Yazici împotriva Turciei

Prima secțiune decizia nr. 73033/01 de Șendoğan YAZICI împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 11 iulie 2006 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, dna F. Tulkens, R. Türmen, dna N. Vajić, A. Kovler, D. Spielmann, judecători și dl. Nielsen, grefierul de secțiune având în vedere cererea depusă la 30 ianuarie 2001, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere corespondența părților, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Șendoğan Yazıcı, este un cetățen turc născut în 1975 și trăiește în Istanbul.

El este reprezentat în fața Curții de către dl K.T. Sürek, avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 martie 1995, reclamantul a fost luat în custodie de poliție de către ofițeri de poliție de la Hotărârea de Securitate din districtul Eminönü. El a fost ținut în custodie de poliție timp de douăzeci de patru ore. La 9 martie 1995, reclamantul a fost dus la spitalul Haseki și Institutul de Medicină Forensică din Istanbul. Medicul din spitalul Haseki a examinat reclamantul și a redactat un raport medical provizoriu unde a remarcat că există o ușoară protuberanță și sensibilitate atât pe cât și sub piele, pe partea dreaptă a mandibulei.

El a opinit că leziunile au apărut ca urmare a unui impact. Medicul a remarcat, de asemenea, că reclamantul s-a plâns de dinte rupt. Astfel, el a sfătuit o consultare dentară. Dentistul care a examinat reclamantul a remarcat în raportul provizoriu că reclamantul suferă de o carie profundă. În aceeași zi, reclamantul a fost dus la Institutul de Medicină Forense din Istanbul. Medicul forense a examinat reclamantul și a observat următoarele în raportul medical final: „Raportul medical provizoriu al Spitalului Haseki a fost examinat. În raport, s-a remarcat că s-a produs o ușoară zgârietură și protuberanță, atât pe cât și sub piele, pe partea dreaptă a mandibulei dlui Șendoğan Yazıcı, care a avut loc ca urmare a unui impact.

Reclamantul s-a plâns de un dinte rupt. În examinarea dentară, dentistul a remarcat că dl Yazıcı suferă o carie profundă. În ceea ce privește examinarea medicală finală a dlui Yazıcı, o protuberanță de 2x2 cm este observată pe partea dreaptă a mandibulei sale. Nu există nici un alt simptom traumatic. Leziunile traumatice, care a cauzat un dinte rupt, nu amenință viața, ci face dl Yazıcı inapt pentru muncă timp de zece zile.” La 15 mai 1995, reclamantul a depus o cerere la biroul procurorului public de la Istanbul. El s-a plâns că cinci ofițeri de poliție din Hotărârea de Securitate a districtului Eminönü l-au bătut, lovit și abuzat verbal în timpul detenției sale în arestul poliției. El a declarat, de asemenea, că medicul legist a recomandat să se odihnească timp de zece zile.

El a solicitat ca ofițerii de poliție să fie judecat și condamnat pentru a inflige maltrat asupra lui. La 17 martie 1995, procurorul public de la Istanbul, în conformitate cu dispozițiile Legii privind urmărirea funcționarilor publici (Memurin Muhakematı Kanunu), a trimis dosarul Consiliului Administrativ Eminönü atașat biroului guvernatorului de district din Eminönü, pentru a solicita autorizarea de a procesa ofițerii de poliție care se presupune că au tratat rău reclamantul. La 28 noiembrie 1996, Consiliul Administrativ Eminönü a hotărât să autorizeze urmărirea penală a ofițerilor de poliție și a trimis dosarul în biroul Procurorului public de la Istanbul pentru a iniția procedurile penale.

La 30 aprilie 1997, Curtea Administrativă Regională din Istanbul a respins obiecția ofițerilor de poliție împotriva deciziei Consiliului Administrativ Eminönü și a trimis dosarul Tribunalului Penal din Istanbul. La o dată neespecificată, au fost inițiate proceduri penale împotriva celor cinci ofițeri de poliție din Curtea Penală din Istanbul, care au fost acuzați în temeiul art. 245 din Codul Penal de a inflige maltrat reclamantului. La 30 noiembrie 2000, reclamantul a depus o cerere la Tribunalul Penal Istanbul și a solicitat acesteia să accelereze procedurile penale împotriva ofițerilor de poliție. Referindu-se la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamantul a susținut că durata procedurii penale în cauză era deja excesivă.

El solicită, de asemenea, instanței să ia o decizie finală înainte de intrarea în vigoare a noului lege privind amnistia condiționată. La 21 decembrie 2000 a intrat în vigoare Legea nr. 4616 („Legea amnistia”), prevede suspendarea procedurilor și executarea condamnărilor în ceea ce privește infracțiunile comise înainte de 23 aprilie 1999. La 26 martie 2001, Curtea Penală din Istanbul a suspendat procedura penală împotriva ofițerilor de poliție în conformitate cu Legea Amnesty. COMPLAINTĂ Reclamantul susține în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost supus la diferite forme de maltrat în timpul detenției sale în custodie de poliție. În conformitate cu art. 5 din Convenție, el susține că a fost privat ilegal de libertate, deoarece nu există motive de suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune penală.

El se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii penale împotriva ofițerilor de poliție a fost excesivă. El susține, de asemenea, sub aceeași direcție că judecătorii care stau pe banca Curții Penale din Istanbul nu pot fi considerați ca fiind independenți și imparțiali, deoarece sunt atașați de Consiliul Suprem al Judicilor și Procurorilor Publici. Prin scrisoarea din 23 februarie 2006, Guvernul a oferit să plătească 15.000 de euro reclamantului în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii. La 17 martie 2006, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a acceptat propunerea de soluționare prietenoasă a Guvernului și că reclamantul a renunțat la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele prezentei cereri.

Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă și ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; decide să scoată aplicarea din lista cazurilor sale. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 73033/01 by Șendoğan YAZICI against Turkey The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 11 July 2006 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis, President, Mr L. Loucaides, Mrs F. Tulkens, Mr R. Türmen, Mrs N. Vajić, Mr A. Kovler, Mr D. Spielmann, judges, and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 30 January 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the parties’ correspondence, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Șendoğan Yazıcı, is a Turkish national who was born in 1975 and lives in Istanbul.

He is represented before the Court by Mr K.T. Sürek, a lawyer practising in Istanbul. The Turkish Government (“the Government”) did not designate an Agent for the purposes of the proceedings before the Court. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 8 March 1995 the applicant was taken into police custody by police officers from the Eminönü District Security Directorate. He was kept in police custody for twenty four hours. The applicant was allegedly subjected to various forms of ill ‑ treatment with a view to extracting confession statements during his detention in police custody. On 9 March 1995 the applicant was taken to the Haseki Hospital and Istanbul Forensic Medicine Institute.

The doctor in the Haseki Hospital examined the applicant and drafted a provisional medical report where he noted that there was a slight protuberance and sensitivity both on and under the skin, on the right side of the mandibula. He opined that the injuries had occurred as a result of a hit. The doctor further noted that the applicant complained about a broken tooth. He thus advised a dental consultation. The dentist who examined the applicant noted in the provisional report that the applicant was suffering from a profound caries. On the same day, the applicant was taken to the Istanbul Forensic Medicine Institute. The forensic doctor examined the applicant and observed the following in the final medical report: “The provisional medical report of the Haseki Hospital has been examined.

In the report, it was noted that there was a slight scratch and protuberance, both on and under the skin, on the right side of Mr Șendoğan Yazıcı’s mandibula which had occurred as a result of a hit. The applicant complained about a broken tooth. In his dental examination, the dentist noted that the Mr Yazıcı was suffering a profound caries. As to Mr Yazıcı’s final medical examination, a protuberance of 2x2 cm is observed on the right side of his mandibula. There is no other traumatic symptom. The traumatic injury, which caused a broken tooth, is not life threatening but renders Mr Yazıcı unfit for work for ten days”. On 15 May 1995 the applicant filed a petition with the public prosecutor’s office in Istanbul.

He complained that five police officers in the Eminönü District Security Directorate had beaten, kicked and verbally abused him during his detention in police custody. He further stated that the forensic doctor had recommended his rest for ten days. He requested that the police officers be tried and convicted for inflicting ill-treatment on him. On 17 March 1995 the Istanbul public prosecutor, pursuant to the provisions of the Law on the Prosecution of Civil Servants ( Memurin Muhakematı Kanunu), sent the file to the Eminönü Administrative Council attached to the District Governor’s office in Eminönü in order to seek authorisation to prosecute the police officers who had allegedly ill-treated the applicant.

On 28 November 1996 the Eminönü Administrative Council decided to authorise the prosecution of the police officers and sent back the case-file to the Public Prosecutor’s office in Istanbul for the latter to initiate criminal proceedings. On 30 April 1997 the Istanbul Regional Administrative Court dismissed the police officers’ objection against the decision of the Eminönü Administrative Council and sent the case-file to the Istanbul Criminal Court of First Instance. On an unspecified date, criminal proceedings were initiated against the five police officers in the Istanbul Criminal Court. They were charged under Article 245 of the Criminal Code with inflicting ill-treatment on the applicant.

On 30 November 2000 the applicant filed a petition with the Istanbul Criminal Court of First Instance and requested the latter to accelerate the criminal proceedings against the police officers. Referring to the jurisprudence of the European Court of Human Rights, the applicant claimed that the length of the criminal proceedings at issue was already excessive. He further asked the court to reach a final decision before the entry into force of the new conditional amnesty law. On 21 December 2000 Law No. 4616 (“Amnesty Law”) came into force. It provided for the suspension of proceedings and execution of sentences regarding the offences committed before 23 April 1999. On 26 March 2001 the Istanbul Criminal Court suspended the criminal proceedings against the police officers pursuant to the Amnesty Law.

COMPLAINTS The applicant submits under Article 3 of the Convention that he was subjected to various forms of ill-treatment during his detention in police custody. He maintains under Article 5 of the Convention that he was unlawfully deprived of his liberty since there were no grounds for reasonable suspicion that he had committed a criminal offence. He complains under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the criminal proceedings against the police officers was excessive. He also contends under the same heading that the judges sitting on the bench of the Istanbul Criminal Court cannot be considered as independent and impartial as they are attached to the Supreme Council of Judges and Public Prosecutors.

THE LAW By a letter dated 23 February 2006 the Government offered to pay 15,000 euros to applicant with a view to securing a friendly settlement of the application. On 17 March 2006 the applicant’s representative informed the Court that the applicant had accepted the Government’s friendly settlement proposal and that the applicant waived any further claims against Turkey in respect of the facts of the present application. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention to the case should de discontinued and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention; Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President