ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5718/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat suspendarea

executării Deciziei nr. 18/2001 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera

de Conturi a Județului Alba până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

acțiunii.

În motivarea cererii

de suspendare s-a arătat că în perioada 11 aprilie - 29 aprilie 2011 Curtea de

Conturi Alba a desfășurat la sediul reclamantei acțiunea privind „auditul

performanței privind implementarea, administrarea și gestionarea programului,

de identificare și înregistrare a animalelor și a utilizării bazei de date în

acordarea subvențiilor și a altor forme de sprijin din partea statului pe anul

2010, acțiune în urma căreia pârâta a emis Decizia nr. 18/2011.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Încheierea

nr. 19 din 11 iulie 2011.

Reclamanta a mai

susținut că punerea în aplicare a măsurilor dispuse de către organul de control

presupune pe de o parte un volum colosal de muncă, care s-ar suprapune peste

activitățile pe care aceasta le are în derulare și pe de altă parte ar impune

practic modificarea procedurilor de lucru ale APIA, aceste proceduri fiind

elaborate și aprobate de aparatul central al APIA.

Prin Sentința nr. 231

din 19 august 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea formulată de

reclamanta APIA, a dispus suspendarea Deciziei nr. 18/2011 până la data

soluționării definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 953/57/2011 aflat pe

rolul Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea a reținut că cererea de suspendarea este întemeiată în

considerarea următoarelor argumente.

În ceea ce priește

cazul bine justificat. S-a reținut că această condiție este îndeplinită

întrucât reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate a actelor

administrative atacate de natură a ridica îndoieli asupra valabilității

acestora.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente s-a apreciat că și această condiție este îndeplinită,

întrucât prin punerea în executare a dispoziției Deciziei nr. 18/2011,

reclamanta ar fi obligată să reanalizeze toate cererile eligibile privind

plățile naționale directe complementare autorizate în anul 2010, prin

solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale și de

la administrațiile juridice locale, fapt ce ar acrea grave disfuncționalități

în activitatea instituției reclamante prin supraîncărcarea activității și cheltuieli

inutile în cazul ipotetic al admiterii acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs Curtea de Conturi a

României.

Motivele de recurs

invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în raport de probele administrate.

Se arată, în recurs

că în mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că în cauză cererea de

suspendare formulată în baza art. 5 din Legea nr. 554/2004 îndeplinește

condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 respectiv condiția existenței unor cazuri bine

justificate de natură a infirma grav prezumția de legalitate a Deciziei nr.

18/2011 și condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că

motivarea instanței de fond este contradictorie și nelegală în cauză Decizia

nr. 18/2011, prin care au fost dispuse măsuri prin care se urmărește

înlăturarea unor abateri de către entitatea verificată, fiind legal emisă și

neexistând împrejurări de fapt sau de drept de natură a crea o îndoială

serioasă privind legalitatea deciziei contestate.

În ceea ce privește

condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că în mod nelegal s-a

apreciat a fi îndeplinită această condiție reclamanta-intimată neaducând probe

în acest sens.

Se solicită admiterea

recursului în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar

intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele

considerente că în cauză sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentința atacată fiind dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În mod greșit și

nelegal s-a apreciat de către instanța de fond în sensul că cererea de

suspendare formulată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 îndeplinește

condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în

sensul existenței unor cazuri bine justificate și a pagubei iminente.

Curtea, verificând în

concret probele administrate în raport de actul a cărui suspendare se solicită

și de motivele de recurs apreciază că în cauză cererea de suspendare nu

îndeplinește nici una din condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

În ceea ce privește

prima condiție cea a existenței unor cazuri bine justificate, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 de natură a crea

o îndoială serioasă privind legalitatea Deciziei nr. 18/2011, Curtea apreciază

că aceste împrejurări de fapt și de drept Decizia nr. 18/2011 prin care s-au

stabilit anumite măsuri de remediere a deficiențelor constatate prin

Procesul-verbal de constatare nr. 8864 din 29 aprilie 2011 nu a fost emisă în

împrejurările de fapt sau de drept de natură a-i infirma prezumția de

legalitate cu privire la măsurile dispuse.

În ceea ce privește a

doua condiție în cauză nu s-a probat de reclamanta-intimată existența unei

pagube materiale iminente, grave și de neînlăturat pe care măsurile de

remediere dispuse i-ar produce-o și care nu ar putea fi remediată decât prin

suspendarea deciziei contestate a cărei legalitate, pe fond urmează a fi

analizată în dosarul nr. 953/57/2011.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite

recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca nefondată

cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței civile nr. 231 din

19 august 2011 a Curții de apel Alba Iulia, Secția de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2011.