ÎCCJ, decizie (scj.ro #81715)

Notificare

formulată în baza Legii nr. 10/2001 pentru un teren situat în

extravilanul localității. Competența comisiei constituite

potrivit Legii fondului funciar de a soluționa cererea.

Obligația primăriei de a declina competența de

soluționare a notificării.

Cuprins

pe materii :

Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.

Index

alfabetic :

notificare

-

dispoziție

-

teren

Legea nr. 10/2001, art. 8

Legea nr. 247/2005, art. V

Legea nr. 18/1991

Competența

de soluționare a notificării privind un teren care, prin

destinația sa, intră sub incidența Legii nr. 18/1991, fiind

teren situat în extravilanul localității la data notificării,

aparține comisiei constituite potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991,

iar nu primăriei, în conformitate cu dispozițiile art.V alin.2 din

titlul I al Legii nr.247/2005, dispoziții incidente și în raport de

art. 8 al Legii nr.10/2001.

Demersul

primăriei de a soluționa notificarea prin respingere,  motivată

de împrejurarea că nu intră în domeniul de aplicare al Legii

nr.10/2001, urmat de trimiterea acestei spre soluționare către

Comisia locală Snagov, este nelegal, soluția corectă pe care

trebuia să o dea notificării fiind aceea de declinare a

competenței de soluționare în favoarea comisiei locale de aplicare a

Legii nr. 18/1991.

Prin

urmare, dispoziția a fost emisă cu încălcarea normelor legale

referitoare la competență, competență care are caracter

exclusiv, deci de la care părțile nu pot deroga, ceea ce atrage

sancțiunea nulității.

ICCJ, Secția I

civilă, decizia nr. 657 din 6 februarie 2012

Reclamantul

B.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Snagov,

să se anuleze dispoziția nr. 363/2009 și să fie

obligată pârâta să înainteze dosarul compus din notificare și

înscrisuri, către Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar

nr. 18/1991, în vederea soluționării notificării.

Prin

sentința civilă nr. 290 din 04.03.2010, Tribunalul București,

Secția a IV-a Civilă a admis cererea formulată de reclamant; a

anulat dispoziția nr. 363/2009, emisă de pârâtă; a obligat

pârâta să înainteze dosarul întocmit în baza notificării

formulată de reclamant, către Comisia Locală Snagov de Aplicare

a Legii Fondului Funciar, în vederea soluționării notificării.

Tribunalul a

reținut că, prin notificarea nr. 110/2002, reclamantul, împreună

cu mama sa, B.L.E., au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în

natură a imobilului teren în suprafață de 36,27 ha, ce constituie cuva bălții Tâncăbești.

Prin

dispoziția nr. 363/2009, emisă de pârâtă, a fost respinsă notificarea

reclamantului, cu motivarea că imobilul nu intră sub incidența

Legii nr. 10/2001, regimul său juridic fiind reglementat de Legea nr. 18/1991.

Tribunalul

a apreciat că această dispoziției este nelegală potrivit

art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Articolul

V din Titlul I al Legii nr. 247/2005 se aplică în mod corespunzător

și pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, republicată.

Potrivit

art. 8.1. din Normele metodologice la Legea 10/2001 și art.8.2. din aceleași

norme, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele

prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V

alin. (2) din Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările și

completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea

soluționării, comisiilor comunale, orășenești și

municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr.

1/2000 cu modificările și completările ulterioare.

În caz

contrar, reclamantul ar fi decăzut din termenul de formulare a cererii de

reconstituire, inclusiv

în baza Legii nr.18/1991,

cu consecința că nu ar mai putea pretinde calitatea de persoană

îndreptățită la

reconstituire,

tribunalul a apreciat că, în mod nelegal, notificarea formulată a

fost respinsă, deși aceasta trebuia redirecționată

către altă instituție în vederea soluționării.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel pârâta Primăria Comunei Snagov.

Prin

decizia  civilă nr.  561A din 12.10.2010 a Curții de Apel

București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și  familie, s-a  respins, ca nefondat, apelul.

Curtea

a apreciat că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

republicată, nu intră sub incidența acestei legi speciale terenurile

situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive

sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic

este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole

și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului

funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările

și completările ulterioare.

Potrivit

art. 8.2. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate

prin H.G. nr. 250/2007, în cazul în care s-au depus notificări cu privire

la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în

temeiul art. V alin. (2) din Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu

modificările și completările ulterioare, urmează a fi

înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale,

orășenești și municipale constituite potrivit Legii

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările

și completările ulterioare.

Interpretând

sistematic aceste dispoziții legale, instanța de apel a apreciat

că apelanta-pârâta

Primăria comunei Snagov nu

avea atributul conferit prin lege de a se pronunța asupra notificării

formulate de intimatul B.I., prin care acesta a declanșat procedura

administrativă privind restituirea în natură a unui teren ce

constituie cuva bălții Tâncăbești, situat în comuna Snagov,

ci avea obligația de a înainta această notificare organului

competent, respectiv Comisiei Locale Snagov de Aplicare a Legii Fondului

Funciar.

Împotriva

menționatei decizii a formulat recurs apelanta-pârâtă Primăria

Comunei Snagov pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În

dezvoltarea acestora s-a arătat că, atât instanța de fond, cât

și instanța de apel în mod greșit au soluționat cererea

întrucât, dispoziția nr.363/2009 a fost emisă în conformitate cu

prevederile art.8 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, în sensul

că  nu intră sub incidența sa terenurile situate în extravilanul

localităților la data preluării abuzive sau la data

notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat

prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată și Legii

nr.1/2000 solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991

și Legii nr.169/1997, cu modificările si completările

ulterioare, în speță cuva bălții Tâncăbesti.

Notificarea

reclamantului a fost înaintată din oficiu la Comisia locală Snagov pentru aplicarea legilor fondului funciar încă din anul 2006,

reclamantul fiind inclus in Anexa nr.24 b) care reprezintă „Tabelul

nominal cuprinzând persoanele fizice și juridice, inclusiv cooperativele

piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art.26 alin.1 ale

căror terenuri au trecut în proprietatea statului în mod abuziv și se

află amenajări piscicole, sere sau plantații de hamei, de duzi,

plantații viticole sau pomicole, care au solicitat prin cereri

reconstituirea dreptului de proprietate prevăzut de art.4 alin.1 din Legea

nr.1/2000 cu modificările și completările ulterioare”. Aceasta

anexă 24 b) a fost înaintată Comisiei județene Ilfov prin adresa

5764/2006 și adresa nr. 11480/2006 în vederea validării.

Nu

trebuia anulată dispoziția nr.363/2009 care este emisă în

conformitate cu prevederile legale în

vigoare, deoarece

Primăria comunei Snagov a ținut cont de faptul că reclamantul

și-a îndreptat în mod eronat cererea și a anulat-o în baza altei

legi.

Analizând

recursul formulat, în raport de criticile menționate, Curtea a apreciat

că este nefondat pentru următoarele considerente:

Notificarea

formulată în prezenta cauză privește 36 de ha care constituie

cuva bălții Tâncăbești, teren care, prin destinația

sa, intră sub incidența Legii nr. 18/1991, fiind teren situat în

extravilanul localității la data notificării.

Susținerea

recurentei că dispoziția contestată a fost corect emisă, în

conformitate cu art.8 alin.(1) al  Legii nr.10/2001, nu poate fi primită

pentru că, astfel cum a motivat instanța de apel, competența de

soluționare a notificării aparținea comisiei constituite

potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991, iar nu Primăriei comunei

Snagov, în conformitate cu dispozițiile art.V alin.(2) din Titlul I al

Legii nr.247/2005,

dispoziții

incidente și în raport de art. 8 al Legii nr.10/2001.

De

altfel, art. 8.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001

prevăd expres, printr-o normă de competență cu caracter

exclusiv, care este autoritatea competentă să soluționeze notificarea

privind cele 36 de ha care constituie cuva bălții

Tâncăbești, respectiv comisia

comunală,orășenească sau municipală constituită

potrivit legii fondului funciar nr.18/1991.

Pe de

altă parte, Înalta Curte observă că apărarea recurentei, în

sensul că notificarea a fost înaintată la Comisia locală Snagov de aplicare a Legii nr. 18/1991, încă din anul 2006, iar

contestatorul a fost inclus în anexa nr. 24b care a fost trimisă Comisiei

județene Ilfov pentru validare, constituie tocmai un argument în

susținerea necompetenței sale în soluționarea notificării,

iar nu un argument de legalitate a dispoziției.

Demersul

recurentei de a soluționa notificarea prin respingere,  motivată de

împrejurarea că nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001,

urmat de trimiterea acestei spre soluționare către Comisia

locală Snagov, este nelegal, soluția corectă pe care recurenta

trebuia să o dea notificării fiind aceea de declinare a

competenței de soluționare în favoarea Comisiei locale Snagov de

aplicare a Legii nr. 18/1991.

Prin

urmare, dispoziția contestată a fost emisă cu încălcarea

normelor legale referitoare la competență, competență care

are caracter exclusiv, deci de la care părțile nu pot deroga, ceea ce

atrage sancțiunea nulității dispoziției emise în aceste

condiții.

Apare

astfel ca nelegală soluția instanței de apel de a menține

hotărârea primei instanțe prin care a fost anulată

dispoziția nr. 363/2009  și obligată pârâta să înainteze

dosarul constituit către Comisia locală de aplicare a Legii fondului

funciar nr. 18/1991 în vederea soluționării notificării.

Împrejurarea

că dosarul a fost deja înaintat acestei comisii nu constituie decât un

aspect de executare a dispozițiilor instanței, iar nu de nelegalitate

a deciziei recurate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că nu este

incident în cauză motivul de recurs invocat, astfel încât, în temeiul art.

312 alin.(1) C.proc.civ., acesta a fost respins ca nefondat.