ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6052/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea introductivă, reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Hunedoara a solicitat suspendarea executării deciziei din 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului Hunedoara și a încheierii din 2011 a Curții de Conturi a României, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ înregistrată pe rolul instanței, Dosarul nr. 995/57/2011. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 239 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Hunedoara în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi a Jud. Hunedoara și Curtea de Conturi a României, având ca obiect decizia din 2011 și încheierea din 2011 emise de pârâte.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin decizia din 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului Hunedoara au fost stabilite următoarele măsuri: - conducerea A.P.I.A., Centrul Județean Hunedoara va verifica îndeplinirea condiției de eligibilitate privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stat și a datoriilor la bugetele locale, pentru toate cererile eligibile privind P.N.D.C.

în sectorul zootehnic pentru anul 2009-2010, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale ale Ministerului Finanțelor Publice și ale administrației publice locale; - conducerea A.P.I.A., Centrul Județean Hunedoara va analiza neconcordanțele existente între datele conținute în documentele de Ia organele fiscale și declarațiile primite pe proprie răspundere ale proprietarilor și după caz, va aplica prevederile legale în vigoare, respectiv va calcula debitele restante, majorări și penalități de întârziere, va lua măsuri de recuperare a sumelor acordate necuvenit, dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.

Pentru îndeplinirea acestor măsuri de către reclamantă, pârâta a stabilit termen la 31 octombrie 2011. În cauză instanța de fond a constatat că reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Hunedoara a formulat contestație împotriva actului de control încheiat de pârâtă, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 2011 a Curții de Conturi, astfel că reclamanta a depus acțiune în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții cu din 2011. Din examinarea contestației și motivelor acțiunii instanța a reținut că reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate a actelor administrative atacate, care însă nu pun în evidență o nelegalitate flagrantă a actelor atacate, iar argumentele juridice invocate presupun o analiză pe fond rezervată soluționării acțiunii în anularea actelor, iar o asemenea cerință și interpretare în procedura cererii de suspendare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, instanța apreciază că nici această condiție nu este îndeplinită, întrucât măsura dispusă de Curtea de Conturi ca reclamanta să reanalizeze toate cererile eligibile privind plățile naționale directe complementare (P.N.D.C.) autorizate în anul 2009 și 2010, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale și de la administrațiile publice locale, este dispusă tocmai pentru a determina și recupera un posibil prejudiciu cauzat bugetului de stat.

Instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile suspendării nici dacă analiza ar avea loc prin prisma Recomandării nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă și Recomandarea nr. 16/2001 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, potrivit căreia executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont și de interesele persoanelor particulare, iar autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța de judecată, este chemată să ia măsuri provizorii corespunzătoare atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, ceea ce nu este cazul în speță.

3. Recursul declarat de A.P.I.A., Centrul Județean Hunedoara împotriva sentinței nr. 239 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ. Recurenta consideră că în speță sunt îndeplinite prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat și că instanța de fond a considerat în mod greșit că nu s-a făcut dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente. 3.1. Astfel, există mai multe motive de nelegalitate evidentă a actelor administrative a căror suspendare s-a cerut, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestora.

O.U.G. nr. 125/2066 modificată și completată, nu prevede în sarcina A.P.I.A. „verificarea veridicității declarațiilor beneficiarilor fermieri date pe proprie răspundere, referitoare la datoriile restante față de bugetul de stat și/sau bugetul local la data depunerii cererilor” sau „solicitarea autorităților locale date cu privire la existența datoriilor restante ale fermierilor la bugetul locale și/sau la bugetul de stat, la data depunerii cererilor”. O.G. nr. 14/2010 nu este incident în cauză și nu se pot emite titluri de creanță. 3.2. Condiția prevenirii unei pagube iminente este întrunită, deoarece prin punerea în executare a deciziei din 2011 s-ar aduce grave disfuncționalități instituției, prin supraîncărcarea activității și suprasolicitarea funcționarilor.

Recuperarea sumelor ar conduce la modificarea retroactivă a procedurilor de lucru, iar termenele de implementare sunt scurte și imposibil de respectat. 4. Concluziile scrise formulate de intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea instanței de fond s-a dat cu respectarea prevederilor legale incidente, respectiv a art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. Prin decizia Camerei de Conturi Hunedoara nu s-a stabilit existența unui prejudiciu, nu este un act de imputare pentru a se pune problema unui risc pentru o pagubă iminentă, ci a dispus conducerii entității controlate să-și stabilească singură întinderea prejudiciului și să dispună măsurile necesare pentru recuperarea acestuia.

Nu poate fi suspendată obligația entității de a determina valoarea unui prejudiciu adus bugetului public. Nici condiția cazului bine justificat nu a fost dovedită, nefiind incidente acele împrejurări de fapt și de drept care să înfrângă prezumția de legalitate a actului administrativ. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este nefondat. 1.1. Împrejurările de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, condiție impusă de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, nu sunt dovedite. Incidența O.G. nr. 14/2010 și stabilirea în concret a obligațiilor impuse prin O.U.G.

nr. 125/2006 țin de o analiză a fondului cauzei. Recurenta a enunțat numai aceste neregularități, fără a expune în ce constau și fără să indice gradul de afectare a actului administrativ a cărei suspendare/anulare s-a cerut. 1.2. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, aceasta nu poate izvorî din însăși executarea actului. Paguba nu poate apare datorită termenelor de implementare ale deciziei din 2011 sau a supraîncărcării activității și suprasolicitării funcționarilor fără a se și dovedi existența reală a acesteia. Perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/ 2004 se invocă și de dovedește de entitate, în baza unor analize serioase a efectelor executării actului administrativ.

Recuperarea unor sume restante la bugetul de stat și/sau bugetele locale nu poate constitui motiv de dezechilibru al unei autorități publice, dat fiind obligațiile legale ale unei astfel de entități în ceea ce privește stabilirea prejudiciului adus acestor bugete. 2. Față de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de A.P.I.A., Centrul Județean Hunedoara împotriva sentinței nr. 239 din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.