ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 184/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 184/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
nr. 156 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată
acțiunea formulată de reclamanta B.(N.)D.D., în contradictoriu cu autoritățile
pârâte Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Centru Internațional pentru
învățământ Superior Tehnoeconomia Europeană.
Pentru a
pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că facultatea
absolvită de reclamantă la instituția Centru Internațional pentru învățământ
Superior Tehnoeconomia Europeană nu este acreditată sau autorizată în
condițiile art. 5 din Legea nr. 88/1993, iar conform adresei nr. 11098 din 20
martie 2009 emisă de Ministerul învățământului, Cercetării și Inovării, acesta
instituție nu face parte din categoria instituțiilor de învățământ superior
particular autorizate sau acreditate să funcționeze.
Concluzionând,
instanța de fond a apreciat că în mod corect, în aceste condiții, Agenția
Națională a Funcționarilor Publici a refuzat reclamantei acordarea avizului
favorabil pentru transformarea postului pe care aceasta l-a deținut până la
obținerea diplomei.
Împotriva
acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta B.(N.)D.D. criticând soluția
pronunțată ca netemeinică și nelegală.
Recurenta a
arătat faptul că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate absolută,
întrucât cauza a fost soluționată fără îndeplinirea legală a procedurii de
citare cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, precizând că
aceasta a fost citată în mod greșit la adresa din București, sector 3, deși
sediul acesteia se află in București, sector 5.
Înalta Curte
de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat,
pentru considerentele ce urmează.
Analizând
actele și lucrările dosarului, înalta Curte a constatat că, motivul invocat de
recurentă nu poate fi reținut, pe de o parte pentru că, așa cum rezultă din actele
dosarului, pentru termenul la care a fost soluționată cauza în fond, pârâta
Agenția Națională a Funcționarilor Publici deși citată la adresa din București,
sector 3, a depus întâmpinare prin care și-a precizat punctul de vedere cu
privire la acțiunea reclamantei, astfel că nu se poate reține că i s-a produs
acesteia vreo vătămare, viciul de procedură fiind acoperit prin depunerea
întâmpinării de către aceasta.
In aceste
condiții, Înalta Curte constată că, în cauză, nu poate fi vorba de o vătămare
produsă pârâtei care să atragă nulitatea hotărârii.
Pe de altă
parte, conform art. 108 alin. (2) C. proc. civ., nulitățile relative nu pot fi
declarate decât la cererea părții care are interes să le invoce, în speță,
această parte nefiind recurenta.
Pentru aceste
considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței
atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ, Înalta Curte va respinge recursul
formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E
C I D E
Respinge
recursul declarat B.(N.)D.D. împotriva sentinței nr. 156 din 15 iunie 2010 a
Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2011.