ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 76/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 1390 din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului B.M. formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, în sensul că a fost anulat Ordinul nr. 2283/C din 25 august 2009 emis de pârât și Raportul din 30 iunie 2009, s-a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 lit. f) și g) din Legea nr. 21/1991 și instanța a obligat pârâtul să reanalizeze cererea reclamantului de acordare a cetățeniei române.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut potrivit actelor depuse la dosar, că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. f) și g) din Legea nr. 21/1991, întrucât a răspuns la întrebările despre „Cultură și Civilizație” suficient pentru a aprecia că se poate integra în societatea românească. De asemenea, instanța a reținut că reclamantul cunoaște prevederile esențiale ale Constituției României, iar prin actele de stare civilă și de studii a probat că s-a integrat efectiv, deplin în societatea românească. Astfel, instanța a reținut că reclamantul locuiește legal în România de la vârsta de 14 ani, aici și-a format o familie, este căsătorit și are copii cetățeni români, iar frații săi au dobândit toți cetățenia română.

Instanța a constatat că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. f) și g) din Legea nr. 21/1991, iar susținerea formulată prin întâmpinare de pârât, în sensul că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b) nu a fost primită de instanța de fond, întrucât ordinul atacat și Raportul emis la 30 iunie 2009 de autoritatea pârâtă se referă numai la dispozițiile art. 8 lit. f) și g) din Legea nr. 21/1991, fără a fi reținut un alt temei invocat de pârât în cuprinsul actelor atacate. 2. Recursul promovat de autoritatea pârâtă Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Ministerul Justiției. Invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., recurentul Ministerul Justiției a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile legale prevăzute pentru acordarea cetățeniei române și a dispus reanalizarea cererii reclamantului în condițiile în care, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 5 din 5 februarie 2010 privind înființarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, Ministerul Justiției nu mai are atribuții în privința acordării sau redobândirii cetățeniei române. S-a susținut în acest sens că se impunea introducerea în cauză a acestei autorități, fiind astfel incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. ce atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu referire la fondul cauzei recurenta a arătat că în mod greșit s-a reținut că ordinul contestat de reclamant are la bază un raport netemeinic în ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 lit. f) și g) din Legea nr. 21/1991 republicată, în condițiile în care cererea reclamantului de acordare a cetățeniei române a fost avizată negativ și semnată de cei trei membrii ai Comisiei, conform actelor dosarului. În fine, s-a mai arătat că ulterior procedurilor desfășurate, urmare a verificărilor pe care Direcția Cetățenie le-a efectuat cu privire la cererea reclamantului de acordare a cetățeniei române, s-a constatat că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b) din actul normativ arătat, respectiv nu dovedește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, cu precizarea că răspunsul primit constituie informație clasificată ce intră sub incidența regimului de reglementare a informațiilor clasificate.

3. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cauza și hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și în raport de dispozițiile incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins ca atare în considerarea celor în continuare arătate. Instanța de fond a apreciat cu justețe, în opinia Înaltei Curți, că cererea intimatului-reclamant apare ca fiind întemeiată față de prevederile art. 8 alin. (1) lit. f) și g) din Legea nr. 21/1991, republicată, în condițiile în care în cuprinsul Raportului din data de 30 iunie 2009 (filele 38-39) Comisia legal investită cu soluționarea cererii de acordare a cetățeniei formulată de M.B., cetățean irakian, a apreciat asupra solicitării prin raportare numai la aceste cerințe, stabilind însă că nu sunt îndeplinite, în urma interviului realizat.

Instanța de fond, procedând la o temeinică și aprofundată verificare a actelor dosarului, și, totodată, apreciind nemijlocit și asupra nivelului de cunoaștere a limbii române de către intimatul-reclamant a reținut nelegalitatea ordinului emis în condițiile în care cerințele legale enunțate, respectiv cunoașterea limbii române, și deținerea de noțiuni elementare de cultură și civilizație românească în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială, ca și cunoașterea Constituției României și a imnului național, au apărut ca fiind întrunite, mai cu seamă că reclamantul locuiește în România de peste 15 ani (din anul 1993), are familie și un copil minor și a absolvit în anul 2004 cursurile ASE - Facultatea de Relații Internaționale.

În fine, nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că și cei 4 frați ai reclamatului au dobândit succesiv cetățenie română și cu toții desfășoară activități legale pe teritoriul României. În raport de toate aceste argumente pe baza cărora judecătorul fondului și-a întemeiat soluția, apare ca nefondată critica recurentului-pârât vizând neîndeplinirea de către reclamant a condițiilor prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, republicată, referitoare la comportamentul, acțiunile și atitudinea de loialitate față de statul român, sprijinirea ordinii de drept sau a securității naționale.

În nici unul dintre actele pe baza cărora s-a hotărât respingerea cererii reclamantului de acordare a cetățeniei române nu a fost menționat, ca temei al unei astfel de decizii art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/2004, republicată astfel că în mod corect instanța de fond a examinat legalitatea actului administrativ atacat numai prin raportare la temeiurile legale avute în vedere și menționate, fără echivoc, de autoritatea emitentă. Nefondat este și motivul de recurs vizând necesitatea casării hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare pentru a fi citată în cauză Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC), care a preluat atribuțiile Ministerului Justiției în ceea ce privește acordarea cetățeniei române, în condițiile în care obiectul cererii de față îl constituie solicitarea de anulare a unui ordin emis de Ministrul Justiției la data de 25 august 2009, anterior datei de 5 februarie 2010 când a fost publicată O.U.G.

nr. 5/2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea ANC, după cum și cererea de față a fost formulată la momentul la care această nouă autoritate nu era încă înființată (28 septembrie 2009). Așa fiind se apreciază că a fost corect stabilit în cauză cadrul procesual, cererea reclamantului-intimat fiind îndreptată împotriva emitentului actului administrativ. Împrejurarea că prin sentința atacată s-a dispus reanalizarea de către recurent a cererii reclamantului, operațiunea ce urmează a fi realizată de autoritatea competentă care a preluat aceste atribuțiuni, pe cale administrativă, este numai o chestiune de executare efectivă a unei hotărâri judecătorești și nu este de natură a afecta legalitatea soluției pronunțate.

Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1390 din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2011.