ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.

Obiectul acțiunii

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuerști, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.F. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

obligarea acesteia să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, după

întocmirea în prealabil a raportului de evaluare pentru imobilul situat în

Constanța, din care să se deducă despăgubirile acordate în baza Decretului 270/1980,

precum și la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la

data rămânerii definitive a hotărârii.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr. 6090 din 7

octombrie 2008 a Primarului Municipiului Constanța au fost acordate măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Constanța, imposibil de

restituit în natură și deși această dispoziție a primit avizul de legalitate al

Prefecturii și a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în ciuda numeroaselor cereri formulate de

reclamanți, nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de

despăgubiri.

Prin

întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că

soluționarea acesteia urmează să se facă în ordinea înregistrării și conform

deciziei 2815/2008 pentru respectarea principiului egalității.

2.

Hotărârea primei instanțe

Prin

sentința nr. 1925 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal

a admis

în parte cererea formulată, a obligat pârâta să trimită dosarul aferent

Dispoziției nr. 6090 din 07 octombrie 2008 emisă de Primăria Municipiului

Constanța înregistrat sub nr. 11609/2009 unui evaluator autorizat sau societăți

de evaluatori autorizate și să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire, respingând cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor

cominatorii, ca neîntemeiată.

Pentru

a adopta această soluție, prima instanță a reținut, în esență,

că reclamanta

a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii

pentru imobilul situat în Constanța, iar prin Dispoziția nr. 6090 din 7

octombrie 2008 Primarul Municipiului Constanța a dispus acordarea respectivelor

măsuri, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și înregistrat la această autoritate în vederea demarării

procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005.

Prima

instanță a reținut că, deși legea nu impune un termen de soluționare a

cererilor, iar prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor

aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea nici uneia din operațiunile

juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de un an de

la data înregistrării dosarului poate fi însă apreciată ca reprezentând o

încălcare a dreptului reclamantei la soluționarea cererilor într-un termen

rezonabil, așa cum este acesta prevăzut de dispozițiile art. 6 din CEDO.

În ceea ce

privește obligarea la plata daunelor cominatorii, prima instanță a apreciat că

acestea se acordă doar în situația în care se stabilește neexecutarea culpabilă

a obligațiilor într-un titlu executoriu.

exercitat în cauză

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, următoarele:

Cu privire

la obligarea transmiterii dosarului spre evaluare, recurenta pârâtă a susținut

că, în cauză, dosarul aferent dispoziției prin care s-au stabilit măsuri

reparatorii în favoarea reclamantei a fost transmis Secretariatului Comisiei

Centrale, fiind astfel declanșată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005.

În cadrul

acestei proceduri sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și

înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității

restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa

evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi

transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnată întocmirii

raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia

Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui

titlu în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. 81/2007.

În speță,

recurenta-pârâtă a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a

fost parcursă, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 44233/CC și a fost analizată

legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură.

Referitor

la etapa evaluării, recurenta - pârâtă a arătat că această etapă este

condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a

stabilit prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar ulterior efectuării raportului de

evaluare autoritatea pârâtă va emite decizia privind titlul de despăgubire.

Sub

aspectul încălcării principiului procesului rezonabil în parcurgerea procedurii

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 consideră recurenta-pârâtă că,

în speță, în mod netemeinic, instanța de fond a reținut o astfel de încălcare,

întrucât este de necontestat că persoanele beneficiare ale prevederilor actului

normativ menționat au dreptul la parcurgerea acestei proceduri într-un termen

rezonabil, însă jurisprudența Curții Europene în materie de termen rezonabil

stabilește anumite criterii ce trebuie luate în calcul, cum ar fi complexitatea

cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente, precum și

importanța litigiului pentru reclamant.

Prin

notele scrise depuse la dosar pârâta a reiterat motivele invocate în recurs.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

, constată că recursul nu este fondat.

de fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă

a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat

al autorității administrative de a desemna un evaluator pentru întocmirea

raportului de evaluare

și de a emite decizia de despăgubire pentru imobilul

situat în Constanța, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea

de persoană îndreptățită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziția

nr. 6090 din 07 octombrie 2008, emisă de Primăria municipiului Constanța, prin

care a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. 135542/2001.

Înalta

Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă în

justificarea refuzului său de parcurgere a etapelor procedurii administrative

cu care a fost învestită, reținând că în mod corect, în raport de dispozițiile

art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea specială

nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, prima instanță a

obligat pârâta să transmită dosarul către evaluator pentru întocmirea

raportului de evaluare pentru imobilul în litigiu și să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire.

Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4)

din Titlul VII al Legii 247/2005, are ca atribuție doar verificarea legalității

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, or, acest aspect nu a

fost contestat, pentru netrimiterea dosarului către evaluator invocându-se decizia

nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Instanța

de control judiciar constată că reclamanta a început procedurile de recuperare

a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001,

iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu

documentația aferentă, a fost înregistrat sub nr. 44233/CC la Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Intervalul

mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a

reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la

care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării

cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Totodată,

reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul

pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a

dosarelor, prevăzute în decizia nr. 2815/2008.

Dispozițiile

art. 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația

primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu

concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un

proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul

procedurii administrative și de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau

deciziilor definitive.

Soluționarea

cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și

un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al

cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn

la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii

Europene.

Așadar,

complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în

ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru

justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității

publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că

la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

pronunțată în recurs

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, 304 pct.

9 sau art. 304

1

din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva sentinței nr. 1925 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.