ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3105/2010

Asupra recursului penal de față;

Analizând actele și lucrările din dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 244 din 5 octombrie 2009 Tribunalul Arad a dispus în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. c) și d) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpata A.O.A., la:

- 5 (cinci) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Obligă inculpata să plătească statului suma de 1400 lei cheltuie judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpata A.O. locuiește împreună cu familia sa compusă din soțul său A.G. și cei trei copii (O.A. - 9 ani, C.A.M. - 6 ani și P.S. - 2 ani) într-un imobil situat în jud. A.

În ziua de 31 iulie 2008 inculpata a născut la domiciliul său un făt viabil, de sex masculin, fără a fi asistată de cadre de specialitate, pe care l-a adăpostit într-un corp de clădire al imobilului, care nu este frecventat în mod curent de familie. Întrucât secreția de lapte nu i s-a declanșat imediat după naștere, inculpata a hrănit copilul cu glucoză, l-a spălat și l-a îmbrăcat. Pe perioada acestei sarcini inculpata nu a discutat despre sarcină cu nici o persoană din cadrul familiei sau din afara acesteia, nu a efectuat un control de specialitate, nu a apelat la medicul de familie sau la un medic specialist ginecolog, în vederea monitorizării evoluției sarcinii. Copilul nou născut a rămas în acest imobil până în ziua de 1 august 2008, când după ce a rămas singură acasă, inculpata l-a pus într-o sacoșă din rafie și s-a deplasat la imobilul situat în jud. Arad. Acest imobil este nelocuit și inculpata a așezat copilul într-un canal colector de ape pluviale, situat în curte, pe care l-a acoperit cu un capac din metal.

În aceeași zi, în jurul orelor 13 martorii C.M.I. și V.C.A. s-au deplasat la imobilul susmenționat, care era administrat de familia C., pentru a tăia lemne. Ajunși în curtea imobilului, cei doi martori au auzit plânsul unui copil și au căutat în jur constatând că acel zgomot se aude din canalul colector. Au ridicat capacul și au găsit o plasă de rafie în care se afla nou născutul. Martorii au luat copilul și s-au deplasat la poliție și apoi la dispensarul din localitate, unde martora B.C., medic de familie l-a examinat, i-a administrat medicamentele necesare, l-a hrănit și apoi a anunțat serviciul de urgență. Copilul nou născut a fost internat la Secția neonatologie a Spitalului Clinic de Obstetrică Ginecologie Dr. Salvator Vuia din Arad.

Din raportul de constatare medico - legală nr. 440/A/3 din 11 august 2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad rezultă că nou născutul, la momentul examinării medico- legale, din 5 august 2008, avea o vârstă de 5 zile. S-a concluzionat că leziunile traumatice constatate la examinarea medico-legală au putut fi produse după cum urmează: excoriațiile prin frecare de planuri dure cu suprafață neregulată (posibil în perioada în care a fost lăsat fără îngrijirile necesare) iar echimozele prin comprimare (posibil în contextul nașterii neasistate).De asemenea, s-a susținut că datele medicale constatate la momentul internării nou născutului nu sunt de natură a-i pune în primejdie viața.

Potrivit raportului de constatare medico - legală nr. 439/A/3 din 11 august 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad, la data examinării inculpatei, respectiv 5 august 2008, aceasta prezenta semnele unei nașteri recente iar datele medicale și semnele constatate permit precizarea că starea fiziologică a inculpatei corespunde stării de lehuzie ziua a V- a.

Față de concluziile celor două rapoarte de constatare medico-legală coroborate cu declarațiile inculpatei s-a putut stabili data nașterii și anume 31 iulie 2008.

De asemenea în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei care a stabilit că este posibil ca inculpata să fi prezentat o conduită reactivă paroxistică declanșată de actul nașterii cu elemente de îngustare a câmpului cunoștinței pe fondul unei personalități cu tendințe la reacții exagerate și toleranță scăzută la frustrare în contextual situației socio-familiale relatate.

În fața instanței, inculpate nu a dat declarație, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond, a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, raport de expertiză medico-legală, raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata A.O.A. solicitând să-i fie aplicată o pedeapsă sub minimul special cu suspendare condiționată a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 38/A din 11 martie 2010 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de inculpata A.O.A., împotriva sentinței penale nr. 244 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1580/108/2009.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând:

În temeiul art. 20 C. pen. raportat la art.174, art. 175 lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 7 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă inculpata A.O.A. la:

- 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În temeiul art. 862 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în temeiul art. 862 C. pen. stabilește termen de încercare de 6 ani pe seama inculpatei, iar în temeiul art. 863 C. pen. obligă inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de protecția a victimelor și de reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Arad, conform programului fixat;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86/4 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea acestei măsuri.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate și care nu contravin prezentei decizi în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina cestuia.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că în raport de circumstanțele comiterii faptei care relevă că aceasta are un caracter izolat, este rezultatul unei stări tensionate precum și împrejurarea că ulterior inculpata s-a ocupat de creșterea copilului, dezvoltând atașamentul și afecțiunea față de acesta precum și circumstanțele personale ale inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că aplicarea unei pedepse

într-un cuantum mai mic cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, poate să contribuie la obținerea finalității prevăzută de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara criticând-o pentru netemeinicie motivând că pedeapsa aplicată inculpatei de către Curtea de Apel Timișoara nu este îndestulătoare și corect individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. și limita maximă a pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, sens în care solicită casarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond.

Invocă Parchetul în recursul său cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchet nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) și d) C. pen.

Astfel probele administrate în cauză au dovedit că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) și d) C. pen. constând în aceea că la data de 1 august 2008 a născut la domiciliul său din localitatea Ș. județul A. fără să fie asistată de cadre de specialitate și având în vedere că nici un membru al familiei sale nu cunoștea faptul că este însărcinată, a abandonat fătul într-un bazin de scurgere a apei după care a închis capacul acestui bazin.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei de către instanța de apel, Înalta Curte reține că aceasta a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.

Instanța de prim control judiciar, a avut în vedere, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 15 și 25 ani închisoare cu consecința reținerii dispozițiilor art. 20 C. pen. referitoare la tentativă precum și a dispozițiilor art. 21 C. pen. referitoare la pedepsirea tentativei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, ca și circumstanțele personale ale inculpatei care este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta comisă.

Instanța de apel a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul inculpatei din concluziile căruia rezultă că inculpata își iubește copii, este în permanență în preajma lor, copiii sunt bine îngrijiți, iar relația dintre inculpată și copilul abandonat este una normală, de afecțiune iar în prezent familia extinsă împreună cu bunicii paterni și materni contribuie atât material cât și prin sprijin afectiv la creșterea și educarea lor.

În raport de concluziile raportului de anchetă socială precum și în raport de declarațiile martorilor ca și concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică potrivit cărora inculpata prezintă tulburare mixtă anxios depresivă cu intensitate moderată, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei comise și de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei.

În mod corect a apreciat instanța de fond că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și chiar fără executarea acesteia, termenul de încercare fixat de instanță conform art. 862 C. pen. ca și măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatei fiind în măsură să asigure reeducarea acesteia ca și formarea unei atitudini corecte în raport de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

De asemenea Înalta Curte apreciază că este în interesul copiilor inculpatei ca aceștia să crească și să se dezvolte în cadrul familiei alături de ambii părinți, executarea pedepsei în regim penitenciar nefiind benefic pentru cei 4 minori ai inculpatei din care cel mai mare are vârsta de 9 ani iar cel mai mic 2 ani.

Este adevărat că fapta comisă de inculpată prezintă un grad ridicat de pericol social însă față de toate circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei Înalta Curte apreciază că inculpata merită o șansă de a demonstra că este în măsură să conștientizeze gravitatea faptei ca și faptul că este în măsură să asigure copiilor minori un climat familial favorabil pentru educația și dezvoltarea lor.

Față de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază recursul Parchetului ca fiind nefondat motiv pentru care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. îl va respinge ca atare.

Onorariu avocat desemnat din oficiu de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 38A din 11 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A.O.A., în sumă de 200 lei, va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2010.