ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5718/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 18/2001 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Alba până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii. În motivarea cererii de suspendare s-a arătat că în perioada 11 aprilie - 29 aprilie 2011 Curtea de Conturi Alba a desfășurat la sediul reclamantei acțiunea privind „auditul performanței privind implementarea, administrarea și gestionarea programului, de identificare și înregistrare a animalelor și a utilizării bazei de date în acordarea subvențiilor și a altor forme de sprijin din partea statului pe anul 2010, acțiune în urma căreia pârâta a emis Decizia nr. 18/2011.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Încheierea nr. 19 din 11 iulie 2011. Reclamanta a mai susținut că punerea în aplicare a măsurilor dispuse de către organul de control presupune pe de o parte un volum colosal de muncă, care s-ar suprapune peste activitățile pe care aceasta le are în derulare și pe de altă parte ar impune practic modificarea procedurilor de lucru ale APIA, aceste proceduri fiind elaborate și aprobate de aparatul central al APIA. Prin Sentința nr. 231 din 19 august 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea formulată de reclamanta APIA, a dispus suspendarea Deciziei nr. 18/2011 până la data soluționării definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 953/57/2011 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut că cererea de suspendarea este întemeiată în considerarea următoarelor argumente. În ceea ce priește cazul bine justificat. S-a reținut că această condiție este îndeplinită întrucât reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate a actelor administrative atacate de natură a ridica îndoieli asupra valabilității acestora.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente s-a apreciat că și această condiție este îndeplinită, întrucât prin punerea în executare a dispoziției Deciziei nr. 18/2011, reclamanta ar fi obligată să reanalizeze toate cererile eligibile privind plățile naționale directe complementare autorizate în anul 2010, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale și de la administrațiile juridice locale, fapt ce ar acrea grave disfuncționalități în activitatea instituției reclamante prin supraîncărcarea activității și cheltuieli inutile în cazul ipotetic al admiterii acțiunii în contencios administrativ. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs Curtea de Conturi a României.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de probele administrate. Se arată, în recurs că în mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că în cauză cererea de suspendare formulată în baza art. 5 din Legea nr. 554/2004 îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Recurenta arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv condiția existenței unor cazuri bine justificate de natură a infirma grav prezumția de legalitate a Deciziei nr. 18/2011 și condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că motivarea instanței de fond este contradictorie și nelegală în cauză Decizia nr. 18/2011, prin care au fost dispuse măsuri prin care se urmărește înlăturarea unor abateri de către entitatea verificată, fiind legal emisă și neexistând împrejurări de fapt sau de drept de natură a crea o îndoială serioasă privind legalitatea deciziei contestate. În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că în mod nelegal s-a apreciat a fi îndeplinită această condiție reclamanta-intimată neaducând probe în acest sens. Se solicită admiterea recursului în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentința atacată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În mod greșit și nelegal s-a apreciat de către instanța de fond în sensul că cererea de suspendare formulată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unor cazuri bine justificate și a pagubei iminente.

Curtea, verificând în concret probele administrate în raport de actul a cărui suspendare se solicită și de motivele de recurs apreciază că în cauză cererea de suspendare nu îndeplinește nici una din condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește prima condiție cea a existenței unor cazuri bine justificate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 de natură a crea o îndoială serioasă privind legalitatea Deciziei nr. 18/2011, Curtea apreciază că aceste împrejurări de fapt și de drept Decizia nr. 18/2011 prin care s-au stabilit anumite măsuri de remediere a deficiențelor constatate prin Procesul-verbal de constatare nr. 8864 din 29 aprilie 2011 nu a fost emisă în împrejurările de fapt sau de drept de natură a-i infirma prezumția de legalitate cu privire la măsurile dispuse.

În ceea ce privește a doua condiție în cauză nu s-a probat de reclamanta-intimată existența unei pagube materiale iminente, grave și de neînlăturat pe care măsurile de remediere dispuse i-ar produce-o și care nu ar putea fi remediată decât prin suspendarea deciziei contestate a cărei legalitate, pe fond urmează a fi analizată în dosarul nr. 953/57/2011. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge ca nefondată cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței civile nr. 231 din 19 august 2011 a Curții de apel Alba Iulia, Secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.