ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului
declarat de revizuent;
Pe baza actelor și
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 21 CE din 07 iunie
2011 Tribunalul Tulcea a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de
revizuent.
Pentru a pronunța
această hotărâre, în esență, s-a reținut că:
I.V. a fost condamnat
definitiv la 10 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și
pedepsite de art. 174 C. pen.
S-a reținut că
condamnatul a formulat cerere de revizuire prin care a învederat că în timpul
cercetărilor nu s-au administrat toate probele, în special în cererea scrisă
referindu-se la martorul T.I., care nu a fost lăsat să dea declarație.
Pentru a fi
soluționată cererea de revizuire au fost atașate dosarele.
Curtea de Apel Constanța,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr.
100/P din 13 septembrie 2011 a respins, ca nefondat, apelul declarat de
revizuent, apreciind că în mod corect instanța de fond a respins cererea de
revizuire, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei
hotărâri, în termen legal, revizuentul a declarat recurs, reluând motivele
invocate în cererea introductivă, lăsând la aprecierea instanței admiterea
recursului.
Recursul este
nefondat.
Revizuirea este o
cale extraordinară de atac, de retractare împotriva sentințelor penale
definitive și poate deveni admisibilă doar în condițiile existenței unuia
dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Articolul 394 C.
proc. pen. prevede 5 cazuri, printre ele neregăsindu-se niciunul din motivele
invocate de revizuent, motiv pentru care instanța de fond a respins ca
inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat, sentință menținută de
instanța de control judiciar.
În speță, condamnatul
nu a indicat faptele sau împrejurările necunoscute de instanță la momentul
pronunțării hotărârii de condamnare și nici nu a făcut dovada săvârșirii
infracțiunii de mărturie mincinoasă de vreun martor, sau orice probă care să
conducă la admiterea revizuirii.
În aceste condiții,
corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, iar
instanța de apel a respins apelul revizuentului, și pentru considerentele
arătate recursul declarat de revizuient va fi respins ca nefondat în temeiul
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
revizuientul I.V. împotriva deciziei penale nr. 100/P din 13 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul-revizuient la plata sumei
de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 21
februarie 2012.