ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1490/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.M.C. – A.I.F.R. IX Arad, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 161 din 28 iunie 2010 respectiv deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 162 din 28 iunie 2010 emise de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat în contextul existenței îndoielii asupra legalității actelor administrative fiscale și paguba iminentă ce constă în paralizarea financiară și în desfășurarea activității raportat la profitul realizat în comparație cu obligațiile impuse.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiate, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 333 din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A.M. SRL în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.M.C. – A.I.F.R. IX Arad și, în consecință, a suspendat executarea deciziei de impunere nr. 161 din 28 iunie 2010, până la pronunțarea instanței de fond. 3. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a avut în vedere existența cazului bine justificat, în raport de îndoiala serioasă creată în privința actului atacat, ce a fost apreciată în cauză prin prisma mai multor considerente relevate în acțiune de către reclamantă, precum împrejurarea că impozitul aferent tranzacției acțiunilor a fost plătit de către vânzător, sau caracterul nedeductibil, deși cheltuielile sunt în strictă legătură cu serviciile prestate, iar acest serviciu a atras impozitarea de către organele fiscale din Ungaria conform certificatelor de rezidență fiscală.

Cât privește paguba iminentă, judecătorul fondului a apreciat că aceasta este determinată de faptul că prin demararea procedurilor de executare silită, concretizate, în primul rând, prin blocarea conturilor societății, s-ar crea pentru reclamantă un prejudiciu cert, în condițiile în care cuantumul obligațiilor de plată suplimentare stabilite în sarcina sa este unul semnificativ, cu consecința scoaterii de pe piață, respectiv punerea sa în imposibilitate de a-și derula raporturile economice cu furnizorii și beneficiarii, ceea ce ar conduce la intrarea în incapacitate de plată și deschiderea procedurii insolvenței. 4. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs A.N.A.F., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cu motivarea că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în speță, nefiind probată cererea de suspendare nici sub aspectul cazului justificat și nici al pagubei iminente, condiții imperative cerute de lege. Motivele invocate de reclamantă în ceea ce privește cazul bine justificat, nu pot face dovada cazului bine justificat în accepțiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004. Susține recurenta-pârâtă că până la o eventuală anulare de către o instanță judecătorească, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, și obligațiile stabilite în sarcina SC A.M. SA reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile. Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

Având în vedere calitatea de mare contribuabil a intimatei-reclamante, cifra de afaceri a acesteia și profiturile realizate, achitarea sumelor datorate bugetului general consolidat nu poate produce acesteia un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actelor administrative, acte care se bucură de prezumția de legalitate. Simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care să probeze cazul bine justificat al cererii de suspendare și iminența producerii unei pagube nu sunt de natură să conducă la suspendarea executării actelor contestate, motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 333 din 27 septembrie 2010, pronunțata de Curtea de Apel Cluj, secția comerciala, de contencios administrativ si fiscal și modificarea în sensul respingerii cererii de suspendare formulate de SC A.M.

SA Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă SC A.M. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate. Așa cum în mod judicios, a reținut Curtea, particularitățile faptice ale cauzei deduse judecății justifică suspendarea actelor administrative atacate prin existența cazului bine justificat și a pagubei iminente. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor de nelegalitate formulate conform art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat. Intimata-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu art. 215 alin. (2) din O.U.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 161 din 28 iunie 2010, a deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 162 din 28 iunie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 34465 din 28 iunie 2010, emise de A.N.A.F. – D.G.A.M.C. – A.I.F.R. IX Arad.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege. î ndeplinirea acestor condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată.

Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării. În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi reținută. Astfel, în cauza de față nu există elementele care să contureze îndeplinirea primei condiții, a cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Din examinarea sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamanta-intimată, Înalta Curte constată că acestea nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ-fiscale a căror suspendare a fost solicitată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 coroborată cu dispozițiile art. 215 C. proc.

fisc. Fără a se pronunța tranșant în sensul legalității actelor administrativ-fiscale emise de recurentă și fără a interfera cu atribuțiile instanței de judecată care soluționează fondul pricinii, Înalta Curte reține că, în limitele învestirii sale, nu a putut decela elemente de natură a răsturna prezumția de legalitate de care beneficiază actele administrative examinate. Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat. Cazul bine justificat și iminența pagubei sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere suficiente indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

Or, prin sentința recurată, instanța de fond a făcut doar o analiză teoretică și sumară a premiselor suspendării executării actului administrativ, fără a se reține existența în concret a cazului bine justificat și a iminentei pagube, în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse de autoritatea publică, ori cu datele economice ale contribuabilului. Împrejurarea că susținerile reclamantei care vizează elemente de fapt și de aplicare a legii sunt contrare celor stabilite de organele de inspecție, reținută de prima instanță, fără indicarea în concret a unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actelor contestate, nu poate fi circumscrisă noțiunii de caz bine justificat, astfel cum este stabilită prin art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinirea i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză. Susținerile reclamantei potrivit cărora prin executarea actului administrativ fiscal i s-ar provoca o perturbare a activității și i s-ar produce un prejudiciul material nu pot fi reținute, în primul rând pentru că nu există o astfel de tulburare nici pagubă dovedite.

După cum constant a reținut Înalta Curte, în jurisprudența sa în materie, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată nici prin simpla susținere că plata sau cuantumul mare al sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia. În caz contrar s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

Intimata-reclamanta face parte din categoria marilor contribuabili, iar potrivit susținerilor recurentei-pârâte necontestate în cauză, pe anii 2006 – 2008 a realizat profit, nefiind pusă în situația ca prin achitarea sumelor datorate bugetului general consolidat să i producă un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actelor fiscale a căror suspendare a executării s-a solicitat. Recurenta-reclamantă nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței, în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

În concluzie, Înalta Curte reține că din probele administrate nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru a justifica măsura de excepție a suspendării actelor administrative contestate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 333 din 27 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC A.M. SA Zalău, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.