ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6052/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

introductivă, reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Hunedoara a solicitat

suspendarea executării deciziei din 2011 emisă de Curtea de Conturi a României,

Camera de Conturi a Județului Hunedoara și a încheierii din 2011 a Curții de

Conturi a României, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii

în contencios administrativ înregistrată pe rolul instanței, Dosarul nr.

995/57/2011.

de Apel

Prin sentința nr. 239

din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă cererea de

suspendare a executării formulată de reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean

Hunedoara în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi a Jud. Hunedoara și

Curtea de Conturi a României, având ca obiect decizia din 2011 și încheierea din

2011 emise de pârâte.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin decizia din 2011 emisă de Curtea

de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului Hunedoara au fost stabilite

următoarele măsuri:

- conducerea A.P.I.A.,

Centrul Județean Hunedoara va verifica îndeplinirea condiției de eligibilitate

privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stat și a datoriilor la

bugetele locale, pentru toate cererile eligibile privind P.N.D.C. în sectorul

zootehnic pentru anul 2009-2010, prin solicitarea oficială a confirmărilor

scrise de la organele fiscale locale ale Ministerului Finanțelor Publice și ale

administrației publice locale;

- conducerea A.P.I.A.,

Centrul Județean Hunedoara va analiza neconcordanțele existente între datele

conținute în documentele de Ia organele fiscale și declarațiile primite pe

proprie răspundere ale proprietarilor și după caz, va aplica prevederile legale

în vigoare, respectiv va calcula debitele restante, majorări și penalități de

întârziere, va lua măsuri de recuperare a sumelor acordate necuvenit,

dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.

Pentru îndeplinirea

acestor măsuri de către reclamantă, pârâta a stabilit termen la 31  octombrie 2011.

În cauză instanța de fond

a constatat că reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Hunedoara a formulat contestație

împotriva actului de control încheiat de pârâtă, care a fost respinsă ca neîntemeiată

prin încheierea din 2011 a Curții de Conturi, astfel că reclamanta a depus acțiune

în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții cu din 2011.

Din examinarea contestației

și motivelor acțiunii instanța a reținut că reclamanta a invocat mai multe motive

de nelegalitate a actelor administrative atacate, care însă nu pun în evidență o

nelegalitate flagrantă a actelor atacate, iar argumentele juridice invocate presupun

o analiză pe fond rezervată soluționării acțiunii în anularea actelor, iar o asemenea

cerință și interpretare în procedura cererii de suspendare ar echivala cu prejudecarea

fondului cauzei.

În ceea ce privește condiția

pagubei iminente, instanța apreciază că nici această condiție nu este îndeplinită,

întrucât măsura dispusă de Curtea de Conturi ca reclamanta să reanalizeze toate

cererile eligibile privind plățile naționale directe complementare (P.N.D.C.) autorizate

în anul 2009 și 2010, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele

fiscale locale și de la administrațiile publice locale, este dispusă tocmai pentru

a determina și recupera un posibil prejudiciu cauzat bugetului de stat.

Instanța apreciază că

nu sunt întrunite condițiile suspendării nici dacă analiza ar avea loc prin prisma

Recomandării nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul

Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă

și Recomandarea nr. 16/2001 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei,

potrivit căreia executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont și de

interesele persoanelor particulare, iar autoritatea jurisdicțională competentă,

în speță instanța de judecată, este chemată să ia măsuri provizorii corespunzătoare

atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune

grave, dificil de reparat, ceea ce nu este cazul în speță.

A.P.I.A., Centrul Județean Hunedoara împotriva sentinței nr. 239 din 8

septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc.

civ.

Recurenta consideră că

în speță sunt îndeplinite prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004

modificată și completată pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ

atacat și că instanța de fond a considerat în mod greșit că nu s-a făcut dovada

existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente.

3.1. Astfel, există mai

multe motive de nelegalitate evidentă a actelor administrative a căror suspendare

s-a cerut, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestora.

O.U.G. nr. 125/2066 modificată

și completată, nu prevede în sarcina A.P.I.A. „verificarea veridicității declarațiilor

beneficiarilor fermieri date pe proprie răspundere, referitoare la datoriile restante

față de bugetul de stat și/sau bugetul local la data depunerii cererilor” sau „solicitarea

autorităților locale date cu privire la existența datoriilor restante ale fermierilor

la bugetul locale și/sau la bugetul de stat, la data depunerii cererilor”.

O.G. nr. 14/2010 nu este

incident în cauză și nu se pot emite titluri de creanță.

3.2. Condiția prevenirii

unei pagube iminente este întrunită, deoarece prin punerea în executare a deciziei

din 2011 s-ar aduce grave disfuncționalități instituției, prin supraîncărcarea activității

și suprasolicitarea funcționarilor.

Recuperarea sumelor ar

conduce la modificarea retroactivă a procedurilor de lucru, iar termenele de implementare

sunt scurte și imposibil de respectat.

formulate de intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României

Intimata solicită respingerea

recursului ca nefondat, hotărârea instanței de fond s-a dat cu respectarea prevederilor

legale incidente, respectiv a art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată

și completată.

Prin decizia Camerei de

Conturi Hunedoara nu s-a stabilit existența unui prejudiciu, nu este un act de imputare

pentru a se pune problema unui risc pentru o pagubă iminentă, ci a dispus conducerii

entității controlate să-și stabilească singură întinderea prejudiciului și să dispună

măsurile necesare pentru recuperarea acestuia.

Nu poate fi suspendată

obligația entității de a determina valoarea unui prejudiciu adus bugetului public.

Nici condiția cazului

bine justificat nu a fost dovedită, nefiind incidente acele împrejurări de fapt

și de drept care să înfrângă prezumția de legalitate a actului administrativ.

II. Considerentele Înaltei

Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

1.1. Împrejurările de

fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ, condiție impusă de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, nu sunt dovedite.

Incidența O.G. nr. 14/2010

și stabilirea în concret a obligațiilor impuse prin O.U.G. nr. 125/2006 țin de o

analiză a fondului cauzei.

Recurenta a enunțat numai

aceste neregularități, fără a expune în ce constau și fără să indice gradul de afectare

a actului administrativ a cărei suspendare/anulare s-a cerut.

1.2. În ceea ce privește

condiția pagubei iminente, aceasta nu poate izvorî din însăși executarea actului.

Paguba nu poate apare

datorită termenelor de implementare ale deciziei din 2011 sau a supraîncărcării

activității și suprasolicitării funcționarilor fără a se și dovedi existența reală

a acesteia.

Perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, conform

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/ 2004 se invocă și de dovedește de entitate,

în baza unor analize serioase a efectelor executării actului administrativ.

Recuperarea unor sume

restante la bugetul de stat și/sau bugetele locale nu poate constitui motiv de dezechilibru

al unei autorități publice, dat fiind obligațiile legale ale unei astfel de entități

în ceea ce privește stabilirea prejudiciului adus acestor bugete.

drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. coroborat cu

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A.P.I.A., Centrul

Județean Hunedoara împotriva sentinței nr. 239 din 8 septembrie 2011 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie

2011.