ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuerști, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, după întocmirea în prealabil a raportului de evaluare pentru imobilul situat în Constanța, din care să se deducă despăgubirile acordate în baza Decretului 270/1980, precum și la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr. 6090 din 7 octombrie 2008 a Primarului Municipiului Constanța au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Constanța, imposibil de restituit în natură și deși această dispoziție a primit avizul de legalitate al Prefecturii și a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în ciuda numeroaselor cereri formulate de reclamanți, nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubiri. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că soluționarea acesteia urmează să se facă în ordinea înregistrării și conform deciziei 2815/2008 pentru respectarea principiului egalității.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 1925 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată, a obligat pârâta să trimită dosarul aferent Dispoziției nr. 6090 din 07 octombrie 2008 emisă de Primăria Municipiului Constanța înregistrat sub nr. 11609/2009 unui evaluator autorizat sau societăți de evaluatori autorizate și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, respingând cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiată.

Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Constanța, iar prin Dispoziția nr. 6090 din 7 octombrie 2008 Primarul Municipiului Constanța a dispus acordarea respectivelor măsuri, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat la această autoritate în vederea demarării procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005.

Prima instanță a reținut că, deși legea nu impune un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea nici uneia din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de un an de la data înregistrării dosarului poate fi însă apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantei la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, așa cum este acesta prevăzut de dispozițiile art. 6 din CEDO. În ceea ce privește obligarea la plata daunelor cominatorii, prima instanță a apreciat că acestea se acordă doar în situația în care se stabilește neexecutarea culpabilă a obligațiilor într-un titlu executoriu.

4. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, următoarele: Cu privire la obligarea transmiterii dosarului spre evaluare, recurenta pârâtă a susținut că, în cauză, dosarul aferent dispoziției prin care s-au stabilit măsuri reparatorii în favoarea reclamantei a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005.

În cadrul acestei proceduri sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnată întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. 81/2007. În speță, recurenta-pârâtă a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 44233/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură.

Referitor la etapa evaluării, recurenta - pârâtă a arătat că această etapă este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar ulterior efectuării raportului de evaluare autoritatea pârâtă va emite decizia privind titlul de despăgubire.

Sub aspectul încălcării principiului procesului rezonabil în parcurgerea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 consideră recurenta-pârâtă că, în speță, în mod netemeinic, instanța de fond a reținut o astfel de încălcare, întrucât este de necontestat că persoanele beneficiare ale prevederilor actului normativ menționat au dreptul la parcurgerea acestei proceduri într-un termen rezonabil, însă jurisprudența Curții Europene în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii ce trebuie luate în calcul, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente, precum și importanța litigiului pentru reclamant. Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a reiterat motivele invocate în recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a desemna un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și de a emite decizia de despăgubire pentru imobilul situat în Constanța, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr. 6090 din 07 octombrie 2008, emisă de Primăria municipiului Constanța, prin care a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. 135542/2001.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă în justificarea refuzului său de parcurgere a etapelor procedurii administrative cu care a fost învestită, reținând că în mod corect, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, prima instanță a obligat pârâta să transmită dosarul către evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare pentru imobilul în litigiu și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii 247/2005, are ca atribuție doar verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, or, acest aspect nu a fost contestat, pentru netrimiterea dosarului către evaluator invocându-se decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Instanța de control judiciar constată că reclamanta a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat sub nr. 44233/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Totodată, reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în decizia nr. 2815/2008. Dispozițiile art. 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag.

1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive. Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Așadar, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, 304 pct. 9 sau art. 304 1 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 1925 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.