ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 657/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 6234/3/2010, reclamantul B.I.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Snagov, ca, pe calea

contestației prevăzute de Legea nr. 10/2001, să fie pronunțată o hotărâre prin

care să se anuleze dispoziția nr. 363/2009 și să fie obligată pârâta să

înainteze dosarul constituit, compus din notificare și înscrisuri, către

Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991, în vederea

soluționării notificării.

Prin sentința civilă nr.

290 din 04 martie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis

cererea formulată de reclamant; a anulat dispoziția nr. 363/2009, emisă de

pârâtă; a obligat pârâta să înainteze dosarul întocmit în baza notificării nr. 110/2002,

formulată de reclamant, către comisia locală Snagov de aplicare a legii

fondului funciar, în vederea soluționării notificării.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că, prin notificarea nr. 110/2002,

reclamantul, împreună cu mama sa, B.L.E., au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 36,27 ha, ce

constituie cuva bălții Tâncăbești.

Prin dispoziția nr. 363/2009,

emisă de pârâtă, a fost respinsă notificarea reclamantului, cu motivarea că

imobilul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, regimul său juridic fiind

reglementat de Legea nr. 18/1991.

Tribunalul a apreciat

că această dispoziției este nelegală potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Articolul V din

Titlul I al Legii nr. 247/2005 se aplică în mod corespunzător și pentru

terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Potrivit art. 8.1.

din Normele metodologice la Legea 10/2001 și art. 8.2. din aceleași norme, în

cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1)

al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din titlul I din Legea

nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi

înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și

municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările

și completările ulterioare.

În caz contrar,

reclamantul ar fi decăzut din termenul de formulare a cererii de reconstituire,

inclusiv în baza Legii nr. 18/1991, cu consecința că nu ar mai putea pretinde

calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire, tribunalul a apreciat că,

în mod nelegal, notificarea formulată a fost respinsă, deși aceasta trebuia

redirecționată către altă instituție în vederea soluționării.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Primăria Comunei Snagov, solicitând admiterea

recursului și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantului, ca

neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr.

561/ A din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat

de apelanta - pârâtă Primăria Comunei Snagov.

În motivarea acestei

soluții, prin prisma motivelor de apel formulate, care fixează limitele

devoluțiunii în cauză, conform art. 295 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a

apreciat că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, nu

intră sub incidența acestei legi speciale terenurile situate în extravilanul

localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele

al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și

celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 8.2.

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr.

250/2007, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele

prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2)

din Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor

comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr.

18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000

cu modificările și completările ulterioare.

Interpretând

sistematic aceste dispoziții legale, instanța de apel a apreciat că

apelanta-pârâta Primăria comunei Snagov, județul Ilfov nu avea atributul

conferit prin lege de a se pronunța asupra notificării formulate de intimatul B.I.,

prin care acesta a declanșat procedura administrativă privind restituirea în

natură a unui teren ce constituie cuva bălții Tâncăbești, situat în comuna

Snagov, sat Tâncăbești, județul Ilfov, ci avea obligația de a înainta această

notificare organului competent, respectiv comisiei locale Snagov de aplicare a

legii fondului funciar.

Împotriva menționatei

decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanta - pârâtă

Primăria Comunei Snagov pentru motive de nelegalitate întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel în mod

greșit au soluționat cererea de față întrucât, Dispoziția nr. 363/2009 a fost

emisă în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că „așa cum

recunoaște si reclamantul prin însăși cererea de chemare în judecată”, nu intră

sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul

localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele

al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,

republicată și Legii nr. 1/2000 solicitate potrivit prevederilor Legii fondului

funciar nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările

ulterioare, în speță cuva bălții Tâncăbesti.

Totodată, notificarea

reclamantului a fost înaintată din oficiu la Comisia locală Snagov pentru

aplicarea legilor fondului funciar încă din anul 2006, reclamantul fiind inclus

in Anexa nr. 24 b) care reprezintă „Tabelul nominal cuprinzând persoanele

fizice și juridice, inclusiv cooperativele piscicole sau alte forme asociative

prevăzute la art. 26 alin. (1) ale căror terenuri au trecut în proprietatea

statului în mod abuziv și se află amenajări piscicole, sere sau plantații de

hamei, de duzi, plantații viticole sau pomicole, care au solicitat prin cereri

reconstituirea dreptului de proprietate prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

1/2000 cu modificările și completările ulterioare”.

Aceasta anexă 24 b) a

fost înaintată Comisiei județene Ilfov prin adresa din 10 martie 2006 și adresa

din 06 iulie 2006 în vederea validării.

În concluzie, nu trebuia

anulată Dispoziția nr. 363/2009 care este emisă în conformitate cu prevederile

legale în vigoare, deoarece Primăria comunei Snagov a ținut cont de faptul că

reclamantul și-a îndreptat în mod eronat cererea și a anulat-o în baza altei

legi.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Curtea apreciază că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente:

Notificarea formulată

în prezenta cauză privește 36 de ha care constituie cuva bălții Tâncăbești,

teren care, prin destinația sa, intră sub incidența Legii nr. 18/1991, fiind

teren situat în extravilanul localității la data notificării.

Susținerea recurentei

că dispoziția contestată a fost corect emisă, în conformitate cu art. 8 alin.

(1) al Legii nr. 10/2001, nu poate fi primită pentru că, astfel cum a motivat

instanța de apel, competența de soluționare a notificării aparținea comisiei

constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, iar nu Primăriei

comunei Snagov, în conformitate cu dispozițiile art. V alin. (2) din titlul I

al Legii nr. 247/2005, dispoziții incidente și în raport de art. 8 al Legii nr.

10/2001.

De altfel, art. 8.2

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevăd expres,

printr-o normă de competență cu caracter exclusiv, care este autoritatea

competentă să soluționeze notificarea privind cele 36 de ha care constituie

cuva bălții Tâncăbești, respectiv comisia comunală,orășenească sau municipală

constituită potrivit legii fondului funciar nr. 18/1991.

Pe de altă parte,

Înalta Curte observă că apărarea recurentei, în sensul că notificarea a fost

înaintată la Comisia locală Snagov de aplicare a Legii nr. 18/1991, încă din

anul 2006, iar contestatorul a fost inclus în anexa nr. 24 b) care a fost

trimisă Comisiei județene Ilfov pentru validare, constituie tocmai un argument

în susținerea necompetenței sale în soluționarea notificării, iar nu un

argument de legalitate a dispoziției.

Demersul recurentei

de a soluționa notificarea prin respingere, motivată de împrejurarea că nu

intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, urmat de trimiterea acestei

spre soluționare către Comisia locală Snagov, este nelegal, soluția corectă pe

care recurenta trebuia să o dea notificării fiind aceea de declinare a

competenței de soluționare în favoarea Comisiei locale Snagov de aplicare a

Legii nr. 18/1991.

Prin urmare,

dispoziția contestată a fost emisă cu încălcarea normelor legale referitoare la

competență, competență care are caracter exclusiv, deci de la care părțile nu

pot deroga, ceea ce atrage sancțiunea nulității dispoziției emise în aceste

condiții.

Apare astfel ca

nelegală soluția instanței de apel de a menține hotărârea primei instanțe prin

care a fost anulată dispoziția nr. 363/2009 și obligată pârâta să înainteze

dosarul constituit către Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar nr.

18/1991 în vederea soluționării notificării.

Împrejurarea că

dosarul a fost deja înaintat acestei comisii nu constituie decât un aspect de

executare a dispozițiilor instanței, iar nu de nelegalitate a deciziei recurate.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că nu este incident în cauză motivul de

recurs invocat, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

acesta va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei Snagov împotriva

deciziei nr. 561/ A din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 6 februarie 2012.