YAZICI v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
YAZICI v. TURKEY (CtEDO, 2006)
Prima secțiune decizia nr. 73033/01 de Șendoğan YAZICI împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 11 iulie 2006 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, dna F. Tulkens, R. Türmen, dna N. Vajić, A. Kovler, D. Spielmann, judecători și dl. Nielsen, grefierul de secțiune având în vedere cererea depusă la 30 ianuarie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere corespondența părților, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Șendoğan Yazıcı, este un cetățen turc născut în 1975 și trăiește în Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl K.T. Sürek, avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 martie 1995, reclamantul a fost luat în custodie de poliție de către ofițeri de poliție de la Hotărârea de Securitate din districtul Eminönü. El a fost ținut în custodie de poliție timp de douăzeci de patru ore. La 9 martie 1995, reclamantul a fost dus la spitalul Haseki și Institutul de Medicină Forensică din Istanbul. Medicul din spitalul Haseki a examinat reclamantul și a redactat un raport medical provizoriu unde a remarcat că există o ușoară protuberanță și sensibilitate atât pe cât și sub piele, pe partea dreaptă a mandibulei. El a opinit că leziunile au apărut ca urmare a unui impact. Medicul a remarcat, de asemenea, că reclamantul s-a plâns de dinte rupt. Astfel, el a sfătuit o consultare dentară. Dentistul care a examinat reclamantul a remarcat în raportul provizoriu că reclamantul suferă de o carie profundă. În aceeași zi, reclamantul a fost dus la Institutul de Medicină Forense din Istanbul. Medicul forense a examinat reclamantul și a observat următoarele în raportul medical final: „Raportul medical provizoriu al Spitalului Haseki a fost examinat. În raport, s-a remarcat că s-a produs o ușoară zgârietură și protuberanță, atât pe cât și sub piele, pe partea dreaptă a mandibulei dlui Șendoğan Yazıcı, care a avut loc ca urmare a unui impact. Reclamantul s-a plâns de un dinte rupt. În examinarea dentară, dentistul a remarcat că dl Yazıcı suferă o carie profundă. În ceea ce privește examinarea medicală finală a dlui Yazıcı, o protuberanță de 2x2 cm este observată pe partea dreaptă a mandibulei sale. Nu există nici un alt simptom traumatic. Leziunile traumatice, care a cauzat un dinte rupt, nu amenință viața, ci face dl Yazıcı inapt pentru muncă timp de zece zile.” La 15 mai 1995, reclamantul a depus o cerere la biroul procurorului public de la Istanbul. El s-a plâns că cinci ofițeri de poliție din Hotărârea de Securitate a districtului Eminönü l-au bătut, lovit și abuzat verbal în timpul detenției sale în arestul poliției. El a declarat, de asemenea, că medicul legist a recomandat să se odihnească timp de zece zile. El a solicitat ca ofițerii de poliție să fie judecat și condamnat pentru a inflige maltrat asupra lui. La 17 martie 1995, procurorul public de la Istanbul, în conformitate cu dispozițiile Legii privind urmărirea funcționarilor publici (Memurin Muhakematı Kanunu), a trimis dosarul Consiliului Administrativ Eminönü atașat biroului guvernatorului de district din Eminönü, pentru a solicita autorizarea de a procesa ofițerii de poliție care se presupune că au tratat rău reclamantul. La 28 noiembrie 1996, Consiliul Administrativ Eminönü a hotărât să autorizeze urmărirea penală a ofițerilor de poliție și a trimis dosarul în biroul Procurorului public de la Istanbul pentru a iniția procedurile penale. La 30 aprilie 1997, Curtea Administrativă Regională din Istanbul a respins obiecția ofițerilor de poliție împotriva deciziei Consiliului Administrativ Eminönü și a trimis dosarul Tribunalului Penal din Istanbul. La o dată neespecificată, au fost inițiate proceduri penale împotriva celor cinci ofițeri de poliție din Curtea Penală din Istanbul, care au fost acuzați în temeiul art. 245 din Codul Penal de a inflige maltrat reclamantului. La 30 noiembrie 2000, reclamantul a depus o cerere la Tribunalul Penal Istanbul și a solicitat acesteia să accelereze procedurile penale împotriva ofițerilor de poliție. Referindu-se la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamantul a susținut că durata procedurii penale în cauză era deja excesivă. El solicită, de asemenea, instanței să ia o decizie finală înainte de intrarea în vigoare a noului lege privind amnistia condiționată. La 21 decembrie 2000 a intrat în vigoare Legea nr. 4616 („Legea amnistia”), prevede suspendarea procedurilor și executarea condamnărilor în ceea ce privește infracțiunile comise înainte de 23 aprilie 1999. La 26 martie 2001, Curtea Penală din Istanbul a suspendat procedura penală împotriva ofițerilor de poliție în conformitate cu Legea Amnesty. COMPLAINTĂ Reclamantul susține în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost supus la diferite forme de maltrat în timpul detenției sale în custodie de poliție. În conformitate cu art. 5 din Convenție, el susține că a fost privat ilegal de libertate, deoarece nu există motive de suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune penală. El se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii penale împotriva ofițerilor de poliție a fost excesivă. El susține, de asemenea, sub aceeași direcție că judecătorii care stau pe banca Curții Penale din Istanbul nu pot fi considerați ca fiind independenți și imparțiali, deoarece sunt atașați de Consiliul Suprem al Judicilor și Procurorilor Publici. Prin scrisoarea din 23 februarie 2006, Guvernul a oferit să plătească 15.000 de euro reclamantului în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii. La 17 martie 2006, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a acceptat propunerea de soluționare prietenoasă a Guvernului și că reclamantul a renunțat la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă și ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; decide să scoată aplicarea din lista cazurilor sale. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului