ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1208/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 468 din 28 mai 2008 a Tribunalului Brașov s-a dispus, în baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(3

acte materiale), condamnarea inculpatului M.C.

la pedeapsa de 12 ani închisoare si 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) si c) C. pen. (dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate comercială) pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut

aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, b) si c) C. pen. (dreptul de a fi administrator sau asociat în vreo societate comercială).

În baza art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b), lit. c) C. pen. (dreptul de a fi administrator sau asociat la o societate comerciala).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații M.C. și a inculpatului T.V. pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 și următoarele C. civ. s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților M.C. și B.N., în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC K.I. SRL Onești la plata sumei de 70.000 lei către partea civilă SC E.G. SRL București cu titlu de despăgubi civile. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. si art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul M.C. la plata sumei de 82.619 lei către partea civilă SC L.R. SRL și la plata sumei de 113.659 lei către partea civilă SC D.O. SRL, ambele sume cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 118. lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.C. a 4 ștampile (2 ștampile dreptunghiulare și 2 ștampile rotunde) și depunerea lor la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov.

S-a dispus comunicarea unei copii de pe sentință, la data rămânerii definitive, la Oficiile registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău și de pe lângă Tribunalul Brașov pentru a se efectua mențiunile corespunzătoare potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990.

În baza art. 189, 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Onești la

plata

către stat a sumei de 1.200 Iei cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariu avocat oficiu de 150 lei. Inculpatul

B.N. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL Onești, la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul avocatului din oficiu de 150 lei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele.

Inculpatul B.N. a fost administrator și director al mai multor societăți comerciale, prin intermediul cărora a inițiat un așa numit circuit „de tip suveică”, reușind, astfel, inducerea in eroare a mai multor

societatea

comerciale.

La începutul anului 2002, inculpatul B.N. calitate de reprezentant al SC K.I. SRL, l-a cunoscut pe

administratorul SC E.G. SRL de la care a intenționat obținerea unui împrumut în valoare de 70.000 lei.

Negocierile pentru obținerea împrumutului au fost purtate de reprezentanții celor două societăți comerciale - inculpatul

B.N. ș

i A.A. pentru SC E.G., însă convenția parților

a fost

semnată de martorii B.I. pentru SC K. si A.M. pentru SC E.

Inițial, pentru a întări convingerea părții vătămate că împrumutul va fi restituit, inculpatul B.N. a predat către SC E. o fila cec girată către SC K. de SC S. SRL Brăila, fără a comunica însă reprezentantului părții vătămate că suma de bani trecuta în documentul de plată nu avea acoperire bancară.

Suma de bani primita drept împrumut a fost virată de la început de către SC E.G. către societățile indicate de inculpatul B., respectiv 17.000 lei către SC C.R.I. SRL Brașov si 53.000 lei către SC T. SRL Brașov.

Ulterior primirii banilor, inculpatul B. a comunicat reprezentantului părții vătămate împrejurarea că cecul înmânat nu are acoperire bancară și, pentru a crea impresia că dorește respectarea convenției, a propus remiterea unei alte file cec care ar fi avut provizionul necesar.

Fără a bănui intenția inculpatului și fără a cunoaște activitățile desfășurate de acesta, reprezentantul societarii E.G. a fost de acord să primească o altă fila cec în schimbul celei primite

inițial

de la SC K.I. SRL.

În acest sens, inculpatul B.N. luat legătura cu inculpatul M.C. care s-a prezentat drept președinte al U.E.P. și care a fost de acord să-l ajute; în acest sens, inculpatul M.C., deși cunoștea că nu are provizia necesara în bancă, că nu desfășurase relații comerciale cu societatea al cărei administrator era B.N. și, mai mult, se afla în interdicție bancară, a fost de acord să emită către SC K.I. o fila cec, pe care a semnat-o, deși fila cec a fost completată de martorul N.G. - despre care se învederează că ar fi fost prezent la discuțiile purtate de cei doi inculpați.

În luna aprilie 2002, SC E.G. a introdus fila cec spre decontare în bancă, însă i

s-a comunicat

faptul că instrumentul de plata nu are acoperire bancară, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva celor doi inculpați pentru cauzarea unui prejudiciu de 70.000 lei (700.000.000 lei vechi).

Cei doi inculpați, B. și M., au discutat relativ la modalitatea prin care pot „desfășura” împreună activități comerciale, prin girarea de file cec fictive.

Astfel, în înțelegere cu inculpatul B., inculpatul M.C. s-a prezentat drept președinte al U.E.P. și administrator al SC I. & L.F.I.C., calitate în care a negociat și a semnat cu reprezentanții SC L. SRL Brașov contractul de achiziționare de produse petroliere nr. 11 din aprilie 2002. Potrivit clauzelor contractuale, inculpatul a predat societății SC L. SRL o fila cec, pe care nu a completat mențiunile obligatorii.

Prezentându-se drept administrator și președinte al unei organizații cu titulatura „impunătoare" inculpatul M.C. a captat mai ușor atenția societății parte vătămată, reușind încheierea contractului mai sus menționat.

Suma trecută de inculpat în fila cec era de 58.810,2610 lei (588.102.610 lei vechi); marfa achiziționată a fost comercializată de inculpatul M.C., având girul inculpatului B.N., către SC H.S. SRL Șercaia, dar și prin intermediul SC C.R.I. către o altă societate comercială al cărei nume nu a

fost

relevat în cursul procesului penal. Deși inculpatul M. a susținut în cursul urmăririi penale că marfa achiziționată a

fost comercializată

către SC

S.

SRL Ploiești,

acest aspect nu a putut

fi probat.

Prin intermediul contractului încheiat cu SC L. SRL, există posibilitatea de a se achita - datorită girului cec-ului, împrumutul contractat cu SC E.G., dar inculpatul M. nu a avut interes să facă acest lucru.

Pentru acoperirea prejudiciilor create celor două societăți comerciale, SC E. si SC L., inculpații B. si M. s-au înțeles să „achite" prejudiciile prin transferarea datoriilor către alte societăți comerciale, care la rândul lor să gireze datoriile cu file cec - circuit financiar denumit tip „suveică". Fără însă a-și aduce aminte de prejudiciile create până la acel moment, inculpații M. și B. l-au contactat pe inculpatul T.V., administrator al SC R.I., căruia

i-au prezentat,

,afacerea” pe care

o

desfășurau. Inculpatul T.V., impresionat de „afacerile” comerciale desfășurate de M. și B., în special de titulatura societarilor comerciale pe care aceștia le administrau, a inclus în obiectul de activitate al SC R.I. și comercializarea de produse petroliere și a deschis un cont bancar, ridicând de la bancă mai multe file cec.

Împreuna cu inculpații M. si B., inculpatul T.V. s-a prezentat la sediul SC L. - Sucursala Brașov, cu care la data de 6 mai 2003 a încheiat un contract de vânzare cumpărare de produse petroliere și a emis în acest sens fila cec, pe care nu a trecut mențiunile obligatorii, dar pe care a semnat

-o.

La

momentul contractării, în contul bancar SC R.I. nu exista disponibil suficient.

Beneficiar al contractului încheiat de inculpatul T.V. a fost SC H. SRL Bacău, care a trimis la Brașov utilajele de încărcare a mărfii. Deși marfa a fost încărcată, reprezentanții SC L. SRL nu au permis ca autocisternele să părăsească sediul societății întrucât nu fusese achitat debitul inițial al SC I. & L.F.

Deși inculpatul T.V. ar fi putut în aceste condiții să refuze să mai încheie contractul - văzând situația creată de inculpatul M. - acesta a completat pe numele societății sale mai multe chitanțe pe care le-a înmânat martorului P.I. care s-a deplasat la Bacău și

a preluat

numerar pentru achitarea motorinei achiziționată de inculpatul M. Acesta din urma a primit suma de bani de la martorul P. și a

depus-o în

contul SC I. & L.F., a plătit marfa achiziționată inițial de la SC L., societate care

,

în final, a permis

ca autocisternele aparținând SC H. să părăsească sediul.

În luna iunie 2002, însoțit de P.I., inculpatul M.C.

s-a deplasat

la SC R.I.O. Bacău, unde, folosindu-se de calitatea sa de președinte

al

U.E.P. și președinte al Institutului Euro American (organizație creată pe lângă U.E.P.) a reușit semnarea unui contract pentru achiziționare de produse petroliere în valoare de 82.204,8225 lei RON pentru care a emis fila cec. Marfa astfel cumpărată a fost comercializată către SC H.

Bacău

de

unde inculpatul

a ridicat

întreaga sumă,

fără însă a achita debitul către SC R.I.O. Bacău.

Se constată că inculpații B. si M. au prezentat reprezentanților părților vătămate o situație comercială excelentă, dublată și de titulatura firmelor ai căror administratori erau, cât și a

societăților

ai căror director erau.

În acest sens

,

este de remarcat declarația inculpatului T.V.(fila 28, 1678 dosar u.p) care a învederat că inculpații prezentau o relație comercială impresionantă; astfel, inculpatul T. afirmă că inculpatul B. vorbea la telefon aproape mereu, aducând in discuție sume uriașe de bani și afaceri cu minereuri; în același sens sunt și declarațiile martorilor B.A. si I.V. Se constată că inculpații M. si B.

foloseau nume

și cifre mari pentru a capta atenția auditorului și pentru a-l determina în acest mod să semneze contractele de achiziție.

Inculpații B. si M. cunoșteau situația financiară a firmelor pe care le reprezentau, având în vedere faptul că erau administratorii acestora, dar și datorită faptului că societățile nu încasaseră efectiv nici o suma de bani din tranzacțiile efectuate. Mai mult, se constată că nu există date care să certifice faptul că U.E.P. a funcționat și nici ce fel de activitate desfășura, cu excepția celei de a fi prezentată drept o „uniune” comercială între diverse societăți; se constată, așadar

,

că scopul U.E.P. a fost acela de a coopta în afacerea condusă de inculpații B. si M., cât mai multe societăți comerciale care ar fi fost dispuse să participe la circuitul financiar derulat de cei doi.

Inculpații B. și M. au susținut că filele cec au fost emise drept garanție a plății, iar reprezentanții părților vătămate ar fi cunoscut acest lucru.

Reprezentanții

societăților comerciale - părți vătămate nu au cunoscut însă intenția inculpaților M. și B. și activitățile desfășurate de aceștia, fiind de bună credință la momentul perfectării contractelor, și pe parcursul derulării acestora. De altfel, doar ulterior încheierii contractului cu SC E.G. SRL inculpatul B. a precizat reprezentantului acestei societăți că fila cec emisă nu are acoperire bancară si

,

în vederea menținerii încrederii acestuia, a solicitat emiterea unei noi file cec, care de asemenea nu a fost onorată la plată.

Nu se poate susține că cecul reprezintă un mijloc de garantare a plății, astfel cum s-a încercat să se acrediteze ideea de către inculpați, funcția acestui înscris de mijloc de plată neputând fi modificată prin dorința părților (în acest sens este declarația reprezentantului

SC

E.G. SRL Brașov care a afirmat că nici un moment nu a înțeles că fila cec în favoarea sa reprezintă doar un mijloc de garanție a plății). Reprezentanții societăților comerciale părți vătămate nu au cunoscut nici un moment faptul că inculpații nu aveau posibilitatea de plată și nici intenția de a face acest lucru.

Atât inculpatul B., cât și inculpatul M., deși vindeau marfa achiziționată, își însușeau contravaloarea acesteia fără a onora debitele restante.

Modalitatea de acționare a celor doi inculpați B. si M., dar și

împrejurarea

că anterior au mai suferit condamnări pentru fapte similare, ceea ce denotă o specializare în domeniul „circuitului suveică”

inițiat,

relevă vinovăția celor doi în comiterea infracțiunii de înșelăciune în forma intenției directe.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M.C. și B.N.

Inculpatul M.C. a solicitat achitarea,

în

temeiul art. 10 lit. d C. proc. pen., susținând că fila cec

a

fost emisă ca garanție printr-o modalitate practicată de societățile comerciale și că nu s

-a

demonstrat intenția acestuia de

a

înșela, el aflându-se în imposibilitate de

a

onora obligațiile comerciale.

Inculpatul B.N.

a

solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu a avut intenția de

a

înșela părțile

vătămate,

iar partea civilă SC E.G. SRL avea cunoștință de împrejurarea că nu existau suficienți bani în bancă.

Curtea de Apel Brașov, prin Decizia penală nr. 115 din 12 noiembrie 2008, a admis apelul inculpatului M.C., a desființat sentința atacată sub aspectul încadrării juridice și al individualizării pedepsei și, rejudecând, în baza art. 334

C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului M.C. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în 3 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru care l-a condamnat la: două pedepse de câte 5 ani închisoare și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator sau asociat în vreo societate comercială pe o perioadă de 5 ani de la terminarea executării pedepsei principale (părți vătămate SC K.I. SRL Onești și SC L.R. SRL); la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. (de a fi administrator sau asociat în vreo societate comercială) pe o perioadă de 5 ani de la terminarea executării pedepsei principale (parte vătămată SC E.G. SRL București).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpatul M.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv de a fi

administrator sau asociat în vreo societate comercială, pe o perioadă de 5 ani de la terminarea executării pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. A fost respins apelul declarat de inculpatul B.N. împotriva aceleiași hotărâri.

Onorariile pentru apărătorii din oficiu în sume de câte 100 lei se suportă din fondurile M.J.

Inculpatul B.N. a fost obligat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Instanța de apel a apreciat că activitatea inculpatului M.C. a înregistrat rezoluții infracționale distincte pentru fiecare faptă în parte, unele fiind luate împreună cu B.N., altele cu T.V.; s-a mai reținut și că filele cec au fost completate odată de reprezentantul părții civile SC K.I. SRL Onești, iar altă dată de T.V.

În raport de cuantumul prejudiciului cauzat fiecărei părți vătămate, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei dintr-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată și cu consecințe deosebit de grave în trei infracțiuni de înșelăciune pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost găsit vinovat și condamnat.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul B.N. s-a constatat că Tribunalul Brașov a dispus față de acesta o soluție legală și temeinică, criticile formulate în calea de atac fiind respinse ca nefondate.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și recurenții M.C. și B.N.

Procurorul a criticat decizia instanței de apel cu privire la greșita încadrare juridică dată faptelor comise de inculpatul M.C., caz de casare care se încadrează în dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

S-a susținut că inculpatul a acționat cu rezoluție infracțională unică, împrejurare care rezultă din modul de operare al acestuia.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței nr. 468 din 28 mai 2008 a Tribunalului Brașov.

Inculpatul M.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că este victima lui B.N. și P.I.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate spre limita minimă specială prevăzută de lege.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Inculpatul B.N., prin apărător, a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținându-se lipsa intenției de a înșela.

Prin concluziile depuse la dosar, recurentul a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la un alt tribunal în vederea efectuării expertizei solicitate și a cărei administrare a fost respinsă de instanța de fond.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate, Înalta Curte constată următoarele :

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, dând încadrarea juridică legală și temeinică faptelor comise de aceștia.

Activitatea infracțională a celor doi inculpați s-a desfășurat în prima jumătate a anului 2002 și, deși primul act i-a aparținut numai lui B.N. – care a emis o filă cec fără acoperire către SC E.G. SRL București – pentru a putea crea impresia bunei sale credințe creditorului și convingerea că este solvabil și dorește respectarea convenției, acesta a apelat la M.C. care a fost de acord să-l ajute, reușind chiar acest lucru.

Inculpatul M.C. l-a însoțit pe inculpatul B.N. în demersul devenit, de acum, comun și a emis o filă cec care să asigure îndestularea creditorului în condițiile în care B. a retras-o pe cea emisă de el însuși.

Fila cec a fost emisă, deși M.C. nu avea provizia necesară în bancă, aflându-se și în interdicție bancară.

Conduita sa infracțională constă în menținerea în eroare a părții vătămate și continuarea escrocheriei prin propria-i contribuție, alături de B.N.

În scurt timp, inculpatul M.C. a emis alte două file cec fără acoperire bancară în dauna părților vătămate SC D.O. SRL Bacău și SC L.R. SRL, însușindu-și contravaloarea mărfii achiziționate și neonorându-și debitele angajate.

Modalitatea de operare a fost concepută în mod unitar și s-a desfășurat după un plan gândit și aplicat împreună de M. și B.

Strategia pusă la cale de cei doi inculpați prevedea ca în circuitul comercial conceput, pagubele create prin emiterea unor file cec fără provizion bancar să fie acoperite prin transferarea debitelor către alte societăți comerciale care, la rândul lor, să le gireze cu file cec de același gen.

Societățile comerciale înființate de inculpați nu au avut rulaj, iar sumele de bani obținute au fost folosite de inculpați în scop personal.

Inculpatul M. și-a atribuit aceleași calități de om de afaceri față de toți partenerii săi comerciali, și-a construit un tipar de prezentare care să-i atragă capitalul de încredere și bonitate necesare și a dovedit mobilitate în a-și găsi victimele, tocmai pentru faptul că acționa în limitele unui plan preconceput împreună cu B.N.

Așa fiind, Înalta Curte constată că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită și că în cauză nu există temeiuri de achitare sau de trimitere a cauzei spre rejudecare, nefiind necesară administrarea altor probe.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpatul M.C. este unitară, este concepută și realizată în baza unei rezoluții infracționale unice, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina sa de instanța de fond fiind greșită.

Admițând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte va casa Decizia nr. 115 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov și va menține încadrarea juridică și condamnarea acestuia pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.C., de instanța de fond, Înalta Curte constată că aceasta este greșită, în cauză impunându-se reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen.

Inculpatul nu are antecedente penale, iar ca mod de participare - în concret - la săvârșirea faptelor, Înalta Curte reține că el este cel care s-a alăturat inculpatului B.N. care deschisese deja calea escrocheriei, ulterior desfășurată împreună, și care, prin antecedentele sale, avea experiența unei astfel de activități ilegale.

Prejudiciul cauzat de inculpatul M.C. se află la limita sumei ce atrage reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., aceea a consecințelor deosebit de grave (266.278 lei).

În consecință, în baza textelor de lege sus-arătate Înalta Curte va admite recursul inculpatului M.C. și va coborî pedeapsa aplicată acestuia de la 12 ani închisoare și 6 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.

Pentru argumentele arătate mai sus, recursul inculpatului B.N. va fi respins ca nefondat. Recurentul inculpat B.N. va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul M.J.L.C.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului M.C. se va plăti din fondul aceluiași minister.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

alin. (2) lit. d), art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 115/Ap din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată în totalitate și sentința penală nr. 468 din 28 mai 2008 a Tribunalului Brașov numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.C.

Face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), 76 lit. a) C. pen. la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și coboară pedeapsa de la 12 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, b) și c) C. pen. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva aceleiași decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.C., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Obligă recurentul inculpat B.N. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2009.