ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2432/2011

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată:

Prin decizia

penală nr. 2295 din 11 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 10374./105/2006, Înalta

Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de

partea civilă U.C.T.B. SA și de inculpații S.G., R.C., B. (fostă S.) A.E., B.

(fostă I.) G.A. și C. (fostă B.) C.E. împotriva deciziei penale nr. 110 din 25

noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Împotriva

acestei decizii, la data de 16 iunie 2010, a formulat contestație în anulare

condamnatul R.C., solicitând desființarea acesteia și rejudecarea recursului.

În motivarea

contestației, condamnatul arată că la termenul din 11 iunie 2010 când au avut

loc dezbaterile asupra recursului era internat în Spitalul Județean Ploiești -

Secția Psihiatrie, astfel că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se

prezenta în instanță și de a-și exercita dreptul la apărare.

În dovedirea

contestației, condamnatul a depus la dosarul cauzei copia adeverinței medicale

nr. 7005 din 07 iunie 2010 eliberată de Spitalul Județean Ploiești.

În drept,

condamnatul contestator a invocat dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.

Prin

încheierea din 24 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 5374/1/2010, Înalta

Curte a admis în principiu contestația în anulare, constatând că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., întrucât cererea de

contestație a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 383 alin. (1) C.

proc. pen., contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit.

b) C. proc. pen. iar în sprijinul cererii a depus dovezi la dosarul cauzei,

respectiv adeverința medicală nr. 7005 din 07 iunie 2010 eliberată de Spitalul

Județean Ploiești.

S-a acordat

termen pentru soluționarea contestației în anulare cu citarea părților

interesate, conform art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Înalta Curte,

verificând actele și lucrările dosarului, în raport cu cazul de contestație în

anulare invocat, constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de

art. 386 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit acestui

text de lege partea poate face contestație în anulare dacă dovedește că la

termenul în care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a în cunoștința instanța despre această

imposibilitate.

Cerințele art.

386 lit. b) C. proc. pen. sunt cumulative, astfel că pentru admiterea

contestației în anulare nu este suficient să se facă dovada imposibilității de

prezentare ci contestatorul trebuie să dovedească, pe lângă aceasta, și

imposibilitatea de a încunoștința instanța despre împiedicarea de se prezenta.

Din adeverința

medicală depusă la dosar (fila 3) precum și din adresa nr. 6048 din 04 martie

2011 emisă de Spitalul Județean Ploiești rezultă că, într-adevăr, contestatorul

a fost internat în această unitate spitalicească în perioada 4 iunie -14 iunie

2010, astfel încât este dovedită imposibilitatea de prezentare a acestuia la

termenul din 11 iunie 2011 când s-a soluționat recursul, dar nu este

îndeplinită cerința imposibilității de a anunța instanța despre împiedicarea la

judecată.

Astfel, la

fila 137 din dosarul de recurs se află cererea formulată de R.C., în calitate

de recurent inculpat, de amânare a judecății pe motiv că se află în

imposibilitate de prezentare, fiind internat în spital, cerere la care a atașat

și adeverința medicală.

Din partea

introductivă a deciziei contestate rezultă că instanța de recurs a luat în

discuție cererea de amânare, pe care a respins-o cu motivarea că în cauză au

fost acordate numeroase termene de judecată.

În atare

situație, când imposibilitatea de prezentare la judecată a fost cunoscută de

către instanța de recurs, urmare cererii de amânare formulată de către

recurentul inculpat, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc.

pen., astfel că Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare

formulată în cauză.

În

conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul R.C. împotriva

deciziei penale nr. 2295 din 11 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat din

care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat

din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi, 16 iunie 2011.