ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 745/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 745/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 106 din 15 mai 2009,

pronunțată în Dosarul nr. 490/40/2009, Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de

reclamantul G.D. în contradictoriu cu pârâtele Inspecția Socială București și

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap București, a obligat pârâta

Inspecția Socială București să-i acorde reclamantului suplimentul postului și

suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază

pentru perioada 01 iulie 2007 - 31 decembrie 2007, iar pe pârâta Autoritatea

Națională pentru Persoane cu Handicap București la plata acelorași suplimente

salariale, pentru perioada 01 aprilie 2004 - 30 septembrie 2005.

Pentru a hotărâ

astfel, instanța de fond a reținut că în perioada 01 ianuarie 2004 - 30

septembrie 2005, reclamantul a lucrat ca funcționar public la Inspectoratul

Regional Vaslui din cadrul Autorității Naționale pentru Persoane cu Handicap

București, instituție desființată la 01 octombrie 2005 și preluată de

Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap București, așa cu rezultă din

înscrierile menționate în carnetul de muncă.

În perioada 01 iulie

2007 - 31 decembrie 2007, reclamantul a lucrat ca funcționar public în cadrul

Inspecției Sociale București din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale București.

În raport de această

situație, instanța de fond a reținut că sporurile solicitate de reclamant,

respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent

de 25% din salariul de bază, sunt prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea

nr. 188/1999, modificată, privind statutul funcționarului public, fiind o

componentă a salariului ce se acordă funcționarilor publici de la data de 01

aprilie 2009.

Chiar dacă prin O.G.

nr. 92/2004 și O.G. nr. 2/2006 plata sporurilor amintite a fost suspendată

pentru perioada 2004 - 2006, au rămas în vigoare de la data încetării perioadei

de suspendare, conform art. 64 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind tehnica

legislativă, nefiind abrogate, de altfel, aceste suspendări vizau plata

sporurilor în sensul exercitării drepturilor și nu dreptul efectiv la aceste

sporuri.

A mai reținut

instanța că, ambele instituții de la care reclamantul solicită plata sporurilor,

respectiv Inspecția Socială București și Autoritatea Națională pentru Persoane

cu Handicap București sunt servicii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale București, care are calitate de pârât în cauză, având

calitatea de ordonator principal de credite și care nu contestă recunoașterea

acordării sporurilor, ci modul de stabilire a procentului de 25% și proveniența

acestuia.

La data de 02 iunie

2009, G.D. a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale și de

completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitiv, în

sensul ca pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap București

să fie obligată la plata drepturilor salariale solicitate de către reclamant

pentru perioada 01 aprilie 2004 - 30 iunie 2007 și nu cum s-a reținut în

dispozitiv pentru perioada 01 ianuarie 2004 - 30 septembrie 2005.

A mai solicitat și

completarea dispozitivului sentinței cu soluția privind capătul de cerere

privitor la actualizarea sumelor cuvenite, conform art. 78 C. muncii.

Prin Sentința civilă

nr. 152 din 12 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 490/40/2009, Curtea de

Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a

dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 106 din 15 mai 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, în sensul că, a obligat pârâtele la plata drepturilor salariale

acordate la valoarea lor actualizată și totodată, s-a îndreptat eroarea

materială strecurată în dispozitiv, în sensul că, a obligat pârâta Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap București la plata drepturilor acordate

pentru perioada 01 aprilie 2004 - 30 iunie 2007 (în loc de 30 septembrie 2005)

și s-au menținut celelalte dispoziții.

Împotriva Sentinței

civile nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul 490/40/2009, prin

care a fost admisă acțiunea reclamantului, au declarat recurs pârâtele

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap București și Inspecția

Socială București.

I. În recursul

declarat de Inspecția Socială București, întemeiat în drept pe dispozițiile

art. 299 - 316 C. proc. civ., este criticată soluția instanței de fond pentru

netemeinicie și nelegalitate și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea

sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că suplimentul postului și

suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. (1)

lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu pot fi acordate atâta vreme cât nu au

fost reglementate printr-o lege privind stabilirea sistemului unitar de

salarizare pentru funcționarii publici, iar instanța nu se poate subroga

legislativului și nu poate decide modificarea prevederilor legale din legea

bugetului de stat, unde nu sunt prevăzute sumele aferente acestor drepturi.

Procentul celor două

suplimente salariale nu a fost stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 și nici

prin actele normative subsecvente, astfel încât orice cuantificare a acestor

drepturi este arbitrară, iar o eventuală cuantificare de către instanță, în

raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții

Constituționale nr. 820/2008, precum și o încălcare a principiului separației

puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituție și a rolului

constituțional ce revine instanțelor judecătorești, în temeiul art. 126 alin.

(1) din Legea fundamentală.

II. În recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap întemeiat în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8) și 9) C. proc. civ., este criticată

soluția instanței de fond pentru aplicarea greșită a legii, solicitând

admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă a

susținut, în esență, că nu contestă recunoașterea acestor sporuri, astfel cum

au fost reglementate de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, ci faptul că instanța de fond a admis capătul de cerere privind

actualizarea sumelor solicitate, care nu se pot calcula în lipsa unei

reglementări normative a cuantumului acestor sporuri.

În condițiile în care

modalitatea de calcul a celor două suplimente salariale nu este reglementată

printr-un act normativ, actualizarea acestora este practic imposibilă, iar

soluția instanței de fond de a dispune plata celor două suplimente salariale,

în mod generic, este lipsită de eficiență.

S-a mai arătat că

drepturile salariale în discuție nu au o suficientă bază în dreptul intern, iar

în lipsa unor criterii de cuantificare, creanța pe care dreptul o implică nu

are un caracter cert.

Împotriva Sentinței

civile nr. 152 din 12 august 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă cererea de

îndreptare a erorii materiale și completare a dispozitivului Sentinței civile

nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul 490/40/2009 a

declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap

București.

Prin recursul

declarat, recurenta nu critică sentința de îndreptare a erorii materiale și

completare și a dispozitivului Sentinței civile nr. 106 din 15 mai 2009, ci

formulează aceleași critici de nelegalitate și netemeinicie ale soluției

pronunțate pe fondul cauzei.

Prin Încheierea din

21 ianuarie 2009 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 7566/1/2009 având ca obiect

recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 152 din 12 august 2009 a

Curții de Apel Suceava la Dosarul nr. 490/40/2009 având ca obiect recursul

declarat împotriva Sentinței civile nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de Apel

Suceava, urmând ca cele două cauze să se judece împreună în cadrul Dosarului

nr. 490/40/2009, dată fiind legătura dintre ele.

Intimatul-reclamant

G.D. a formulat concluzii scrise, prin care a invocat excepția nulității

recursurilor declarate de:

Națională pentru Persoanele cu Handicap București împotriva Sentinței civile

nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, în raport de prevederile art. 302

1

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, în sensul că nu indică ce hotărâre înțelege să

atace și totodată, tardivitatea motivării recursului dacă a înțeles să motiveze

recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei;

București împotriva Sentinței civile nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în raport de

prevederile art. 302

1

pct. 1 și 3 C. proc. civ în sensul că cererea

de recurs nu cuprinde numele și domiciliul părții reclamante și nu sunt

indicate motivele de nelegalitate, recurenta criticând nu modul în care

instanța de fond a făcut aplicarea legii la speța dedusă judecății, ci

împrejurarea că instanța s-a substituit legiuitorului.

În baza art. 137 C.

proc. civ., Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția nulității

recursurilor declarate în cauză de Inspecția Socială București și Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap București împotriva Sentinței civile

nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal

I. Excepția nulității

recursului declarat de Inspecția Socială București este neîntemeiată și va fi

respinsă, pentru următoarele considerente:

În concret, instanța

de control judiciar are în vedere faptul că recurenta-pârâtă a indicat în

cuprinsul cererii de recurs atât numele reclamantului cât și domiciliul

acestuia, astfel că pretinsa neindicare a acestor mențiuni nu pot atrage sancțiunea

nulității recursului, mai ales că prin Decizia Curții Constituționale nr.

176/2005, publicată în M. Of. al României nr. 695/2005, textul art. 302

1

alin. (1) lit. a) a fost declarat neconstituțional în ceea de privește

sancționarea cu nulitate absolută a omisiunii de a preciza în cuprinsul cererii

de recurs mențiunile prevăzute la lit. a).

Pe de altă parte,

nici argumentația adusă în sprijinul celui de-al doilea motiv de nulitate nu

poate fi primită, deoarece este de observat faptul că recurenta a motivat

cererea de recurs atât în drept cât și în fapt.

Chiar dacă a indicat,

la modul generic, ca temei de drept dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ.,

față de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., potrivit cărora

„recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi

atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304”

instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele.

Cum în materia

contenciosului administrativ singura cale de atac este cea a recursului (art.

20 din Legea nr. 554/2004 modificată), chiar dacă recurenta Inspecția Socială

București a omis într-adevăr să indice expres motivul de nelegalitate, instanța

de control judiciar este datoare să examineze pricina sub toate aspectele.

Prin urmare, în raport

de considerentele arătate, Înalta Curte va respinge excepția nulității

recursului declarat de Inspecția Socială București împotriva Sentinței civile

nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

II. Excepția

nulității recursului declarat Autoritatea Națională pentru Persoanele cu

Handicap București este întemeiată și va fi admisă, pentru următoarele

considerente:

Verificând actele

dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată pârâtei

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap București la data de 29 mai

2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a

hotărârii.

Pârâta a declarat

recurs la data de 10 iunie 2009 iar sub acest aspect, Înalta Curte constată că

recursul este declarat în termen legal.

Prin cererea de

recurs, recurenta-pârâtă a precizat că „motivele de recurs le vom detalia și

depune până la primul termen ce va fi fixat de instanță”.

Motivele de recurs au

fost depuse la data de 28 septembrie 2009.

Cum la dosarul de

fond există atașată dovada comunicării sentinței recurate, devin incidente

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că, „Recursul se va

motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.

Cum termenul legal de

recurs, potrivit art. 301 C. proc. civ este de 15 zile de la comunicarea

sentinței atacate, recurenta-pârâtă avea obligația procesuală de a motiva

recursul în termen de 15 zile, calculat de la data comunicării sentinței

recurate, respectiv, până la data de 15 iunie 2009.

Înalta Curte constată

că motivele de recurs au fost depuse tardiv la dosarul cauzei, cu depășirea

termenului legal de 15 zile.

Potrivit

dispozițiilor art. 306 C. proc. civ.:

„Art. 306. - (1)

Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

cazurilor prevăzute în alin. (2).

(2) Motivele de

ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă

este obligată să le pună în dezbatere părților.”

În atare situație,

Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) cu referire la

art. 303 și art. 301 din C. proc. civ. și va constata nulitatea recursului

declarat de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap București

împotriva Sentinței civile nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Cercetând cauza în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul declarat de

Inspecția Socială București împotriva Sentinței civile nr. 106 din 15 mai 2009

a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal este fondat și va fi admis, pentru următoarele considerente:

Instanța de control

judiciar apreciază că hotărârea pronunțată de judecătorul fondului este lipsită

de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9) din C. proc. civ.

Potrivit art. 31 din

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu

modificările și completările ulterioare:

„Art. 31. - (1)

Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu

compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru

vechime în muncă;

c) suplimentul

postului;

d) suplimentul

corespunzător treptei de salarizare.

(2) Funcționarii

publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

(3) Salarizarea

funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind

stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici”.

Dispozițiile

referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de

salarizare au fost suspendate în perioada 2004 - 2006, prin O.U.G. nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 76/2005, și prin O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea

drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru

anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.

Este adevărat că,

potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative, „la expirarea duratei de

suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de

drept în vigoare”, însă, dreptul la salariu al funcționarilor publici este

reglementat în Secțiunea I din Capitolul 5 intitulat „Drepturi și îndatoriri”

din Legea nr. 188/1999, iar potrivit art. 31 alin. (3) din aceeași lege,

salarizarea se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea

sistemului unitar de salarizare.

Or, în reglementările

drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici în vigoare

pentru perioada în care intimatul-reclamant solicită plata drepturilor în

calitate de funcționar public în cadrul instituției recurente, nu a fost

prevăzut nici suplimentul postului și nici suplimentul corespunzător treptei de

salarizare.

Astfel fiind, a

admite teza reclamantului și a obliga autoritatea să-i acorde suplimentul

postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% pentru fiecare

supliment pentru perioada 01 iulie 2007 - 31 decembrie 2007, ar însemna ca

instanța, în lipsa unor reglementări și criterii legale, să stabilească

procentual cuantumul celor două sporuri.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va modifica, în parte, sentința atacată, în

sensul că va respinge acțiunea reclamantului împotriva Inspecției Sociale

București, ca neîntemeiată.

Recursul declarat de

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap București împotriva

Sentinței civile nr. 152 din 12 august 2009 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal este nefondat și va fi

respins, pentru următoarele considerente:

Prin Sentința civilă

nr. 152 din 12 august 2009 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal s-a îndreptat eroarea materială strecurată

în dispozitivul Sentinței civile nr. 106 din 15 mai 2009, în sensul că, a

obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap București la

plata drepturilor acordate pentru perioada 01 aprilie 2004 - 30 iunie 2007 (în loc

de 30 septembrie 2005) și totodată a fost completat dispozitivul, în sensul că,

a obligat pârâtele la plata drepturilor salariale acordate la valoarea lor

actualizată, menținându-se celelalte dispoziții.

Din examinarea

motivelor de recurs, instanța de control judiciar constată că recurenta nu a

formulat critici cu privire la soluția de completare și îndreptare a erorii

materiale dispusă prin sentința recurată.

Ceea ce critică

recurenta este acordarea de către instanță a celor două sporuri față de lipsa unor

criterii minime de cuantificare, însă acest aspect privește soluția de fond a

cauzei care a fost tranșat prin Sentința nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de

Apel Suceava.

Din această

perspectivă, recursul este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului declarat de Inspecția Socială București împotriva

Sentinței civile nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, invocată de G.D.

Constată nulitatea

recursului declarat de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap

împotriva Sentinței civile nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de pârâta Inspecția Socială

București împotriva Sentinței civile nr. 106 din 15 mai 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care o

modifică în parte, în sensul că, respinge acțiunea reclamantului împotriva Inspecției

Sociale București, ca neîntemeiată.

Păstrează celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge recursul

declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap

împotriva Sentinței civile nr. 152 din 12 august 2009 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.