ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1339/2010

Asupra recursului penal de față; Pe baza actelor și lucrărilor din dosar, constată: Prin Sentința penală nr. 456 din data de 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul P.S. împotriva Sentinței penale nr. 105 din 21 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, cu obligarea acestuia la 150 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 105 din 21 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1569/2004, în baza art. 174 și 175 lit. c) rap. la art. 176 lit. d) C. pen., inculpatul P.S.

a fost condamnat la 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 8 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 8 februarie 2004 la zi. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., instanța a confiscat de la inculpat suma de 100.000 lei (ROL), dobândită prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și nerestituită persoanei vătămate.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul din inox ridicat în baza procesului-verbal încheiat la 7 februarie 2004 de organele de poliție din cadrul Poliției municipiului Giurgiu. A fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei (ROL) cheltuieli judiciare statului. În fapt, s-a reținut, că la data de 9 iulie 2002, pe fondul unor discuții contradictorii, inculpatul i-a aplicat fratelui său P.D., cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, o lovitură în zona toracică parasternal dreaptă, provocându-i leziuni cu caracter vital după care, prin exercitare de violențe asupra mamei sale P.F., a sustras din locuința părinților suma de 1.500.000 lei (ROL). Prin Decizia penală nr. 347/A din 10 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului iar prin Decizia penală nr. 4170 din 07 iulie 2005, i-a fost respins și recursul de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Împotriva Sentinței penale nr. 250 din 05 iulie 2004 a Tribunalului Giurgiu a formulat cerere de revizuire condamnatul P.S. fără să menționeze vreunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., motivul invocat fiind lipsa vinovăției sale, întrucât victima a fost omorâtă de tatăl său P.I. și de C.I., pentru două locuri de casă. Cu Adresa nr. 97/III/6/2009 din 12 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a înaintat instanței cererea de revizuire și întreg materialul cauzei cu concluziile negative ale procurorului pentru soluționarea cererii. Analizând motivele invocate de revizuent, prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc.

pen., tribunalul a reținut că revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a executat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Revizuentul nu a invocat motive care ar permite incidența vreunuia din cazurile prevăzute de textul de lege anterior invocat, referindu-se la aspecte ce privesc legalitatea și temeinicia hotărârii, aspecte avute în vedere, cu ocazia judecării cauzei, în căile ordinare de atac.

Vinovăția sau nevinovăția făptuitorului, încadrarea juridică a faptei, reținerea circumstanțelor judiciare atenuante, reținerea stării de provocare ori incidența dispozițiilor art. 44 C. pen., cuantumul sancțiunii, modalitatea de executare a pedepsei, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, deoarece pe de o parte nu sunt expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar pe de altă parte, s-ar crea un paralelism între căile ordinare de atac și cele extraordinare. În speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât susținerile revizuentului în sensul că nu el este autorul infracțiunii au fost avute în vedere în faza judecării în fond a cauzei.

Împrejurarea că, în dovedirea cererii de revizuire, condamnatul a propus administrarea de probe noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece în textul invocat se cere ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuentul P.S. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând desființarea sentinței atacate, admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., pe motiv că nu el este autorul faptei, că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa avocatului său și că declarațiile martorilor P.F. și P.I. au fost dictate. Prin Decizia penală nr. 13/A din 20 ianuarie 2010 Curtea de Apel, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul revizuentului, reținând următoarele: Posibilitatea rejudecării unei cauze după rămânerea definitivă a hotărârii penale este subordonată îndeplinirii anumitor condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, care să determine, mai întâi, desființarea unei asemenea hotărâri. Așa cum se reține în hotărârea apelată, revizuentul nu a indicat cazul de revizuire prevăzut de lege pe care se întemeiază și, chiar dacă în fața instanței de apel a invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., se constată că aspectele pe care le relevă ca motive de revizuire nu pot fi încadrate în cazul invocat, dar nici în celelalte cazuri, prima instanță procedând la o justă analiza sub acest aspect. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul P.S., care a reiterat motivele invocate în cererea de revizuire, susținând, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat. Recursul este nefondat. Din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri care să reflecte adevărul.

Fiind o cale extraordinară de atac, cazurile în care poate fi formulată cererea de revizuire sunt reglementate în mod expres și limitativ de lege, nefiind permis instanțelor de judecată să extindă posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești definitive și la alte cazuri în afara celor prevăzute de lege. În speță, soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este legală și temeinică, motivele invocate de către revizuent în susținerea cererii neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. În cererea de revizuire adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu precum și în fața primei instanțe, revizuentul nu a indicat niciun motiv din cele prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. pentru ca, în apel, acesta să invoce cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată: 1) trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și 2) faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare. Așa cum corect au apreciat instanțele inferioare, în cauză nu este incident cazul de revizuire invocat, întrucât revizuentul a criticat netemeinicia hotărârii de condamnare, solicitând reaprecierea probatoriului administrat, fără să arate care sunt acele fapte sau împrejurări care s-au descoperit și care nu fost cunoscute de către instanțele care au judecat fondul cauzei.

În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.S., care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.S. împotriva Deciziei penale nr. 13/A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2010.