ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1342/2012

Asupra recursului penal de față constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120/ P din 17 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-au hotărât următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului A.J.Y.S. , din infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea de complicitate la înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) C. pen.

pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A.C., sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ. a fost obligat inculpatul A.J.Y.S. la plata sumei de 206.360 lei în favoarea părții civile SC N.S. SRL cu sediul în Oradea, Calea Clujului, județul Bihor. În baza art. 348 C. proc. pen. au fost declarate false filele cec, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a acestora. În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunii interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul în cuantum de 600 lei pentru avocații din oficiu B. (F.) A. și B.L.

din cadrul Baroului Bihor să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției conform delegațiilor din 29 decembrie 2008 și din 29 decembrie 2008. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru aceste motive, tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit la data de 04 decembrie 2008 în Dosarul nr. 547/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și înregistrat la tribunal la data de 08 decembrie 2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților A.J.Y.

pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și A.C. pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În partea expozitivă a rechizitoriului se arată că inculpatul A.C. s-a prezentat la partea vătămată SC N.S. SRL ca fiind director al SC C. SRL sub numele de P.C. și a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 09 mai 2006 pentru achiziționarea a 486 de uși. La încheierea contractului inculpatul A.C.

a negociat condițiile de plată, achitarea unui avans minim și diferența să fie plătită cu file cec scadente la 30 de zile. La semnarea contractului acesta fără a deține vreo calitate în cadrul societății SC C. SRL Suceava și fără a avea specimen de semnătură a emis fila cec. La 7 zile de la semnarea contractului, inculpații A.C. și A.J.Y. s-au prezentat la sediul părții vătămate, au achitat un avans de 10.000 lei și inculpatul A.C. a emis a doua filă cec completată parțial. Ulterior marfa a fost livrată la 12 iunie 2006 și 26 iunie 2006. La scadență, filele cec au fost completate de martora F.L. și introduse în bancă pentru decontare. Ambele au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil și trăgător aflat în interdicție bancară.

Marfa achiziționată a fost transportată la Buhuși unde a fost depozitată la locuința martorului Z.T. de către inculpatul A.C. și învinuitul S.V., de unde a fost apoi ridicată de alte persoane. După efectuarea tranzacției, nici inculpații și nici învinuitul nu au făcut nici un demers pentru plată. Partea vătămată SC N.S. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 206.3330 lei reprezentând diferența de preț neachitată și pentru care filele cec au fost refuzate la plată (f. 22). Inculpatul A.J.Y. a fost audiat în ședința publică din 1 martie 2011 și nu a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa. A arătat că în cursul anului 2006 a cesionat părțile sociale ale SC C. SRL de la F. Cu ocazia cesiunii a primit de la cedent certificatul de înmatriculare, statutul societății, actele constitutive, ștampila și un carnet cu file cec.

A precizat că după cesiune eu a devenit unicul administrator și a făcut formalitățile de publicitate la Oficiul Reg. Comerțului. Nu a făcut formalități pentru obținerea unui specimen de semnătură în bancă pentru că nu a știut acest lucru. Cel care i-a cesionat părțile sociale i-a spus că societatea are deschis un cont la B.R.D. și a înțeles că poate să lucreze pe acel cont întrucât denumirea societății a rămas aceeași. Pe inculpatul A.C. și învinuitul S.V. i-a cunoscut, a lucrat cu aceștia ca și colaboratori, dar fără a fi angajații societății sale. Știe că cei doi au făcut în numele societății sale o comandă unei firme orădene pentru o cantitate mare de uși de interior și exterior, însă comanda respectivă a fost făcută fără acordul său și presupune că au folosit actele constitutive ale societății pe care le-a uitat în mașina acestora.

Despre comandă a aflat abia în momentul în care administratorul părții vătămate l-a contactat telefonic și i-a cerut să plătească avansul. După această convorbire l-a contactat pe A.C. și l-a întrebat despre ce este vorba. Acesta a confirmat efectuarea comenzii spunându-i că are un client pentru ușile respective deoarece construiește un hotel. După această discuție a acceptat contractul în condițiile negociate și l-a însoțit pe A. la Oradea unde a achitat avansul (aproximativ 20.000 lei). Nu a completat și nu a emis nici o filă cec. Nu a discutat cu reprezentanții părții vătămate despre plata diferenței de preț. Nu știe când a fost ridicată marfa de la Oradea, dar după livrare a fost contactat de reprezentantul părții vătămate care i-au cerut să vină la Oradea pentru plată.

Nu s-a conformat solicitării acestora deoarece nu l-a mai găsit pe inculpatul A.C.. Despre cele două file cec a aflat de la reprezentanții părții vătămate, dar nu a discutat nimic despre acestea deoarece nu știa nimic despre procedura utilizării lor. A susținut că nu știa despre emiterea filelor cec, iar după deplasarea la Oradea, atunci când a plătit avansul, la o săptămână, a constatat lipsa carnetului cec și a sesizat organele poliției sucevene. Nu a cunoscut faptul că societatea pe care o administra nu avea dreptul să emită file cec. Nu știa în ce calitate au semnat contractul inculpatul A.C. și învinuitul S.V. Nu l-a văzut și nu cunoaște clauzele contractuale. (fila 129-130). Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: În data de 19 aprilie 2006 inculpatul A.J.Y.

a cesionat părțile sociale ale SC C. SRL de la L.D.F., devenind astfel asociat și administrator unic al acesteia potrivit actului adițional cu dată certă din 19 aprilie 2006 de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava. Cu ocazia cesiunii, inculpatul a preluat actele în original ale societății, documentația contabilă, documente cu regim special, facturi, avize, chitanțe și carnetul de cecuri emis de B. de la numerele x la y, unitate bancară la care societatea avea cont deschis, precum și două ștampile, după cum a rezultat din procesul verbal întocmit în prezența martorului B.I. (filele 79-80 d.u.p.). După preluarea părților sociale, inculpatul A.J.Y. nu a făcut nici un demers pentru a obține specimenul de semnătură în bancă.

La scurtă vreme de la preluarea părților sociale, mai exact la data de 09 mai 2006, inculpatul A.C. și învinuitul S.V. s-au prezentat la sediul SC N.S. SRL din Oradea și au solicitat livrarea unei cantități de 486 de uși de interior și exterior. Inculpatul A.C. s-a prezentat sub identitatea de Popescu Constantin și și-a atribuit calitatea de director al SC C. SRL. Identitatea reală a acestuia a fost stabilită abia ulterior ca urmare a recunoașterii sale de pe planșă foto, recunoașteri efectuate de T.S., T.N.S. și F.L. (filele 63-75 d.u.p.). Inculpatul A.C. și învinuitul S.V. susținând că sunt directorii SC C. SRL au negociat cu reprezentanții părții vătămate contractul din 09 mai 2006. Potrivit acestuia, societatea reprezentată de cei doi, achiziționa 486 de uși de interior și exterior, în valoare totală de 215.160 lei, plata acestora urmând a fi făcută cu file cec scadente la 30 de zile.

De asemenea, potrivit contractului s-a solicitat și un avans de 10.000 lei la 7 zile de la semnarea contractului. Contractul a fost semnat de către învinuitul S.V. Cu ocazia semnării contractului, inculpatul A.C. a emis fila cec, fără a fi completată integral. Prezența lor la sediul părții vătămate și contribuția pe care au avut-o în perfectarea contractului a rezultat din declarațiile martorilor T.N., T.S. și F.L. (filele 48-56 d.u.p. și 152-154 dosar fond). La expirarea termenului pentru plata avansului, reprezentantul părții vătămate, martorul T.N.S. l-a contactat telefonic pe unul dintre cei doi (inculpatul A.C. sau învinuitul S.V.). După această discuție, inculpatul A.C. însoțit de inculpatul A.J.Y.

s-a prezentat la sediul părții vătămate, a achitat avansul de 10.000 lei, pentru care s-au întocmit chitanțele fiscale din 12 iunie 2006 și din 13 iunie 2006. Inculpatul A.C. a emis și a doua filă cec, parțial completată. Marfa a fost livrată la 12 iunie 2006 și 26 iunie 2006, SC N.S. SRL Oradea a emis factura fiscală din 17 iunie 2004 în valoare de 216.360 lei. Prima filă cec, a fost completată la toate rubricile de către martora F.L. pentru suma de 150.000 lei, a fost depusă spre decontare la 05 iulie 2006, banca comunicând „lipsa totală de disponibil, client în interdicție bancară”. Și a doua filă cec a fost introdusă în circuitul bancar pentru decontarea sumei de 56.360 lei, a fost refuzată la plată tot pentru lipsa disponibilului, confirmându-se că societatea SC C. SRL se află în interdicție bancară.

Banca Națională a României comunică că SC C. SRL Suceava a intrat în interdicție bancară de a emite cecuri la 23 iunie 2006, figurează în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăți cu 11 incidente de plată. O parte din marfă a fost transportată de la Oradea în localitatea Buhuși, a fost depozitată la locuința martorului Z.T. de către inculpatul A.C. și învinuitul S.V., fiind ridicată ulterior de alte persoane necunoscute. La locuința martorului Z.T., la 24 noiembrie 2006, organele de cercetare penală au identificat un număr de 11 uși, bunuri care au fost ridicate și predate părții vătămate. Transportul mărfurilor a fost efectuat de către martorul G.C., care a declarat că a efectuat transportul respectiv la cererea inculpatului A.C., persoană pe care a recunoscut-o în fotografia prezentată de către organele de urmărire penală, acesta achitându-i parțial contravaloarea serviciului prestat.

Martorul a mai susținut că în municipiul Oradea, pentru ridicarea mărfurilor, a fost însoțit de către învinuitul S.V., persoană pe care a cunoscut-o anterior și pentru care a mai efectuat și alte transporturi de mărfuri. Sintetizând cele expuse mai sus, tribunalul a concluzionat că inculpatul A.J.Y. a preluat părțile sociale ale SC C. SRL, cel mai probabil la solicitarea inculpatului A.C. (așa cum a susținut în declarația de la urmărire penală). După cesiunea părților sociale, a pus la dispoziția inculpatului A.C., actele societății inclusiv carnetul cu file cec. Acesta nu a participat la negocierea contractului și nici nu a emis filele cec, însă nu a putut fi primită susținerea sa că nu a avut cunoștință despre comiterea faptei de către inculpatul A.C., atâta vreme cât la ultima deplasare la Oradea l-a însoțit pe acesta, iar când a fost contactat telefonic de reprezentanții părții vătămate a confirmat că plățile vor fi onorate.

Inculpatul A.C. s-a prezentat la partea vătămată sub o identitate nereală, a negociat contractul de vânzare cumpărare în calitate de director al SC C. SRL, calitate pe care nu a deținut-i în realitate, a emis acele instrumente de plată, a plătit avansul, mai mult, el fiind cel care a valorificat mărfurile. Contractul de vânzare cumpărare a fost semnat de învinuitul S.V. în calitatea nereală de director al SC C. SRL, acesta fiind și cel care s-a ocupat de transportul mărfii.

Având în vedere că cecurile fără acoperire au fost emise de altă persoană decât cea care avea dreptul de semnătură în bancă și au fost date pentru inducerea în eroare a părții vătămate cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare, iar prin aceasta s-a produs părții vătămate o pagubă care depășește 200.000 lei, constatându-se că infracțiunea comisă este cea de înșelăciune în convenții prin folosirea unui mijloc fraudulos, cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Aceasta a fost comisă de inculpatul A.C. în forma autoratului, iar de inculpatul A.J.Y. în forma complicității. Deoarece acesta a fost trimis în judecată în calitate de autor, tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice cu privire la acest aspect.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A.C. tribunalul a reținut că acesta a decedat la data de 14 decembrie 2008, potrivit certificatului de deces înregistrat în registrul stării civile din 15 decembrie 2008 la Piatra Neamț (fila 62). La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului A.J.Y., tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele reale ale comiterii faptei, contribuția efectivă pe care acesta a avut-o, urmarea produsă, valoarea prejudiciului, aspectul că acesta a rămas nerecuperat, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, dar a adoptat o poziție nesinceră și nu s-a prezentat în fața instanței decât sporadic.

Față de cele expuse mai sus, tribunalul în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului A.J.Y.S. din infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea de complicitate la înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., text în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) C. pen.

pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, apreciind că în raport de fapta comisă este nedemn de exercițiul acestora. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A.C. sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În ceea ce privește latura civilă a cauzei tribunalul a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 206.360 lei reprezentând diferența dintre valoarea contractului și suma plătită de inculpatul A.C. cu titlu de avans. Partea civilă a făcut dovada livrării mărfii precum și dovada încasării avansului cu înscrisuri. Pentru că inculpatul A.C. a decedat în faza de judecată, s-au identificat moștenitorii acestuia în vederea introducerii lor în cauză. Potrivit adresei Primăriei Piatra Neamț nu se cunosc moștenitorii inculpatului întrucât nu s-a solicitat deschiderea procedurii succesorale (fila 61). Aceeași adresă a indicat faptul că certificatul de deces a fost ridicat de fiul inculpatului - A.C.

Acesta a comunicat tribunalului declarația autentificată cu nr. 28/29 martie 2010 de Biroul Notarului Public – A.M.C., potrivit căreia înțelege să rămână străin de moștenirea tatălui său (f. 92). De asemenea, acesta a comunicat faptul că fratele său A.C.D. are aceeași poziție de neacceptare a succesiunii (f. 91). În consecință, obligat la repararea prejudiciului a fost doar inculpatul A.J.Y. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ. a fost obligat inculpatul A.J.Y.S. la plata sumei de 206.360 lei în favoarea părții civile SC N.S. SRL cu sediul în Oradea, Calea Clujului nr. 285, județul Bihor. În baza art. 348 C. proc. pen. au fost declarate false filele cec, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen.

s-a dispus confiscarea specială a acestora, fiind emise de o persoană care nu avea calitatea pentru aceasta. În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunii interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul în cuantum de 600 lei pentru avocații din oficiu B. (F.) A. și B.L. din cadrul Baroului Bihor să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției conform delegațiilor din 29 decembrie 2008 și din 29 decembrie 2008. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul A.J.Y.S., solicitând prin motivele scrise, repunerea în termen, arătând în motivarea acestei cereri faptul că inculpatul a fost în imposibilitate obiectivă să formuleze apelul întrucât sentința i-a fost comunicată la o adresă greșită. La dezbaterea asupra apelului, apărătorul inculpatului apelant, a invocat și faptul că inculpatul la data de 3 martie 2011, dată la care inculpatul a fost audiat la instanța de fond, acesta a depus copia actului de identitate în care era indicată noua adresă. Prin decizia penală nr. 85/A/2011 din 30 noiembrie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., s-a respins ca tardiv apelul penal declarat de A.J.Y.S., din Penitenciarul Oradea , împotriva sentinței penale nr. 120 din 17 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime. A fost obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel. Onorariu pentru traducător de limba arabă S.A. pe o durată de o oră a fost avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Analizând actele și lucrările dosarului instanței de apel, curtea a găsit neîntemeiată cererea de repunere în termen invocată de către inculpatul A.J.Y.S. pentru următoarele motive: Potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuiește.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal inculpatul a indicat alt loc pentru a fi citat, el va fi citat la acel loc, iar din conținutul alin. (3) rezultă că în caz de schimbare a adresei arătată în declarație, acesta va fi citat la noua adresă numai dacă a încunoștințat instanța de judecată de schimbarea intervenită. Potrivit art. 182 prevede că, comunicarea celorlalte acte de procedură - inclusiv comunicarea hotărârilor - se face potrivit dispozițiilor prevăzute în prezentul capitol, deci se aplică și prevederile art. 177 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. Astfel, cu privire la afirmația că inculpatul a comunicat noua adresă organelor de poliție la care a fost obligat inculpatul să se prezinte ca urmare a luării față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi țara dispusă într-un alt dosar, față de prevederile art. 177 alin. (3) C. proc.

pen., analizând actele de la dosar, curtea constată că inculpatul nu a încunoștințat instanța de judecată conform prevederilor legale. Într-adevăr inculpatului i s-a luat declarație la instanța de fond la data de 3 martie 2011 - filele 129-130 - dar acesta nu a făcut nicio mențiune privind schimbarea domiciliului. Nu pot fi avute în vedere nici prevederile art. 365 C. proc. pen., care prevede că partea care a lipsit atât la termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data începerii executării pedepsei. Într-adevăr inculpatul nu a fost prezent la pronunțare, dar a fost prezent, după cum am mai arătat, la data de 3 martie 2011 când a dat declarație în fața instanței de fond, nefiind astfel îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 365 C. proc.

pen., respectiv lipsa atât de la termenele de judecată, cât și de la pronunțare. Pentru aceste motive, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca tardiv apelul penal declarat de către inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr. 120 din 17 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Bihor, care va fi menținută în întregime. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.J.Y.S., care a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de recurs întrucât în mod greșit i s-a respins ca tardiv apelul formulat,nu a avut cunoștință de hotărârea judecătorească pronunțată de prima instanță. Înalta Curte analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate apreciază că recursul formulat este nefondat în raport de următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 363 C. proc.

pen.: Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Pentru procuror, termenul curge de la pronunțare. În cauzele în care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După redactarea hotărârii, instanța este obligată să trimită de îndată dosarul procurorului, iar acesta este obligat să-l restituie după expirarea termenului de apel. Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Analizând actele dosarului prin prisma acestui text de lege,Înalta Curte apreciază că în mod corect a fost respins ca tardiv apelul formulat de inculpat. Din conținutul dovezilor de comunicare rezultă că inculpatului i-a fost comunicată hotărârea la data de 30 iunie 2011 iar acesta a declarat apel la data de 19 august 2011 (data de trimitere a plicului cu declarația de apel). Așa cum corect a constatat și instanța de apel deși a fost audiat la data de 1 martie 2011, acesta nu a precizat și nu a făcut nici o mențiune privind schimbarea domiciliului astfel că în mod corect s-a constatat ca nefiind astfel îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 365 C. proc. pen., respectiv lipsa atât de la termenele de judecată, cât și de la pronunțare.

Motivarea acestuia formulată cu titlu de apărarea în sensul că a comunicat această schimbarea de domiciliu doar organelor de poliție și nu a realizat faptul că trebuia comunicat și instanței nu poate fi primită de instanță, întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii pentru a obține protecția unui drept. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că hotărârea apelată este legală, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.J.Y.S. împotriva deciziei penale nr. 85/ A din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba arabă, se va plăti don fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2012.