ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 76/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe

Prin

sentința nr. 1390 din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului

B.M. formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, în sensul că a fost anulat Ordinul nr. 2283/C din 25 august 2009

emis de pârât și Raportul din 30 iunie 2009, s-a constatat îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 8 lit. f) și g) din Legea nr. 21/1991 și instanța a obligat

pârâtul să reanalizeze cererea reclamantului de acordare a cetățeniei române.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut potrivit actelor depuse la dosar,

că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. f) și g) din

Legea nr. 21/1991, întrucât a răspuns la întrebările despre „Cultură și

Civilizație” suficient pentru a aprecia că se poate integra în societatea

românească.

De

asemenea, instanța a reținut că reclamantul cunoaște prevederile esențiale ale Constituției

României, iar prin actele de stare civilă și de studii a probat că s-a integrat

efectiv, deplin în societatea românească.

Astfel, instanța

a reținut că reclamantul locuiește legal în România de la vârsta de 14 ani,

aici și-a format o familie, este căsătorit și are copii cetățeni români, iar frații

săi au dobândit toți cetățenia română.

Instanța

a constatat că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. f)

și g) din Legea nr. 21/1991, iar susținerea formulată prin întâmpinare de

pârât, în sensul că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b) nu a

fost primită de instanța de fond, întrucât ordinul atacat și Raportul emis la 30

iunie 2009 de autoritatea pârâtă se referă numai la dispozițiile art. 8 lit. f)

și g) din Legea nr. 21/1991, fără a fi reținut un alt temei invocat de pârât în

cuprinsul actelor atacate.

promovat de autoritatea pârâtă

Împotriva

acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Ministerul Justiției.

Invocând ca

temei legal dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurentul Ministerul

Justiției a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a constatat îndeplinite

condițiile legale prevăzute pentru acordarea cetățeniei române și a dispus reanalizarea

cererii reclamantului în condițiile în care, după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 5 din 5 februarie 2010 privind înființarea Autorității Naționale pentru

Cetățenie, Ministerul Justiției nu mai are atribuții în privința acordării sau redobândirii

cetățeniei române. S-a susținut în acest sens că se impunea introducerea în

cauză a acestei autorități, fiind astfel incident în cauză motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. ce atrage casarea hotărârii și trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Cu

referire la fondul cauzei recurenta a arătat că în mod greșit s-a reținut că ordinul

contestat de reclamant are la bază un raport netemeinic în ce privește îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 8 lit. f) și g) din Legea nr. 21/1991

republicată, în condițiile în care cererea reclamantului de acordare a cetățeniei

române a fost avizată negativ și semnată de cei trei membrii ai Comisiei,

conform actelor dosarului.

În fine,

s-a mai arătat că ulterior procedurilor desfășurate, urmare a verificărilor pe

care Direcția Cetățenie le-a efectuat cu privire la cererea reclamantului de acordare

a cetățeniei române, s-a constatat că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute

de art. 8 lit. b) din actul normativ arătat, respectiv nu dovedește prin comportament,

acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, cu precizarea că

răspunsul primit constituie informație clasificată ce intră sub incidența regimului

de reglementare a informațiilor clasificate.

3.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând

cauza și hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și în raport

de dispozițiile incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat

și urmează a fi respins ca atare în considerarea celor în continuare arătate.

Instanța

de fond a apreciat cu justețe, în opinia Înaltei Curți, că cererea

intimatului-reclamant apare ca fiind întemeiată față de prevederile art. 8 alin.

(1) lit. f) și g) din Legea nr. 21/1991, republicată, în condițiile în care în

cuprinsul Raportului din data de 30 iunie 2009 (filele 38-39) Comisia legal

investită cu soluționarea cererii de acordare a cetățeniei formulată de M.B., cetățean

irakian, a apreciat asupra solicitării prin raportare numai la aceste cerințe,

stabilind însă că nu sunt îndeplinite, în urma interviului realizat.

Instanța

de fond, procedând la o temeinică și aprofundată verificare a actelor dosarului,

și, totodată, apreciind nemijlocit și asupra nivelului de cunoaștere a limbii

române de către intimatul-reclamant a reținut nelegalitatea ordinului emis în

condițiile în care cerințele legale enunțate, respectiv cunoașterea limbii

române, și deținerea de noțiuni elementare de cultură și civilizație românească

în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială, ca și cunoașterea Constituției

României și a imnului național, au apărut ca fiind întrunite, mai cu seamă că reclamantul

locuiește în România de peste 15 ani (din anul 1993), are familie și un copil

minor și a absolvit în anul 2004 cursurile ASE - Facultatea de Relații

Internaționale.

În fine,

nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că și cei 4 frați ai reclamatului au

dobândit succesiv cetățenie română și cu toții desfășoară activități legale pe teritoriul

României.

În raport

de toate aceste argumente pe baza cărora judecătorul fondului și-a întemeiat

soluția, apare ca nefondată critica recurentului-pârât vizând neîndeplinirea de

către reclamant a condițiilor prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991,

republicată, referitoare la comportamentul, acțiunile și atitudinea de loialitate

față de statul român, sprijinirea ordinii de drept sau a securității naționale.

În nici unul dintre actele pe baza cărora s-a hotărât respingerea cererii reclamantului

de acordare a cetățeniei române nu a fost menționat, ca temei al unei astfel de

decizii art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/2004, republicată astfel că în mod

corect instanța de fond a examinat legalitatea actului administrativ atacat

numai prin raportare la temeiurile legale avute în vedere și menționate, fără echivoc,

de autoritatea emitentă.

Nefondat

este și motivul de recurs vizând necesitatea casării hotărârii cu consecința trimiterii

cauzei spre rejudecare pentru a fi citată în cauză Autoritatea Națională pentru

Cetățenie (ANC), care a preluat atribuțiile Ministerului Justiției în ceea ce

privește acordarea cetățeniei române, în condițiile în care obiectul cererii de

față îl constituie solicitarea de anulare a unui ordin emis de Ministrul

Justiției la data de 25 august 2009, anterior datei de 5 februarie 2010 când a

fost publicată O.U.G. nr. 5/2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea

ANC, după cum și cererea de față a fost formulată la momentul la care această nouă

autoritate nu era încă înființată (28 septembrie 2009).

Așa fiind

se apreciază că a fost corect stabilit în cauză cadrul procesual, cererea

reclamantului-intimat fiind îndreptată împotriva emitentului actului

administrativ.

Împrejurarea

că prin sentința atacată s-a dispus reanalizarea de către recurent a cererii reclamantului,

operațiunea ce urmează a fi realizată de autoritatea competentă care a preluat aceste

atribuțiuni, pe cale administrativă, este numai o chestiune de executare

efectivă a unei hotărâri judecătorești și nu este de natură a afecta legalitatea

soluției pronunțate.

Față de

toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge așadar

ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței nr. 1390 din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2011.