ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5053/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 995/57/2011 reclamanta A.P.I.A.

- Centrul Județean Hunedoara a chemat în judecată Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului Hunedoara reprezentantă prin Curtea de Conturi a României, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: - anularea în tot a Încheierii nr. 56 din 27 iulie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva măsurilor dispuse la punctul 1 din Decizia nr. 19 din 10 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi a județului Hunedoara și implicit; - anularea în tot a Deciziei nr. 19 din 10 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi a județului Hunedoara, ca fiind netemeinică, precum și suspendarea executării celor două acte ce fac obiectul litigiului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 272 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara, împotriva pârâtelor Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului Hunedoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Decizia nr. 19/2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Hunedoara a stabilit aplicarea unor măsuri: - Conducerea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara să verifice îndeplinirea condiției de eligibilitate privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stat și a datoriilor la bugetele locale, pentru toate cererile eligibile privind PNDC în sectorul zootehnic pentru anul 2009 - 2010, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale ale Ministerului Finanțelor Publice și ale administrației publice locale; - Conducerea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara să analizeze neconcordanțele existente între datele conținute în documentele de la organele fiscale și declarațiile primite pe proprie răspundere ale proprietarilor și după caz, să aplice prevederile legale în vigoare, respectiv să calculeze debitele restante, majorări și penalități de întârziere, să ia măsuri de recuperare a sumelor acordate necuvenit, dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.

Pentru îndeplinirea acestor măsuri de către reclamantă, pârâta a stabilit termen: 31 octombrie 2011. Instanța de fond a reținut că reclamanta A.P.I.A. - Centrul Județean Hunedoara a formulat contestație împotriva actului de control încheiat de pârâtă, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Încheierea nr. 56/2011 a Curții de Conturi, astfel că reclamanta a depus acțiune în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub nr. 995/57/2011. Instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 125/2006, începând cu anul 2007 se acordă în agricultură scheme de plăți directe și plăți naționale directe complementare sub forma: schemă de plată unică pe suprafață, plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, în sectorul zootehnic, schema de plată pentru culturi energetice și schema de plată separată, pentru zahăr.

La art. 7 sunt stabilite condițiile generale pentru acordarea acestui sprijin, iar prin art. 13 modul de implementare, condiții specifice, criteriile de eligibilitate și termenii de referință pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, sunt stabilite, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, prin ordin al ministrului agriculturii. În anul 2007 a fost emis Ordinul nr. 295/2007 al M.A.D.R. cu aplicabilitate până în 2009 inclusiv, care în art. 2 alin. (1) lit. d) stabilește că o condiție specifică pentru acordarea plăților naționale directe complementare în sectorul zootehnic este ca producătorii agricoli să nu aibă datorii la bugetul de stat și la bugetul local.

În același sens sunt prevederile Ordinului nr. 215/2010 art. 2 alin. (1) lit. d) cu aplicabilitate pe anul 2010. Este adevărat că ambele ordine instituie obligativitatea solicitanților sprijinului financiar de a depune declarații pe propria răspundere că nu au la data solicitării restanțe la bugetul de stat și local [art. 2 alin. (2) lit. b) din Ordinul 295/2007 și art. 4 alin. (1) lit. e) din Ordinul 215/2010]. Reclamanta consideră suficient faptul de a verifica existența declarației pe propria răspundere, însă așa cum a reținut pârâta Camera de Conturi a Județului Hunedoara în procesul-verbal de constatare, aceasta reprezenta o măsură necesară urgentării soluționării cererilor, care însă nu o scutea ulterior pe reclamantă să verifice pe fond îndeplinirea condiției prin adrese către administrațiile financiare și serviciile de taxe și impozite locale, aceasta reprezentând de fapt un control ulterior impus de prevederile art. 12 1 din O.U.G.

nr. 125/2006, care prevăd că sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare, iar, în plus, persoanele care prin înscrierea sau atestarea de date nereale nu vor mai beneficia de sprijin financiar pentru următorii 3 ani. Competența efectuării acestui control revine indiscutabil A.P.I.A. și nu Curții de Conturi a României sub forma sesizării organelor judiciare de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, deoarece aceasta este cea care acordă sprijinul financiar și verifică îndeplinirea condițiilor de acordare. În consecință, în mod corect Camera de Conturi a stabilit ca o abatere de la legalitate nerespectarea prevederilor art. 12 1 din O.U.G.

125/2006 și art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 125/2007 privind soluționarea cererilor de acordare de sprijin financiar în zootehnie (PNDC) pentru anul 2009, astfel că s-au stabilit corect măsuri de recuperare a prejudiciului pentru persoanele verificate de organele camerei de conturi, precum și măsuri de verificare a condiției de eligibilitate pentru toate cererile de sprijin PNDC în anul 2009. Întrucât în art. 9 din O.U.G. nr. 125/2006 actualizată se prevede că plățile naționale directe complementare PNDC în sectorul zootehnic se acordă din bugetul de stat, producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice care dețin, cresc și exploatează animale producție, identificate și înregistrate în sistemul național, instanța a constatat că acestea constituie ajutoare de stat în accepțiunea O.G.

nr. 14/2010, astfel că în cauză a apreciat ca fiind aplicabile prevederile art. 13 din această ordonanță. În ce privește termenul stabilit pentru efectuarea verificărilor, s-a arătat că reclamanta are la îndemână posibilitatea de a solicita prelungirea acestuia. Instanța a reținut că cererea de suspendare a actelor atacate a fost respinsă de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Sentința nr. 239/2011, iar în Dosarul nr. 995/57/2011, de față, reclamanta nu a mai susținut cererea. 3. Recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara Recurenta a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

A precizat că prin Decizia nr. 19 din 10 iunie 2011 contestată, Curtea de Conturi - Camera de Conturi a Județului Hunedoara a constatat și reținut în mod greșit o serie de nereguli, obligând conducerea instituției reclamante să întreprindă o serie de măsuri, fără a ține cont de faptul că Centrul Județean Hunedoara a procedat la aplicarea dispozițiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 215/2010 cu aplicabilitate pe anul 2010, respectiv a dispozițiilor Ordinului M.A.D.R. nr. 295/2007 cu aplicabilitate până în anul 2009 inclusiv, conform pașilor de lucru și a procedurilor elaborate și aprobate de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, înscrise în manualele de proceduri pentru autorizarea plăților naționale directe complementare în sectorul zootehnic.

S-a arătat că personalul A.P.I.A. este ținut a face control scriptic și faptic pentru a verifica existența exploatațiilor de bovine înregistrate în Registrul național al exploatațiilor și înscrierea acestora în Registru, iar nu pentru verificarea veridicității celei de-a patra condiții, aceea ca solicitanții să nu aibă datorii la bugetul de stat și/sau local. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, Decizia nr. 19 din 10 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi a județului Hunedoara și Încheierea nr. 56 din 27 iulie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României - Comisia de Soluționare a Contestațiilor.

Înalta Curte reține că dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Hunedoara, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat. Având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Hunedoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Hunedoara împotriva Sentinței nr. 272 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Hunedoara, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV