prin file C.E.C.

La câteva zile de la întâlnire, inculpatul M.M. îl contactează telefonic pe reprezentantul

părții vătămate și reconfirmă discuțiile anterioare referitoare la achiziționarea

de

produse.

Astfel, la data de 17 august 2007 societatea

SC P.I. SRL livrează prin intermediul martorului N.G. cantitatea de produse solicitate,

fiind emisă factura fiscală în valoare de 46.800 RON. Martorul N.G. se deplasează

la Brașov și după predarea mărfii a primit fila C.E.C. semnată, ștampilată și completată

la toate rubricile; pe fila C.E.C. a fost trecută data emiterii ca fiind 19

august 2007, dată la care trebuia introdusă fila C.E.C. spre decontare. După predarea

mărfii, dar până la introducerea filei C.E.C. spre decontare, inculpatul M.M. a

solicitat din nou achiziționarea de produse de la SC P.I. SRL, însă reprezentantul

acestei societăți a amânat livrarea acestora până după achitarea contravalorii primei

facturi fiscale. Reprezentantul SC P.I. SRL a declarat în cadrul urmăririi penale

că inculpatul a confirmat de fiecare dată când au discutat că are disponibil bancar

și că nu vor fi probleme cu plata produselor.

La data de 23 august 2007 SC P.I. SRL se

prezintă la Banca R. - Sucursala Brașov unde a introdus la plată fila C.E.C. in

valoare de 46.800 RON; fila C.E.C. a fost însă refuzată la plată din lipsa disponibilului

bancar.

Referitor la această faptă, martorul N.G.

a afirmat că in luna iulie 2007 a fost delegat de reprezentantul societății SC

P.I. SRL să livreze marfa contractată de inculpatul M.M., s-a deplasat la Brașov

și a descărcat marfa într-un depozit indicat de inculpatul M.M., unde, a constatat

ca alte două persoane lucrau pentru inculpat printre care și inculpata J.E.L. care

completa fila C.E.C. „la ordinul administratorului". Martorul susține că inculpatul

M.M. i-a dat și lui asigurări că va exista provizia necesară în contul bancar la

momentul introducerii filei C.E.C. spre decontare. Fila C.E.C. a fost introdusă

la plată la data de 18 august 2007, iar la data de 23 august 2007 s-a refuzat onorarea

acesteia din cauza lipsei totale de disponibil.

Ulterior, reprezentantul părții vătămate

și martorul N.G. au încercat să contacteze pe inculpatul M.M. și persoana care a

completat fila C.E.C. - inculpata J.E.L., însă nici una dintre aceste persoane nu

a fost de găsit.

Reprezentantul părții vătămate SC P.I.

SRL, C.V., a procedat la recunoașterea din fotografic pe inculpatul M.M. și l-a

indicat pe acesta ca fund persoana cu care a negociat clauzele contractuale pentru

SC C.O. SRL.

Martorul N.G. a recunoscut la rândul său

din fotografie pe inculpații M.M. și J.E.L. ca fiind cei cu care a purtat discuții

și care i-au înmânat fila C.E.C.

în

valoare de 46.800 RON.

Potrivit raportului de constatare tehnico

științifică din data de 01 iulie 2010 scrisul de la toate rubricile filei C.E.C.

a fost executat de inculpata J.E.L., iar semnătura depusă pe această filă C.E.C.

aparține inculpatului M.M.

În luna ianuarie 2007 inculpatul M.M. achiziționează

de la SC L.T. SRL o centrală termică, a cărei contravaloare a achita-o cu file C.E.C.

Această împrejurare, coroborată cu modul de prezentare al inculpatului, au condus

pe reprezentantul societății - S.G. - să nu aibă suspiciuni cu privire la activitatea

desfășurată de inculpatul M.M..

În luna iulie 2007 inculpatul M.M. se deplasează

la sediul societății SC L.T. SRL Brașov și poartă discuții cu reprezentantul societății

referitoare la achiziționarea de centrale termice. Urmare a discuțiilor purtate,

se încheie contractul de vânzare cumpărare comercială din 01 iulie 2007, cu valabilitate

până la data de 1 iulie 2008. Inculpatul M.M. a comunicat reprezentantului societății

parte vătămată - S.G. că se ocupă de construcția unui bloc și are nevoie de 140

de centrale termice; s-a convenit ca plata acestor centrale termice să fie efectuată

prin intermediul filelor C.E.C.. S.G. a afirmat că vânzarea centralelor se efectua

în tranșe, iar pentru prima parte a centralelor livrate a primit suma de 101.000

RON, bani pe care la rândul său i-a predat societăților de la care achiziționase

centralele. Reprezentantul părții vătămate a precizat că valoarea contractului încheiat

cu inculpatul era de aproximativ 500.000 RON, sumă din care s-a achitat doar 101.000

RON.

Astfel, începând cu data de 2 iulie 2007

s-au livrat către SC C.O. SRL Brașov centralele termice, conform facturilor fiscale

pentru care s-au emis file postdatate la 30 zile. Astfel,

s-au

emis

de

către

inculpatul

M.M.

18

file

C.E.C.

plătibile

la

Banca R. în valoare totală

de 269.995,7 RON, astfel: - fila C.E.C. în valoare de 19.712,70 RON, fila C.E.C.

în valoare de 15.300 RON, fila C.E.C. în valoare de 21.500 RON , fila C.E.C. în

valoare de 15.850 RON, fila C.E.C. în valoare de 25.000 RON, fila C.E.C. în valoare

de 15.850 RON, fila C.E.C. în valoare de 25.000 RON, fila C.E.C. în valoare de 15.850

RON, fila C.E.C. în valoare de 30.000 RON, fila C.E.C. în valoare de 18.752 RON,

fila C.E.C. în valoare de 18.752 RON, fila C.E.C. în valoare de 12.979 RON , fila

C.E.C. în valoare de 31.700 RON, fila C.E.C. în valoare de 26.250 RON, fila C.E.C.

în valoare de 26.650 RON, fila C.E.C. în valoare de 42.875 RON, fila C.E.C. în valoare

de 42.875 RON, fila C.E.C. în valoare de 25.958,40 RON.

Reprezentantul părții vătămate a încercat

să contacteze telefonic pe inculpatul M.M., însă acesta „tot mereu îl înjura";

după ce S.G. a depus plângere la poliție, a contactat din nou telefonic pe inculpat

care a spus că nu-i va mai restitui nici o sumă de bani și „să se descurce cu furnizorii".

Referitor la această faptă, instanța de

fond a reținut că martorul C.M. este persoana care s-a ocupat de livrarea centralelor

termice; acest martor, audiat în cursul urmăririi penale, afirmă că a fost trimis

- împreună cu inculpata J.E.L. - de către inculpatul M.M. la SC L.T. SRL pentru

a transporta centrale termice, efectuându-se un număr de 9 transporturi. Martorul

afirmă că inculpata J.E.L. era cea care semna facturile fiscale, achita marfa prin

file C.E.C. pe care le completa personal și pe care inculpatul M.M. le semna.

Centralele achiziționate de inculpatul

M.M. au fost revândute către SC E.F. SRL; revanzarea centralelor era negociată de

inculpatul M.M., iar inculpata J.E.L. era cea care întocmea actele fiscale. Acest

aspect este confirmat prin depoziția martorului C.M., martor care se ocupa și de

livrarea centralelor către cumpărător. O parte din centralele termice s-au livrat

în Brașov - SC E.F. SRL - iar o altă parte s-au livrat la București.

Martorul C.M. a afirmat la urmărirea penală,

aspect care însă nu a putut fi confirmat, că în data de 15 septembrie 2007 a mers

în Italia unde s-a întâlnit cu inculpatul M.M. care i-a predat autoturismul închiriat

în România pentru a-l aduce în țară.

Reprezentantul societății parte vătămată

SC L.T. SRL - S.G. a recunoscut pe inculpatul M.M. ca fiind persoana cu care a negociat

contractul din 1 iulie 2007, menționând că niciodată inculpatul nu i-ar fi comunicat

că nu are disponibil bancar sau că ar plăti mai târziu (declarație din cursul judecății).

Cu referire la fapta comisă în dauna părții

vătămate SC L.T. SRL, instanța de fond a reținut depoziția martorului L.M. - angajat

al societății SC E.F. SRL; acesta susține că în luna iulie 2007 a fost contactat

de un reprezentant al societății SC C.O. SRL - persoană identificată ulterior ca

fiind martorul C.M. - care i-a oferit spre vânzare centrale termice la prețuri avantajoase;

același martor afirmă că persoana care a fost „reprezentantul firmei era doamna

care întocmea facturile" întrucât persoana care le-a prezentat oferta părea

să fie doar un angajat „fără putere de decizie"(dosar u.p).

S-a reținut că inculpatul M.M. a efectuat,

încă de la început, acte de inducere în eroare a societăților parte vătămată așa

rezultă din depozițiile reprezentanților societăților păgubite, dar și din întreaga

activitate desfășurată de inculpat.

Astfel, s-a reținut că inculpatul nu a

avut niciun moment intenția de a achita contravaloarea facturii emise către SC

P.I. SRL, nu a contactat reprezentanții societății păgubite și imediat după ce a

intrat în posesia mărfii cel mai probabil a recomercializat-o; reprezentantul părții

vătămate nu a mai găsit marfa livrată pentru a-și recupera prejudiciul, a constatat

că, la scurt timp de la momentul livrării mărfurilor, bunurile societății SC

C.O. SRL și angajații acestei societăți nu au fost de găsit la locul unde cunoștea

că aceștia își desfășoară activitatea.

În ceea ce privește fapta comisă în dauna

SC L.T. SRL. S-a reținut că prețul de achiziție al centralelor termice de la SC

L.T. SRL, de aproximativ 500.000 RON, diferă de cel de vânzare al acestora către

SC E.F. SRL. De altfel, chiar reprezentanții SC E.F. SRL au declarat că li s-a părut

o afacere bună achiziționarea de centrale de la inculpat, în condițiile în care

prețul ofertat era sub cel al pieței. În opinia instanței, împrejurarea că parte

din contract a fost onorată de inculpând M.M. nu denotă faptul că acesta ar fi avut

intenția de a plăti contravaloarea contractului, ci în fapt a intenționat ca partea

vătămată să capete și mai multă încredere în bonitatea firmei pe care o reprezenta

și astfel să o prejudicieze cu o sumă mult mai mare decât cea achitată, prin achiziționarea

și a altor bunuri. Mai mult, se constată că reprezentantul societății parte vătămată

S.G. a susținut că inculpatul afirma că dorește achiziționarea de centrale termice

pentru construirea unui bloc, aspect care nu s-a dovedit a fi real, inculpatul -

prin apărător - nefăcând dovada faptului că o astfel de construcție ar exista.

Potrivit raportului de constatare tehnico

științifică din data de 01 iulie 2010 s-a stabilit faptul că un număr de 15 C.E.C.-uri

au fost scrise de inculpata J.E.L., iar un număr de trei file C.E.C.: - nu au fost

completate de J.E.L.; semnătura depusă pe toate cele 18 file C.E.C. eliberate către

SC L.T. SRL aparține inculpatului M.M..

La dosarul cauzei există foaia de transport

din 17 august 2007 aparținând SC H. SRL Baia Mare, care conține o comandă efectuată

de SC C.O. SRL pentru efectuarea unui transport în loc. Bologna - Italia a unui

număr de trei centrale termice, plata transportului în valoare de 850 euro TVA urmând

a se face prin filă C.E.C.. Potrivit înscrisului de la dosar urmărire penală persoana

care s-a ocupat de livrarea mărfii ar fi fost martorul C.M., inculpatul M.M. fiind

cel care a preluat marfa; conform celor susținute în înscrisul menționat anterior,

transportul efectuat în Italia nu a fost onorat , fila C.E.C. în cuantum de 850

euro fiind refuzată la plată.

Din studiul extraselor de cont bancar ale

SC C.O. SRL în perioada de interes pentru prezenta cauză - anul 2007 se constată

că societatea comercială administrată de inculpatul M.M. nu a avut rulaje; mai mult,

societatea comercială SC C.O. SRL nu avea ca obiect de activitate comercializarea

de centrale termice. La data de 16 septembrie 2009 societatea SC C.O. SRL a fost

radiată (dosar u.p.) aspect care relevă faptul că singura activitate a societății

administrată de inculpatul M.M. ar fi fost aceea de obținere a unor foloase în mod

injust din derularea de contracte comerciale.

În ceea ce privește faptele reținute în

sarcina inculpatei J.E.L., s-a apreciat că probatoriul administrat a fost insuficient

pentru a proba vinovăția acesteia. împrejurarea că inculpata este persoana care

a completat filele C.E.C. care au fost semnate de inculpatul M.M. nu relevă faptul

că a existat o înțelegere între cei doi inculpați în sensul comiterii infracțiunii

de înșelăciune. De asemenea, faptul că inculpata J.E.L. era asociat în cadrul societății

SC C.O. SRL nu relevă participarea sa la acțiunea de inducere în eroare a părților

vătămate, nu dovedește existența unei înțelegeri între ea și inculpatul M.M. în

acest sens, putând exista cel mult un dubiu în acest sens. Astfel, s-a remarcat

depoziția martorului N.G. care a afirmat în cursul urmăririi penale, cu privire

la fapta descrisă la pct 1., că la depozitul la care a livrat marfa se mai aflau

două persoane „din care una pe nume J.E.L. care întocmea facturi și file C.E.C.

la ordinul administratorului" (dosar u.p). Această depoziție nu face dovada

intenției inculpatei în sensul de a-l ajuta pe inculpatul M.M. la comiterea infracțiunii

de înșelăciune, ci dovedește că inculpata era un angajat la societatea al cărei

administrator era M.M. Chiar dacă inculpata J.E.L. era asociat în SC C.O. SRL, acest

aspect nu relevă faptul că ea cunoștea modul în care erau încheiate tranzacțiile

sau contractele de către administrator. Alte probe privind intenția inculpatei de

a înșela societatea parte vătămată nu există în cuprinsul materialului probatoriu.

De asemenea, împrejurarea că inculpata este cea care a completat fila C.E.C. nu

denotă faptul că aceasta a cunoscut intențiile inculpatului M.M., câtă vreme tot

probatoriul dovedește faptul că această inculpată lucra în cadrul societății la

fel ca și martorul C.M.

Cu privire la fapta de la pct. 2, s-a apreciat

că nu există nici în acest caz probe suficiente care să dovedească intenția inculpatei

J.E.L. de a induce în eroare reprezentanții societății parte vătămată. Astfel, potrivit

depoziției martorului C.M. care s-a ocupat la rândul său de livrarea mărfurilor

achiziționate de societatea inculpatului M.M., inculpata J.E.L. se deplasa împreună

cu el pentru a comercializa centrale termice achiziționate de SC C.O. SRL. Martorul

C.M. afirmă că cei doi inculpați ar fi soți și soție, aspect care însă nu este dovedit

de datele speței; este posibil ca între cei doi inculpați să fi existat o relație

apropiată , asemănătoare relațiilor de familie, însă acest fapt nu se confirmă.

În acest sens este și înscrisul depus la dosar de apărare - carte de identitate

emisă pe numele inculpatei de autoritățile italiene (dosar instanță). Martorul C.M.

susține însă că atât el cât și inculpata J.E.L. au fost trimiși la SC L.T. SRL de

către inculpatul M.M.. împrejurarea că inculpata J.E.L. era cea care completa filele

C.E.C. este confirmat de martorul C.M., însă acest aspect nu dovedește faptul că

inculpata avea intenția de a înșela partea vătămată, că ar fi cunoscut intenția

inculpatului M.M. sau modalitatea în care acesta negocia contractul. Nici o probă

administrată în cauză nu relevă faptul că inculpata J.E.L. cunoștea înțelegerile

existente între inculpatul M.M. și reprezentanții părților vătămate, discuțiile

care se purtau cu aceste ocazii și nici unul dintre reprezentanții părților vătămate

nu confirmă vreo discuție purtată cu inculpata J.E.L. Referitor la depoziția martorului

L.M., instanța reține următoarele: societatea al cărei angajat era martorul a cumpărat

produsele de la societatea SC C.O. SRL, această societate fiind reprezentată, în

opinia sa, atât de inculpata J.E.L. cât și de martorul C.M.; negocierile referitoare

la comercializarea produselor s-au purtat însă cu un bărbat (dosar u.p) , iar împrejurarea

că inculpata este cea care a completat filele C.E.C. pentru inculpatul M.M. nu denotă

cu certitudine că acesta era „persoana de decizie în cadrul societății" SC

C.O. SRL sau că ar fi cunoscut intenția inculpatului M.M.. Intenția inculpatei de

a induce în eroare părțile vătămate nu rezultă nici din depoziția părții vătămate

- dosar u.p - potrivit căreia inculpatul ar fi comunicat că "soția sa va veni

în țară să aducă banii". Chiar dacă inculpata avea specimen de semnătură în

bancă pentru SC C.O. SRL, acest aspect, deși constituie un indiciu, este irelevant

în probarea intenției inculpatei în acțiunea de inducere în eroare a părților vătămate

sau a existenței unei înțelegeri în acest sens a acesteia cu inculpatul M.M.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat

că nu se poate reține că inculpata J.E.L. a semnat filele C.E.C. datorită unei înțelegeri

cu inculpatul M.M., că aceasta avea cunoștință - altfel decât în calitate de angajat

al societății - de înțelegerile frauduloase realizate de administratorul acestei

societăți cu reprezentanții părților vătămate. împrejurarea că între inculpați ar

fi existat (sau există) o relație apropiată nu presupune în mod automat că aceste

două persoane s-au sprijinit în vederea comiterii de infracțiuni, că una ar fi cunoscut

intențiile frauduloase ale celeilalte și că dacă le-ar fi cunoscut ar fi fost de

acord cu acestea.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul M.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov

a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul individualizării

judiciare a pedepsei inculpatului M.M., al soluției de achitare a inculpatei J.E.L.

și al omiterii dispoziției în sensul comunicării sentinței către Oficiul Registrului

Comerțului. În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că în raport de circumstanțele

reale ale săvârșirii faptelor, este nejustificată reținerea în favoarea inculpatului

a circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de 74, 76 C. pen. Inculpatul nu

a depus diligentă și nu a achitat nici măcar în parte prejudiciul, iar parte din

marfa obținută prin manopere frauduloase a livrat-o în Italia, înainte ca prima

filă C.E.C. să intre la plată, fapt ce a făcut imposibilă identificarea și recuperarea

acesteia. În ceea ce privește soluția de achitare a inculpatei J.E.L., s-a arătat

că este neîntemeiată, declarațiile martorilor N.G. și L.M. relevând faptul că inculpata

a cunoscut activitatea infracțională a asociatului ei.

Apelantul-inculpat M.M. a solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare

întrucât a fost încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a fost reprezentat

la judecarea cauzei în primă instanță de către același apărător pe care l-a avut

și inculpata J.E.L., iar cei doi inculpați au interese contrare. În subsidiar, a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, schimbarea

încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea de înșelăciune,

în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. S-a

susținut că inculpatul nu a fost de rea credință, la momentul predării bunurilor

achitând 20% din valoarea acestora, existând o înțelegere a părților cu privire

la plata ulterioară a sumelor rezultate din tranzacțiile comerciale. Se mai arată

că probele administrate relevă o simplă nerespectare a obligațiilor contractuale

asumate de părți, și nu o inducere în eroare. În apel, inculpatul a depus o serie

de înscrisuri (dosar CABV): factura fiscală din 17 iulie 2007, scrisoare de bonitate,

din 18 iulie 2007,

factura

din 26 mai 2007 exstras de cont pentru perioada 01 ianuarie 2007-29 ianuarie 2007,

foaie de

vărsământ din 12

ianuarie 2007, factura fiscală din 30 ianuarie 2007, raport de gestiune SC C.O.

SRL Brașov, din 31 iulie 2007. Totodată, în apel a fost audiat inculpatul, care

a lipsit în cursul judecării cauzei în primă instanță și astfel nu a putut fi ascultat

(dosar CABV). Inculpatul a declarat că atât parchetul achiziționat de la SC

P.I. SRL, cât și centralele termice achiziționate de la SC L.T. SRL au fost vândute

unor societăți din Italia, care nu au făcut plata prețului, astfel că SC C.O.

SRL s-a aflat în imposibilitate de a plăti prețul la data stabilită prin fila C.E.C..

Inculpatul a mai declarat la acel moment societatea sa trebuia să primească suma

de 350.000 euro de la o societate din Italia, în baza a trei contracte de consultanță

și de vânzare a unor bunuri, încheiate cu aceasta. De asemenea, a declarat că nu

a avut intenția de a înșela părțile civile și intenționează să achite debitele față

de acestea.

Prin decizia penală nr. 74 A din 27

iunie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a dispus următoarele:

- a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale, pe care a desființat-o

numai sub aspectul neaplicării dispoziției prevăzute de art. 7 din Legea nr. 26/1990

și, rejudecând în aceste limite, în baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, a dispus

comunicarea la oficiul registrului comerțului a unei copii a sentinței de condamnare,

după rămânerea definitivă a acesteia.

- a respins ca nefondat apelul declarat

de inculpatul M.M. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a dispune în acest sens, instanța

de prim control judiciar a reținut următoarele:

S-a apreciat că prima instanță a stabilit

în mod corect situația de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate

în cauză. Din declarația martorului C.V., reprezentant al părții civile SC P.I.

SRL, rezultă faptul că inculpatul, cu ocazia negocierilor purtate referitor la livrarea

cantității de 500 m

2

de parchet, i-a dat acestuia asigurări că dispune

de bani în contul societății, iar fila C.E.C. (dosar u.p.), în valoare de 46.800

RON, emisă pentru plata contravalorii mărfii livrate la data de 17 iulie 2007 și

nu drept garanție, va fi achitată la data de 19 august 2007. Ulterior, inculpaml

nu a mai răspuns la telefon, (dosar u.p; dosar tribunal). Martorul N.G., agent vânzări

la SC P.I. SRL, care a livrat parchetai și a primit fila C.E.C. de la inculpat,

a confirmat declarația martorului C.V., declarând că la data livrării parchetului,

17 iulie 2007, inculpatul M.M., care a semnat și ștampilat personal fila C.E.C.,

completată de inculpata J.E.L., conform dispoziției inculpatului, i-a dat asigurări

că la data de 17 august 2007 fila C.E.C. va fi decontată (dosar u.p.; dosar CABV).

Raportul de constatare tehnico-științifică din data de 01 iulie 2010 a evidențiat

faptul că scrisul de la toate rubricile file C.E.C. a fost executat de inculpata

J.E.L., iar semnatara aparține inculpatului M.M.. Conform extraselor de cont bancare,

la data negocierilor contractuale cu partea vătămată SC P.I. SRL și a emiterii filei

C.E.C. în valoare de 46.800 RON, în contul SC C.O. SRL nu exista provizia necesară

pentru acoperirea sa, aspect cunoscut de inculpatul M.M., care a produs astfel o

pagubă considerabilă părții vătămate. Relevant sub aspectul conduitei inculpatului

este și faptul că acesta a evitat, după producerea pagubei, orice contact cu partea

vătămată, precum și împrejurarea că a recomercializat marfa livrată de către aceasta

din urmă, nemaifiind posibilă recuperarea sa. Inculpatul a invocat blocajul financiar

în care a intrat din cauza faptului că societatea din Italia căreia i-a revândut

parchetul nu a plătit, însă acest aspect nu este de natură a înlătura atitudinea

subiectivă a inculpatului la momentul negocierii contractului cu partea vătămată

și al emiteri filei C.E.C., când știa că nu are disponibil în cont și, cu toate

acestea, a dat asigurări reprezentanților părții vătămate, că plata se va efectua

fără probleme cu fila C.E.C. emisă.

În aceeași perioadă, inculpatul a purtat

discuții cu reprezentantul SC L.T. SRL Brașov referitor la achiziționarea de centrale

termice, încheindu-se contractul de vânzare cumpărare din 01 iulie 2007, valabil

până în 1 august 2007, având ca obiect centrale termice, în valoare de 500.000 RON,

solicitate de inculpat întrucât construia un bloc. Înțelegerea părților a fost în

sensul că plata se va efectua prin intermediul filelor C.E.C., iar vânzarea se va

face în tranșe, pentru prima tranșa, inculpatul plătind suma de 110.000 RON. începând

din data de 2 iulie 2007 s-au livrat către SC C.O. SRL centrale termice pentru plata

cărora s-au emis 18 file C.E.C. post datate la 30 de zile, care însă nu au fost

achitate de către inculpat, deși acesta a revândut centralele termice către SC

E.F. SRL sub prețul pieței, neachitând însă vreo sumă părții vătămate. Din declarațiile

martorului C.M. (dosar u.p) rezultă că acesta s-a ocupat pentru SC C.O. SRL, la

care era angajat, de livrarea centralelor termice, fiind trimis împreună cu inculpata

J.E.L., de către inculpatul M.M., la SC L.T. SRL, efectuând 9 transporturi, inculpata

J.E.L. semnând facturile fiscale și achitând marfa prin file C.E.C., semnate de

inculpatul M.M.. Martorul a mai declarat ca revânzarea centralelor a fost negociată

de către inculpatul M.M., iar inculpata J.E.L. întocmea actele fiscale.

Din declarațiile martorului L.M. (dosar

u.p.; dosar CABV), rezultă faptul că marfa livrată de către inculpații M.M. și J.E.L.

a fost achitată cu file C.E.C.. Martorul S.G., reprezentantul părții vătămate SC

L.T. SRL (dosar u.p.; dosar instanță) a declarat că inculpații nu l-au spus că vor

întârzia cu plata centralelor livrate sau că nu exista disponibil în cont, însă

a evitat să discute cu acesta despre achitarea mărfii. Într-adevăr, inculpatul a

plătit inițial suma de 110.000 curo pentru o parte din centralele achiziționate

însă la începutul anului 2007, câștigând astfel încrederea reprezentantului părții

vătămate, care a fost astfel de acord să livreze marfa în continuare și să accepte

ca mijloc de plata cele 19 file cele, refuzate ulterior la plata pentru lipsa disponibilului

în cont, chiar în situația în care inculpatul M.M. a revândut marfa achiziționată

foarte repede, sub prețul pieței. înscrisurile aflate la dosarul cauzei relevă faptul

că SC C.O. SRL nu avea ca obiect de activitate comercializarea centralelor termice,

iar la scurtă vreme după introducerea filelor C.E.C. în bancă, spre decontare, reprezentanții

părții vătămate SC L.T. SRL nu au mai găsit angajații SC C.O. SRL la locul unde

își desfășurau activitatea, iar la data de 16 septembrie 2009, societatea a fost

radiată.

În opinia instanței de prim control judiciar,

înscrisurile depuse de inculpat în apel nu dovedesc faptul că ar fi avut la momentul

negocierii contractelor cu părțile vătămate sau al emiterii filelor C.E.C. disponibil

în cont, acestea oferind date fie despre prima parte a anului 2007, fie despre relația

cu alte societăți comerciale, fără relevanță sub aspectul faptei săvârșită de inculpat.

Împrejurarea că inculpatul avusese relații comerciale și cu alte societăți comerciale,

care nu îi plătiseră nu îl îndreptățeau pe acesta să continue relațiile comerciale

cu alte societăți, în contextul în care nu le-a comunicat acestora dificultățile

financiare intervenite.

Astfel, a reținut și instanța de apel că

mijloacele de probă administrate în cauză dovedesc intenția inculpatului de a induce

în eroare părțile vătămate SC P.I. SRL și SC L.T. SRL, cu ocazia încheierii și derulării

contractelor de vânzare-cumpărare, emițând file C.E.C. ca mijloace de plată pentru

mărfurile achiziționate, știind că pentru acoperirea acestora nu exista disponibil

în conturile societății, urmărind astfel să obțină pentru sine un folos material

injust și prejudiciind părțile vătămate cu suma de 477.654 RON. În mod întemeiat

a apreciat prima instanță că această faptă întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5)

C. pen.

În ceea ce privește acuzațiile aduse inculpatei

J.E.L. cu privire la comiterea aceleiași infracțiuni, în forma complicității, instanța

de apel, în acord cu prima instanță, a apreciat că mijloacele de probă aclministrate

nu au dovedit existența unei înțelegeri între cei doi inculpați în sensul comiterii

infracțiunii, iar statutul de asociat al inculpatei în cadrul SC C.O. SRL, nu constituie

o dovadă în acest sens. Din declarațiile reprezentanților părților vătămate negocierile

s-au purtat la inculpatul M.M., iar inculpata J.E.L. lucra alături de ceilalți angajați

în societatea comercială, punând în executare deciziile inculpatului. Drept urmare,

s-a apreciat că în mod corect prima instanță a stabilit că nu este dovedită vinovăția

inculpatei și a dispus achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la individualizarea judiciară

a pedepsei aplicate inculpatului M.M., instanța de apel a apreciat că prima instanță

a aplicat in mod judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de

natura și gravitatea faptei comise, de împrejurările comiterii acesteia și de modalitatea

în care a acționat inculpatului, precum și de valoarea mare a prejudiciilor produse

celor două părți vătămate. împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale,

că a declarat că este de acord cu achitarea prejudiciului, precum și perioada de

timp scursă de la data comiterii faptei in mod întemeiat au fost reținute drept

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, conform art. 74 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) C. pen. Astfel, s-a concluzionat că pedeapsa principală de 6 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II,

lit. b) și lit. c) C. pen., sunt de natură

a asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv al pedepsei,

apreciindu-se că nu se impune nici reducerea, nici majorarea pedepsei, ambele operațiuni,

într-un sens sau altul, conducând la aplicarea unei pedepse neadecvată cu scopul

acesteia.

În final, s-a arătat că prima instanță

a soluționat în mod judicios și acțiunea civilă alăturată acțrunn penale, inculpatul

fiind obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile, despăgubiri cu

a căror achitare a fost de acord.

Împotriva ambelor hotărâri, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul M.M. au declarat recurs, motivele

și cârtirile de casare fiind menționate În încheierea de dezbateri și amânarea pronunțării

deciziei.

I)

în motivele scrise de recurs ale Ministerului

Public, expuse în cursul dezbaterilor, hotărârile au fost criticate sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului M.M. și, respectiv, sub

aspectul greșitei achitări a inculpatei J.E.L., arătându-se următoarele;

Hotărârile recurate sunt netemeinice în

ceea ce privește reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului M.M.,

circumstanțe care au permis coborârea pedepsei sub minimul special. Astfel, instanța

de fond a reținut ca și circumstanțe în favoarea inculpatului M.M. următoarele:

este la primul impact cu legea penală, are cunoștință de proces prin apărătorul

său ales, este de acord să despăgubească părțile civile iar de la data săvârșirii

faptei și până în prezent a trecut o perioada lungă de timp, aproximativ 5 ani,

inculpatul neprezentându-se la judecarea în fond a cauzei, acesta fiind trimis în

judecată în lipsă. S-a subliniat în motivele de recurs că inculpatul M.M. s-a prezentat

în fața instanței de apel, iar cu ocazia audierii a avut o poziție procesuală nescrisă,

nerecunoscând faptele comise. Având în vedere împrejurările și modalitatea în care

a acționat inculpatul, respectiv a achiziționat mărfuri de la cele doua părți vătămate

în baza unor convenit încheiate cu acestea precizând că plata se va face cu file

C.E.C., postdatate, care fiind introduse la plată au fost refuzate pe motivul lipsei

disponibilului bancar în cont, client aflat în interdicție bancară, fapte care s-au

derulat într-o perioadă scurtă de timp, iar în ceea ce privește marfa achiziționată

de la SC L.T. SRL, din probele administrate în cauză rezultă că acesta cu ajutorul

inculpatei J.E.L., a comercializat centralele termice astfel obținute către SC

E.F. SRL, sub prețul de achiziție, cu banii obținuți, nealimentând contul bancar;

relevant este și prejudiciul final care a fost cauzat celor două societăți, respectiv

suma de 477.654 RON, din care inculpatul nici până în prezent, chiar dacă au trecut

5 ani de la săvârșirea faptei, nu a despăgubit părțile civile, societăți care datorită

acestor fapte comise de inculpat au intrat în insolvență; relevant este și faptul

că societatea administrată de inculpat nu avea ca obiect de activitate comerțul

cu centrale termice (produse care au fost achiziționate de la SC L.T. SRL) respectiv

parchet (produse achiziționate de la SC P.I. SRL).

Față de aceste aspecte, s-a susținut că

în favoarea inculpatului, chiar dacă este infractor primai, nu se justifică a fi

reținute circumstanțe atenuante care să permită coborârea pedepsei sub minimul ei

special.

Cu privire la soluția de achitare a inculpatei

J.E.L., s-a menționat în motivele scrise de recurs ale Ministerului Public că în

mod greșit ambele instanțe au reținut că nu s-a făcut dovada, pe baza probelor existente

la dosarul cauzei, a unei înțelegeri între cei doi inculpați, în sensul completării

filelor C.E.C. de către aceasta și ajutorul dat inculpatului M.M., atâta timp cât

în cadrul societății își mai desfășurau activitatea și alte persoane.

Or, în opinia acuzării, dm probatoriul

administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul M.M. avea calitatea de

administrator al SC C.O. SRL, iar inculpata J.E.L. avea calitatea de asociat al

acestei societăți. Din înscrisul existent la d.u.p. rezultă că ambii inculpați aveau

specimen de semnătură în bancă, respectiv la Banca R., aceștia solicitând deschiderea

de cont în data de 23 mai 2007, adică cu puțin timp înainte de deiularea relațiilor

comerciale cu cele două societăți, respectiv SC P.I. SRL și SC L.T. SRL (prima filă

C.E.C. a fost emisă la data de 17 iulie 2007, iar toată activitatea infracțională

desfășurându-se în cursul lunii iulie 2007). Din raportul de constatare tehnico-științifică

efectuat în cursul urmăririi penale rezultă că inculpata J.E.L. a completat un număr

de 15 file C.E.C., toate cele 18 file fiind semnate de către inculpat. Relevant

este și faptul că pe fiecare dintre facturile care s-au emis în vederea achiziționării

mărfurilor s-a menționat numele delegatului J.E.L., iar ca și modalitate de plată

file C.E.C.. Din declarația martorului C.M. rezultă că împreună cu inculpata J.E.L.

s-a ocupat de transportul centralelor, iar inculpata era cea care a semnat facturile

fiscale și tot aceasta a predat filele C.E.C., completate personal și semnate de

inculpatul M.M.. Din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că

inculpata J.E.L. s-a ocupat efectiv de vânzarea unui număr de 60 centrale termice

către SC E.F. SRL, avizele de însoțire a mărfii fiind completate de aceasta, iar

pe 6 facturi fiscale a fost trecut numele acesteia; conform declarației martorului

L.M., reprezentantul SC E.F. SRL, rezultă că convingerea sa a fost că reprezentantul

legal „al firmei era doamna care întocmea facturile"; acesta a precizat că

a achitat întreaga marfă prin numerar sau ordin de plată. Comparând prețul de achiziție

al centralelor termice de la SC L.T. SRL, respectiv 269.995 RON cu cel de vânzare

către SC E.F. SRL, respectiv 117.599 RON rezultă o diferență de 152.396 RON, ceea

ce denotă că centralele termice au fost vândute la aproximativ jumătate din prețul

de achiziție, elemente care demonstrează tocmai intenția de inducere în eroare a

reprezentanților SC L.T. SRL, centralele termice fiind comercializate imediat după

achiziționare, la un preț mult inferior, și cu toate că s-a obținut suma de bani

solicitată, nu a fost alimentat contul bancar. Din procesul verbal existent la dosar

rezultă că reprezentantul părții vătămate SC L.T. SRL, numitul S.G. i-a recunoscut

pe ambii inculpați ca fiind cei cu care a derulat relația comercială. Din extrasele

de cont bancar ale SC C.O. SRL rezultă că atât la data emiterii filelor C.E.C. cat

și ulterior, la data depunerii acestora în bancă, soldul era zero, de asemenea,

verificându-se activitatea contului SC C.O. SRL între anii 2007 - 2010, rezultă

că nu s-a efectuat nicio operațiune, soldul fiind de asemenea zero. Din obiectul

de activitate al SC C.O. SRL rezultă că printre actele de comerț pe care le putea

desfășura legal această societate nu se regăsește comerțul cu centrale termice sau

parchet.

În consecință, în opinia acuzării, față

de toate aceste aspecte, ținând cont și de relația apropiată dintre cei doi inculpați

nu se poate reține că inculpata J.E.L. nu avea cunoștință de activitatea infracțională

desfășurată de inculpatul M.M., atâta timp cât ea s-a ocupat, în fapt, de administrarea

societății, în acest sens completând instrumentele de plată (C.E.C.-urile) s-a implicat

în cele două relații comerciale desfășurate cu SC L.T. SRL și SC P.I. SRL, facturile

fiscale erau întocmite pe numele acesteia și a participat la vinderea centralelor

termice, vânzare care s-a făcut mult sub prețul de achiziție. Relevant este și faptul

că în cadrul societății inculpata avea calitatea de asociat și avea și specimen

de semnătură în bancă.

Criticile expuse în motivele de recurs

ale Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov sunt neîntemeiate pentru următoarele

motive:

Soluția de achitare a inculpatei J.E.L.

dispusă de instanța de fond, și menținută de instanța de apel, nu este consecința

unei grave erori în stabilirea faptelor și împrejurărilor care formează obiectul

judecății. Ceea ce a condus instanțele anterioare la această soluție este lipsa

unor probe certe care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata

J.E.L. ar fi cunoscut intențiile frauduloase ale coinculpatului M.M. în legătură

cu încheierea celor două contracte comerciale, și cu neplata mărfurilor achiziționate

ca urmare a emiterii C.E.C.-urilor fără acoperire și, pe cale de consecință, existența

unei legături subiective cu acesta (înțelegerea frauduloasă între cei doi inculpați),

ambele fiind necesare pentru reținerea complicității la infracțiunea de înșelăciune.

Or, în aceste condiții, a fost corect făcută aplicarea regulii „in dubio pro reo"

ca o firească consecință a prezumției de nevinovăție. Numai statutul de asociat

al inculpatei J.E.L. în cadrul SC C.O. SRL, completarea unor acte și a rubricilor

C.E.C.-urilor, din dispoziția inculpatului M.M. care, ulterior, le semna, ca și

faptul că era menționată ca „delegat" al firmei și că s-a ocupat de vânzarea

a 60 de centrale termice, nu reprezintă dovezi suficiente în acest sens. Orice faptă,

și mai ales o faptă prevăzută de legea penală, presupune existența unui „mobil";

presupusa relație apropiată dintre cei doi coinculpați nu este suficientă pentru

a justifica, în lipsa altor probe certe, existența unui „mobil infracțional"

al inculpatei (J.E.L..

Neîntemeiată este și critica din motivele

de recurs ale procurorului referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului

M.M. pentru următoarele motive:

Se pot aprecia ca juste argumentele ambelor

instanțe pentru individualizarea pedepsei (in sensul că inculpatul nu are antecedente

penale, că și-a declarat acordul - de principiu - să despăgubească părțile civile,

ceea ce, implicit, constituie și o recunoaștere a faptelor săvârșite, în materialitatea

lor, și că a trecut o lungă perioadă de timp de la data comiterii faptelor), toate

acestea având drept consecință juridică aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare,

sub minimul special al textului incriminator al faptei (10 ani închisoare).

II)

în motivele scrise de recurs, expuse cu

ocazia dezbaterilor, dar și în completarea acestora anterior pronunțării deciziei,

avocatul ales al inculpatului M.M. a criticat hotărârile atacate pentru următoarele

motive:

art. 385 pct. 10 C. proc. pen:

S-a arătat că, în apel, s-a solicitat schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea prevăzută de

art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar instanța de apel, în mod nelegal,

nu s-a pronunțat asupra cererii, dispozitivul deciziei atacate necuprinzând nicio

mențiune în acest sens.

Condițiile cazului de casare invocat nu

sunt îndeplinite având în vedere următoarele:

Este adevărat că, în apel, avocatul a susținut

că este greșită încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis

în judecată, însă acest fapt nu a constituit decât o critică a sentinței atacate

cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

Instanța de apel, în mod legal și temeinic,

nu a examinat-o ca o cerere distinctă, ci ca o critică a sentinței, ca o parte a

argumentelor apărării cu privire la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate.

În consecință, instanța de apel nu avea

obligația procedurală de a consemna distinct, în dispozitivul deciziei, „soluția"

cu privire la critica apărării referitoare la încadrarea juridică a faptei, cu atât

mai mult cu cât nu a modificat, în esență, soluția instanței de fond.

Or, cu privire la această situație juridică

sunt incidente dispozițiile art. 383 C. proc. pen. referitoare la conținutul „dispozitivului"

deciziei.

Curtea de apel s-a conformat dispozițiilor

art. 378 alin. (3) C. proc. pen., a examinat și a soluționat argumentat, legal și

temeinic, motivul de apel al apărării referitor la „greșita încadrare juridică a

faptei" (decizia atacată).

art. 385 pct. 17 C. proc. pen:

S-a solicitat și în recurs, ca o critică

a hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută

de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu motivarea că inculpatul nu

a fost de rea-credință la momentul predării bunurilor. Mai mult, a susținut că a

achitat 20% din valoarea acestor mărfuri iar între părți a existat o înțelegere

cu privire la plata ulterioară a sumelor rezultate din tranzacțiile comerciale.

În final, s-a susținut că din nicio probă administrată nu rezultă faptul că ar fi

avut intenția de inducere în eroare a părților vătămate.

Condițiile cazului de casare invocat nu

sunt îndeplinite având în vedere următoarele: Jurisprudența, de-a lungul timpului,

a stabilit unele criterii pe baza cărora se poate reține elementul subiectiv cazul

infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 C. pen., printre care existența

unor înțelegeri referitoare la modalitatea de plată sau cunoașterea, la data încheierii

contractelor, a faptului că inculpatul nu poate plăti sumele datorate, cunoașterea

de către inculpat a lipsei disponibilului la momentul emiterii C.E.C.-urilor și

la condițiile în care le-a emis, conduita persoanei acuzate în legătură cu alte

contracte sau C.E.C.-uri, anterior datei faptelor din actul de sesizare, măsurile

luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plății, coerența

măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea față de respectarea normelor care guvernează

domeniul în speță, rulajul mărfurilor sau al încasărilor, precum și caracterul diferit

sau consecvent al conduitei persoanei acuzate față de faptele din cauza dedusă judecății,

alături de elementele determinante pentru încheierea contractului, cunoașterea de

către părțile contractante a modului în care se va desfășura contractul, a momentului

și a modulul în care se va face plata, existența unor împrejurări imprevizibile,

emiterea de C.E.C.-uri după interdicția bancară etc.

Verificând cele două hotărâri atacate,

Înalta Curte constată că ambele instanțe au examinat faptele pentru care inculpatul

a fost trirnis în judecată prin prisma acestor criterii care sunt de natură a releva

intenția frauduloasă cu care a acționat acesta (astfel, așa cum s-a menționat în

cele două hotărâri atacate: faptele au fost săvârșite în aceeași lună; a existat

o lipsă totală a disponibilului în cont; inculpatul a asigurat - de fiecare dată

- pe reprezentanții celor 2 societăți păgubite de bonitatea firmei sale; a vândut

centralele termice la scurt timp de la recepția acestora, la prețuri sub cele ale

pieței; a afirmat nereal că centralele termice îi sunt necesare deoarece se ocupă

de construirea unui bloc; este relevant și comportamentul inculpatului ulterior

emiterii C.E.C.-urilor și recepției mărfurilor față de reprezentanții celor două

societăți păgubite; dispunerea - ca mod de acțiune ce sugerează o ulterioară apărare

favorabilă - ca inculpata J.E.L. să completeze actele și C.E.C.-urile, el fiind

cel care doar semna; de asemenea, așa cum corect s-a menționat de ambele instanțe,

plata unui avans - relativ redus în comparație cu prețul total al produselor achiziționate

- a fost doar o modalitate de câștigare a încrederii cocontractantului).

În consecință, critica recurentului-inculpat

cu privire la încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 215

C. pen., iar nu în cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934,

este neîntemeiată.

art. 385 pct. 14 C. proc. pen:

S-a solicitat ca la stabilirea cuantumului

pedepsei aplicată să se rețină circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și,

printr-o nouă individualizare a pedepsei, să se reducă cuantumul acesteia sub minimul

special, apreciindu-se că s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport

de dispozițiile art. 72 C. pen. De asemenea, s-a arătat că între inculpat și partea

civilă SC L.T. SRL, prin lichidator judiciar, a intervenit la data de 19 martie

2013 o convenție privind recuperarea debitului în cuantum de 430.854 RON, prin care

și-a luat angajamentul de a achita integral debitul în tranșe lunare până cel târziu

la data de 01 mai 2016, până în prezent achitând o primă tranșă de 1.000 euro și

că, ulterior, a convenit cu reprezentantul legal al SC P.I. SRL să acopere întreg

debitul cu care figurează restant la societatea acestuia.

Condițiile cazului de casare invocat nu

sunt îndeplinite având în vedere următoarele:

Conform art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. „Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 14 când s-au

aplicat pedepse greșit individualitate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Potrivit art. 72 din C. pen., care prevede

criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se

ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de

persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

În condițiile conceperii și săvârșirii

faptelor astfel cum arătate în cele două hotărâri atacate - la care se adaugă argumentele

referitoare la cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat (circa 500.000 de RON,

în cea mai mare parte nerecuperat), și la forma continuată a infracțiunii (care,

potrivit art. 42 C. pen., ar fi permis aplicarea unui spor de pedeapsă) - instanța

de fond a stabilit o pedeapsă de 6 ani închisoare, sub minimul special de 10 ani

închisoare prevăzut de textul mcriminator al faptei, prin reținerea în favoarea

inculpatului a unor circumstanțe atenuante (art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74

alin. (2) C. pen.).

În acord cu ambele instanțe, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că pedeapsa de 6 ani închisoare nu numai

că este rezultatul corectei aplicări a dispozițiilor art. 72 C. pen., cât - mai

ales - este de natură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C.

pen.; totodată, acest cuantum al pedepsei reflectă aplicarea principiului justului

echilibru între gravitatea faptei, pe de o parte, și datele privind făptuitorul,

pe de altă parte.

În recurs, apărarea inculpatului a invocat

faptul că acesta a încheiat „convenții" de acoperire a prejudiciului (înscrisuri

depuse la dosar) prin care a eșalonat pla