ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2432/2011

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată: Prin decizia penală nr. 2295 din 11 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 10374./105/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă U.C.T.B. SA și de inculpații S.G., R.C., B. (fostă S.) A.E., B. (fostă I.) G.A. și C. (fostă B.) C.E. împotriva deciziei penale nr. 110 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva acestei decizii, la data de 16 iunie 2010, a formulat contestație în anulare condamnatul R.C., solicitând desființarea acesteia și rejudecarea recursului.

În motivarea contestației, condamnatul arată că la termenul din 11 iunie 2010 când au avut loc dezbaterile asupra recursului era internat în Spitalul Județean Ploiești - Secția Psihiatrie, astfel că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în instanță și de a-și exercita dreptul la apărare. În dovedirea contestației, condamnatul a depus la dosarul cauzei copia adeverinței medicale nr. 7005 din 07 iunie 2010 eliberată de Spitalul Județean Ploiești. În drept, condamnatul contestator a invocat dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. Prin încheierea din 24 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 5374/1/2010, Înalta Curte a admis în principiu contestația în anulare, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., întrucât cererea de contestație a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 383 alin. (1) C. proc. pen., contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. iar în sprijinul cererii a depus dovezi la dosarul cauzei, respectiv adeverința medicală nr. 7005 din 07 iunie 2010 eliberată de Spitalul Județean Ploiești. S-a acordat termen pentru soluționarea contestației în anulare cu citarea părților interesate, conform art. 391 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte, verificând actele și lucrările dosarului, în raport cu cazul de contestație în anulare invocat, constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 386 lit. b) C. proc. pen. Potrivit acestui text de lege partea poate face contestație în anulare dacă dovedește că la termenul în care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a în cunoștința instanța despre această imposibilitate.

Cerințele art. 386 lit. b) C. proc. pen. sunt cumulative, astfel că pentru admiterea contestației în anulare nu este suficient să se facă dovada imposibilității de prezentare ci contestatorul trebuie să dovedească, pe lângă aceasta, și imposibilitatea de a încunoștința instanța despre împiedicarea de se prezenta. Din adeverința medicală depusă la dosar (fila 3) precum și din adresa nr. 6048 din 04 martie 2011 emisă de Spitalul Județean Ploiești rezultă că, într-adevăr, contestatorul a fost internat în această unitate spitalicească în perioada 4 iunie -14 iunie 2010, astfel încât este dovedită imposibilitatea de prezentare a acestuia la termenul din 11 iunie 2011 când s-a soluționat recursul, dar nu este îndeplinită cerința imposibilității de a anunța instanța despre împiedicarea la judecată.

Astfel, la fila 137 din dosarul de recurs se află cererea formulată de R.C., în calitate de recurent inculpat, de amânare a judecății pe motiv că se află în imposibilitate de prezentare, fiind internat în spital, cerere la care a atașat și adeverința medicală. Din partea introductivă a deciziei contestate rezultă că instanța de recurs a luat în discuție cererea de amânare, pe care a respins-o cu motivarea că în cauză au fost acordate numeroase termene de judecată. În atare situație, când imposibilitatea de prezentare la judecată a fost cunoscută de către instanța de recurs, urmare cererii de amânare formulată de către recurentul inculpat, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc.

pen., astfel că Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată în cauză. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul R.C. împotriva deciziei penale nr. 2295 din 11 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2011.