ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 226/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

instanțe

Prin Sentința nr. 3446 din 17 septembrie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC R. SA Tulcea, în

contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., prin care a solicitat

suspendarea executării

procesului - verbal de constatare din 26 martie 2010 privind proiectul „îmbunătățirea

prelucrării si marketingul produselor si preparatelor din carne", jud.

Tulcea, din 16 iunie 2006, până la soluționarea definitiva și irevocabila a

cauzei prin care se soluționează cererea de anulare a

procesului

- verbal de constatare din 26 martie 2010 si a Deciziei nr. 10221 din 21 mai 2010

emise în soluționarea contestației împotriva proces-verbal, cauza care face

obiectul Dosarului nr.

9

/2/2010 al Curții de Apel

București, secția a Vlll-a contecios administrativ si fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența

cazului bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente pentru a

dispune suspendarea executării actului administrativ contestat.

de recurenta-reclamantă

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC R. SA Tulcea, solicitând în temeiul

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. admiterea recursului,

modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a

executării actului administrativ contestat, până la soluționarea irevocabilă a

cauzei pe fond.

instanței de recurs

Așa cum rezultă din

practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

tardivității recursului raportat la prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr.

554/2004, modificată.

Intimata - pârâtă a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

(filele15-27 dosar).

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

promovării căii de atac

Analizând cu

prioritate excepția invocată din oficiu, potrivit art. 137 C. proc. civ.,

aplicabil și în recurs în temeiul art. 316 corelat cu art. 298 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea

atacată cu recurs, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă

cererea de suspendare a executării a

procesului - verbal de constatare din

26 martie 2010 privind proiectul ,,îmbunătățirea prelucrării si marketingul

produselor si preparatelor din carne".

Potrivit art. 14 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este

executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la

comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”.

În speță, sentința

recurată a fost comunicată recurentei la data de 30 septembrie 2010 – așa cum

rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila

199-ds.fond, iar recursul a fost formulat la data de 11 octombrie 2010 – data

depunerii cererii la O.P., conform filei 5 la dosarul de recurs.

Ultima zi în care

reclamanta putea declara recursul era 6 octombrie 2010, calculată conform art. 14

alin. (4) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 101 C. proc. civ.

Constatând că

recursul în cauză a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile de la

comunicare, pe cale de consecință, Înalta Curte va admite excepția tardivității

recursului și va respinge recursul reclamantei, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC R. SA Tulcea împotriva Sentinței nr. 3446 din 17 septembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2011.