ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 509/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta D.V. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Huși, anularea deciziei din 07 august 2008 emisă de autoritatea pârâtă, prin care s-a luat măsura interzicerii intrării în România împotriva sa, precum și suspendarea executării măsurii până la soluționarea cauzei. Reclamanta a arătat că este cetățean al Republicii Moldova, iar urmare condițiilor austere din această țară a fost nevoită să-și caute un loc de muncă în România, intrând în țară la data de 19 decembrie 2004, iar în noaptea de 20-21 decembrie 2004 a trecut ilegal frontiera în Ungaria, cu destinația Italia.

La 21 iunie 2007 a fost surprinsă de Poliția de Frontieră Huși trecând ilegal frontiera din România în Republica Moldova, de unde intenționa să își ia copiii. Parchetul de pe lângă Judecătoria Huși a decis scoaterea sa de sub urmărire penală, cu aplicarea unei amenzi, astfel încât, a apreciat reclamanta, aplicarea măsurii interzicerii intrării în România este disproporționată și nejustificată, cu atât mai mult cu cât intenția sa era aceea de a se stabili în România, Orașul Buzău. Prin sentința civilă nr. 2629 din 9 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială, și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, raportat la prevederile art. 105 alin. (2) din O.U.G.

nr. 194/2002, care stabilesc competența curții de apel în a cărei rază se află formațiunea ce a dispus măsura de interzicere a intrării în România. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, care, la rândul său, prin sentința nr. 44/CA din 16 martie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la termenul din data de 23 februarie 2009, reclamanta a învederat că înțelege să extindă cadrul procesual în cauză, prin introducerea, în calitate de pârât, și a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, ca organ administrativ cu personalitate juridică, ce a dispus de altfel măsura interzicerii intrării sale în România, măsură ce i-a fost doar adusă la cunoștință de Poliția de Frontieră Huși.

A apreciat această instanță că, în raport cu noul cadru procesual stabilit de reclamantă, competența de soluționare a cauzei revine, din punct de vedere teritorial, Curții de Apel București, ca instanță în a cărei rază teritorială se află organul administrativ emitent al măsurii dispuse. Prin încheierea din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Legal investită cu soluționarea conflictului negativ de față, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că este competentă să soluționeze prezenta cauză Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în considerarea celor în continuare arătate.

Actele dosarului atestă că la data de 7 august 2008, reclamantei D.V. i-a fost comunicată măsura dispusă în temeiul art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, de interzicere a intrării în România, de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (fila 27 verso din dosarul nr. 5034/2/2008). În chiar cuprinsul adresei, ce i-a fost expediată reclamantei de către Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Vaslui, se menționează că măsura luată poate fi contestată în termen de 10 zile de la comunicare, la Curtea de Apel București, conform prevederilor art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, modificat și republicat. În plus, la termenul de judecată din 23 februarie 2009 ,când cauza se afla pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta a solicitat în mod expres introducerea în cauză a autorității administrative emitente a actului administrativ contestat, respectiv a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Față de cele menționate și reținând că, potrivit textului de lege sus citat, măsura dispusă poate fi contestată la Curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură, instanță care în cazul de față este Curtea de Apel București, întrucât Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Huși nu a fost decât transmițătorul măsurii dispuse și nu emitentul actului atacat, urmează ca în favoarea acestei instanțe să fie stabilită competența de soluționare a cauzei de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe D.V. și pe Inspectoratul Județean - Poliția de Frontieră Huși, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.