ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1339/2010

Asupra recursului

penal de față;

Pe baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată:

Prin Sentința penală nr. 456 din data de 4

noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 403 alin. (3) C.

proc. pen. a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de

condamnatul P.S. împotriva Sentinței penale nr. 105 din 21 martie 2005 pronunțată

de Tribunalul Giurgiu, cu obligarea acestuia la 150 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța

aceasta sentință, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 105 din

21 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1569/2004, în

baza art. 174 și 175 lit. c) rap. la art. 176 lit. d) C. pen., inculpatul P.S.

a fost condamnat la 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 211

alin. (1) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 20 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen. și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea

de arest și s-a dedus prevenția de la 8 februarie 2004 la zi.

În temeiul art. 118

lit. d) C. pen., instanța a confiscat de la inculpat suma de 100.000 lei (ROL),

dobândită prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și nerestituită persoanei

vătămate.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul din inox ridicat în baza

procesului-verbal încheiat la 7 februarie 2004 de organele de poliție din

cadrul Poliției municipiului Giurgiu. A fost obligat inculpatul la 5.000.000

lei (ROL) cheltuieli judiciare statului.

În fapt, s-a reținut,

că la data de 9 iulie 2002, pe fondul unor discuții contradictorii, inculpatul

i-a aplicat fratelui său P.D., cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, o

lovitură în zona toracică parasternal dreaptă, provocându-i leziuni cu caracter

vital după care, prin exercitare de violențe asupra mamei sale P.F., a sustras

din locuința părinților suma de 1.500.000 lei (ROL).

Prin Decizia penală

nr. 347/A din 10 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins ca nefondat apelul inculpatului iar prin Decizia penală nr. 4170 din 07

iulie 2005, i-a fost respins și recursul de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală.

Împotriva Sentinței

penale nr. 250 din 05 iulie 2004 a Tribunalului Giurgiu a formulat cerere de

revizuire condamnatul P.S. fără să menționeze vreunul din cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., motivul invocat fiind lipsa vinovăției

sale, întrucât victima a fost omorâtă de tatăl său P.I. și de C.I., pentru două

locuri de casă.

Cu Adresa nr.

97/III/6/2009 din 12 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a

înaintat instanței cererea de revizuire și întreg materialul cauzei cu

concluziile negative ale procurorului pentru soluționarea cererii.

Analizând motivele

invocate de revizuent, prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.,

tribunalul a reținut că revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a executat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Revizuentul nu a

invocat motive care ar permite incidența vreunuia din cazurile prevăzute de

textul de lege anterior invocat, referindu-se la aspecte ce privesc legalitatea

și temeinicia hotărârii, aspecte avute în vedere, cu ocazia judecării cauzei,

în căile ordinare de atac.

Vinovăția sau

nevinovăția făptuitorului, încadrarea juridică a faptei, reținerea

circumstanțelor judiciare atenuante, reținerea stării de provocare ori

incidența dispozițiilor art. 44 C. pen., cuantumul sancțiunii, modalitatea de

executare a pedepsei, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, deoarece

pe de o parte nu sunt expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar pe de

altă parte, s-ar crea un paralelism între căile ordinare de atac și cele

extraordinare.

În speță nu sunt

aplicabile nici dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât

susținerile revizuentului în sensul că nu el este autorul infracțiunii au fost

avute în vedere în faza judecării în fond a cauzei.

Împrejurarea că, în

dovedirea cererii de revizuire, condamnatul a propus administrarea de probe

noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece în textul

invocat se cere ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele

probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe

calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru

fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat

cauza.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel revizuentul P.S. criticând-o pentru

netemeinicie, solicitând desființarea sentinței atacate, admiterea cererii de

revizuire în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe motiv că nu

el este autorul faptei, că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa avocatului său

și că declarațiile martorilor P.F. și P.I. au fost dictate.

Prin Decizia penală

nr. 13/A din 20 ianuarie 2010 Curtea de Apel, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul revizuentului,

reținând următoarele:

Posibilitatea

rejudecării unei cauze după rămânerea definitivă a hotărârii penale este

subordonată îndeplinirii anumitor condiții, expres și limitativ prevăzute de

lege, care să determine, mai întâi, desființarea unei asemenea hotărâri. Așa

cum se reține în hotărârea apelată, revizuentul nu a indicat cazul de revizuire

prevăzut de lege pe care se întemeiază și, chiar dacă în fața instanței de apel

a invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se constată că

aspectele pe care le relevă ca motive de revizuire nu pot fi încadrate în cazul

invocat, dar nici în celelalte cazuri, prima instanță procedând la o justă

analiza sub acest aspect.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuentul P.S., care a reiterat motivele invocate

în cererea de revizuire, susținând, în esență, că nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat.

Recursul este

nefondat.

Din interpretarea

dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un

mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu

privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori

determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a

unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri care să reflecte

adevărul.

Fiind o cale

extraordinară de atac, cazurile în care poate fi formulată cererea de revizuire

sunt reglementate în mod expres și limitativ de lege, nefiind permis

instanțelor de judecată să extindă posibilitatea revizuirii unei hotărâri

judecătorești definitive și la alte cazuri în afara celor prevăzute de lege.

În speță, soluția de

respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire pronunțată de instanța de

fond și menținută de instanța de apel este legală și temeinică, motivele

invocate de către revizuent în susținerea cererii neîncadrându-se în niciunul

dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

În cererea de

revizuire adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu precum și în fața

primei instanțe, revizuentul nu a indicat niciun motiv din cele prevăzute de

art. 394 C. proc. pen. pentru ca, în apel, acesta să invoce cazul prevăzut de

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din analiza acestor

dispoziții legale rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau

împrejurări noi este dublu condiționată: 1) trebuie să fie vorba de

descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și 2) faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia

hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

Așa cum corect au

apreciat instanțele inferioare, în cauză nu este incident cazul de revizuire

invocat, întrucât revizuentul a criticat netemeinicia hotărârii de condamnare,

solicitând reaprecierea probatoriului administrat, fără să arate care sunt

acele fapte sau împrejurări care s-au descoperit și care nu fost cunoscute de

către instanțele care au judecat fondul cauzei.

În consecință, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.S., care va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul P.S. împotriva Deciziei penale nr.

13/A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 aprilie 2010.