ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5053/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Alba Iulia sub Dosar nr. 995/57/2011 reclamanta A.P.I.A. - Centrul Județean

Hunedoara a chemat în judecată Curtea de Conturi a României și Camera de

Conturi a Județului Hunedoara reprezentantă prin Curtea de Conturi a României,

solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea în tot a

Încheierii nr. 56 din 27 iulie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României -

Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost respinsă contestația

reclamantei împotriva măsurilor dispuse la punctul 1 din Decizia nr. 19 din 10

iunie 2011 emisă de Camera de Conturi a județului Hunedoara și implicit;

- anularea în tot a

Deciziei nr. 19 din 10 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi a județului

Hunedoara, ca fiind netemeinică, precum și suspendarea executării celor două

acte ce fac obiectul litigiului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; cu obligarea

pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 272

din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamanta Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara, împotriva

pârâtelor Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului

Hunedoara.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin Decizia nr. 19/2011 emisă de

Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Hunedoara a

stabilit aplicarea unor măsuri:

- Conducerea Agenției

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara să

verifice îndeplinirea condiției de eligibilitate privind lipsa datoriilor

restante la bugetul de stat și a datoriilor la bugetele locale, pentru toate

cererile eligibile privind PNDC în sectorul zootehnic pentru anul 2009 - 2010,

prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale

ale Ministerului Finanțelor Publice și ale administrației publice locale;

- Conducerea Agenției

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara să

analizeze neconcordanțele existente între datele conținute în documentele de la

organele fiscale și declarațiile primite pe proprie răspundere ale

proprietarilor și după caz, să aplice prevederile legale în vigoare, respectiv

să calculeze debitele restante, majorări și penalități de întârziere, să ia

măsuri de recuperare a sumelor acordate necuvenit, dobânzilor și penalităților

prevăzute de legislația în vigoare.

Pentru îndeplinirea

acestor măsuri de către reclamantă, pârâta a stabilit termen: 31 octombrie

2011.

Instanța de fond a

reținut că reclamanta A.P.I.A. - Centrul Județean Hunedoara a formulat

contestație împotriva actului de control încheiat de pârâtă, care a fost

respinsă ca neîntemeiată prin Încheierea nr. 56/2011 a Curții de Conturi,

astfel că reclamanta a depus acțiune în contencios administrativ înregistrată

pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub nr. 995/57/2011.

Instanța a reținut că

în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 125/2006, începând cu anul 2007 se

acordă în agricultură scheme de plăți directe și plăți naționale directe

complementare sub forma: schemă de plată unică pe suprafață, plăți naționale

directe complementare în sectorul vegetal, în sectorul zootehnic, schema de

plată pentru culturi energetice și schema de plată separată, pentru zahăr.

La art. 7 sunt

stabilite condițiile generale pentru acordarea acestui sprijin, iar prin art.

13 modul de implementare, condiții specifice, criteriile de eligibilitate și

termenii de referință pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți

naționale directe complementare, sunt stabilite, în acord cu reglementările

comunitare în domeniu, prin ordin al ministrului agriculturii.

În anul 2007 a fost

emis Ordinul nr. 295/2007 al M.A.D.R. cu aplicabilitate până în 2009 inclusiv,

care în art. 2 alin. (1) lit. d) stabilește că o condiție specifică pentru

acordarea plăților naționale directe complementare în sectorul zootehnic este

ca producătorii agricoli să nu aibă datorii la bugetul de stat și la bugetul

local.

În același sens sunt

prevederile Ordinului nr. 215/2010 art. 2 alin. (1) lit. d) cu aplicabilitate

pe anul 2010.

Este adevărat că

ambele ordine instituie obligativitatea solicitanților sprijinului financiar de

a depune declarații pe propria răspundere că nu au la data solicitării restanțe

la bugetul de stat și local [art. 2 alin. (2) lit. b) din Ordinul 295/2007 și

art. 4 alin. (1) lit. e) din Ordinul 215/2010].

Reclamanta consideră

suficient faptul de a verifica existența declarației pe propria răspundere,

însă așa cum a reținut pârâta Camera de Conturi a Județului Hunedoara în

procesul-verbal de constatare, aceasta reprezenta o măsură necesară urgentării

soluționării cererilor, care însă nu o scutea ulterior pe reclamantă să

verifice pe fond îndeplinirea condiției prin adrese către administrațiile

financiare și serviciile de taxe și impozite locale, aceasta reprezentând de fapt

un control ulterior impus de prevederile art. 12

1

din O.U.G. nr.

125/2006, care prevăd că sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se

recuperează cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în

vigoare, iar, în plus, persoanele care prin înscrierea sau atestarea de date

nereale nu vor mai beneficia de sprijin financiar pentru următorii 3 ani.

Competența efectuării

acestui control revine indiscutabil A.P.I.A. și nu Curții de Conturi a României

sub forma sesizării organelor judiciare de urmărire penală sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, deoarece aceasta este cea care

acordă sprijinul financiar și verifică îndeplinirea condițiilor de acordare.

În consecință, în mod

corect Camera de Conturi a stabilit ca o abatere de la legalitate nerespectarea

prevederilor art. 12

1

din O.U.G. 125/2006 și art. 2 alin. (1) din

Ordinul nr. 125/2007 privind soluționarea cererilor de acordare de sprijin

financiar în zootehnie (PNDC) pentru anul 2009, astfel că s-au stabilit corect

măsuri de recuperare a prejudiciului pentru persoanele verificate de organele

camerei de conturi, precum și măsuri de verificare a condiției de eligibilitate

pentru toate cererile de sprijin PNDC în anul 2009.

Întrucât în art. 9

din O.U.G. nr. 125/2006 actualizată se prevede că plățile naționale directe

complementare PNDC în sectorul zootehnic se acordă din bugetul de stat,

producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice care dețin, cresc și

exploatează animale producție, identificate și înregistrate în sistemul

național, instanța a constatat că acestea constituie ajutoare de stat în

accepțiunea O.G. nr. 14/2010, astfel că în cauză a apreciat ca fiind aplicabile

prevederile art. 13 din această ordonanță.

În ce privește

termenul stabilit pentru efectuarea verificărilor, s-a arătat că reclamanta are

la îndemână posibilitatea de a solicita prelungirea acestuia.

Instanța a reținut că

cererea de suspendare a actelor atacate a fost respinsă de Curtea de Apel Alba

Iulia, prin Sentința nr. 239/2011, iar în Dosarul nr. 995/57/2011, de față,

reclamanta nu a mai susținut cererea.

de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean

Hunedoara

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. A precizat că prin

Decizia nr. 19 din 10 iunie 2011 contestată, Curtea de Conturi - Camera de

Conturi a Județului Hunedoara a constatat și reținut în mod greșit o serie de

nereguli, obligând conducerea instituției reclamante să întreprindă o serie de

măsuri, fără a ține cont de faptul că Centrul Județean Hunedoara a procedat la

aplicarea dispozițiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 215/2010 cu aplicabilitate pe

anul 2010, respectiv a dispozițiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 295/2007 cu

aplicabilitate până în anul 2009 inclusiv, conform pașilor de lucru și a

procedurilor elaborate și aprobate de către Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură, înscrise în manualele de proceduri pentru autorizarea

plăților naționale directe complementare în sectorul zootehnic.

S-a arătat că

personalul A.P.I.A. este ținut a face control scriptic și faptic pentru a

verifica existența exploatațiilor de bovine înregistrate în Registrul național

al exploatațiilor și înscrierea acestora în Registru, iar nu pentru verificarea

veridicității celei de-a patra condiții, aceea ca solicitanții să nu aibă

datorii la bugetul de stat și/sau local.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de

Casație și Justiție în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., analizând cu

prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot

fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate

cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică

locală, Decizia nr. 19 din 10 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi a județului

Hunedoara și Încheierea nr. 56 din 27 iulie 2011 emisă de Curtea de Conturi a

României - Comisia de Soluționare a Contestațiilor.

Înalta Curte reține

că dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu

prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel,

dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții

de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de

apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise

de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de

competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte a

reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile

art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două

criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul

și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o

autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a

Județului Hunedoara, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv

în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

Având în vedere

considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Hunedoara, secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul

Județean Hunedoara împotriva Sentinței nr. 272 din 4 octombrie 2011 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Hunedoara,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV