ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2411/2011

Asupra recursului de față,

Î

n

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată în

evidența penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 29

iulie 2010, persoana vătămată A.I. a solicitat identificarea și cercetarea

polițiștilor de la Poliția Municipiului Adjud care l-au agresat și l-au dus cu

forța la poliție în ziua de 10 iunie 2010.

Fapta sesizată de persoana vătămată

este prevăzuta de art. 250 alin. (3) C. pen.

Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați nr. 246/P/2010 din 22 octombrie 2010 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de A.M.N., G.I., G.G. și C.C.I. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.

În fapt, s-a reținut că în luna mai

2010, Poliția Municipiului Adjud, județul Vrancea, s-a sesizat din oficiu cu

privire la infracțiunea de furt de curent electric, comisă de persoana vătămată

A.I. (copie proces verbal fila 16). Cauza a fost înregistrată la Parchetul de

pe lângă Tribunalul Vrancea sub nr. 1044/P/2010.

Persoana vătămată a fost citată de

două ori de organele de cercetare penală, respectiv în zilele de 31 mai și 6

iunie 2010, pentru a fi audiată în legătură cu fapta comisă.

Persoana vătămată nu s-a prezentat la

poliție în zilele pentru care a fost citată.

În această situație, organul de

cercetare penală a emis mandatul de aducere din data de 10 iunie 2010 (copie

mandat fila 24).

În aceeași zi, făptuitorii A.M.N., G.I.,

G.G. și C.C.I. l-au întâlnit pe A.I. pe o stradă din municipiul Adjud și i-au

solicitat să-i însoțească la sediul poliției pentru a fi audiat în dosarul

penal mai sus arătat, aducându-i totodată la cunoștință că este emis un mandat

de aducere pe numele său.

Persoana vătămată a refuzat să-i

însoțească pe făptuitori la sediul poliției și s-a manifestat violent (copie

proces-verbal fila 26).

În această situație, făptuitorii l-au

imobilizat pe A.I., l-au încătușat și l-au dus la sediul Poliției Municipiului

Adjud.

La sediul poliției, făptuitorul G.I.

i-a adus la cunoștință lui A.I. că este suspectat de comiterea infracțiunii de

furt și i-a cerut să-i dea o declarație în legătură cu aceasta. Persoana vătămată

A.I.

a refuzat să dea declarație, iar

organele de poliție l-au lăsat să plece.

Din probele

administrate în cauză rezultă că, în sarcina făptuitorilor

nu se poate reține infracțiunea de

purtare abuzivă.

Folosirea forței față de o persoană

cercetată penal care se opune punerii în executare a unui mandat de aducere

este legală și pe cale de consecință nu intră sub incidența ilicitului penal.

Împotriva acestei rezoluții, în termen

legal, a formulat plângere petentul A.I., însă prin Rezoluția nr. 1115/11/2/2010

din 29 noiembrie 2010 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați această plângere a fost respinsă ca nefondată,

reținându-se că soluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și

legală și că cercetările efectuate în cauză sunt complete, mijloacele de probă

fiind administrate în mod temeinic și legal.

În conformitate cu prevederile art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva

soluției de neîncepere a urmăririi penale, plângere ce a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1679/44/2010 din 28 decembrie 2010

solicitând tragerea la răspundere penală a polițiștilor reclamați.

A susținut petentul că nu a existat o

citație și nici un mandat de aducere legal emis care să îi fi îndreptățit pe

polițiști să acționeze pentru aducerea sa la sediul poliției. De asemenea

petentul a invocat că la data de 10 iunie 2010 nu avea calitatea de învinuit

sau inculpat și că ulterior, prin ordonanța nr. 1044/P/2010 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Vrancea, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală în

cauza în care a fost adus la poliție pentru cercetări.

Prin sentința penală nr. 44/F din 21

martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a

fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale nr. 246/P/2010 din 22 octombrie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținându-se rezoluția atacată.

Pentru a se

hotărî astfel s-a reținut în esență că, în mod corect s-a

dispus neînceperea urmăririi penale

față de polițiștii A.M.N., G.I., G.G. și C.C.I. pentru infracțiunea de „purtare

abuzivă" prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. întrucât faptele sesizate

de petent nu pot atrage răspunderea penală a lucrătorilor de poliție sub

aspectul acestei infracțiuni.

Astfel Curtea a reținut că în cauza în

care petentul a fost cercetat de Poliția mun. Adjud pentru sustragerea de

curent electric în dauna părții vătămate SC E. SA s-a dispus citare acestuia în

calitate de făptuitor pentru datele de 31.05.2010 și respectiv 03 iunie 2010

(copii proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare, fila 23 dosar

246/P/2010).

Întrucât petentul nu s-a prezentat la

chemările organului de poliție s-a dispus citarea acestuia cu mandat de

aducere, emis de organele de poliție la data de 10 iunie 2010 (fila 24 dosar

246/P/2010), mandat care a fost pus în executare de către polițiștii reclamați

de către petent.

Potrivit art. 183 alin. (1) C. proc.

pen. o persoană poate fi adusă în fața organului de urmărire penală sau a

instanței de judecată pe baza

unui mandat

de aducere, întocmit potrivit dispozițiilor art. 176, dacă fiind

anterior

citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezența ei este necesară.

În speță se constată că aceste

dispoziții legale au fost respectate, întrucât anterior emiterii mandatului de

aducere petentul a fost citat și nu s-a prezentat.

În ceea ce privește executarea

mandatului de aducere Curtea constată că, din probele administrate, nu rezultă că

polițiștii au uzat în mod abuziv de forță, petentul neprezentând dovezi ale

unor eventuale urme de violență, intimații rezumându-se să îl încătușeze pe

acesta întrucât se manifesta violent la adresa lor.

În aceste condiții Curtea constată că

în mod justificat s-a apreciat prin rezoluția atacată că în cauză nu sunt

incidente prevederile art. 250 alin. (3) C. pen. conform cărora: Lovirea sau

alte acte de violență săvârșite de către un funcționar public, în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau

cu amendă.

Susținerile petentului referitoare la

faptul că în cauza respectivă nu era începută urmărirea penală nu poate atrage

nelegalitatea mandatului de aducere emis față de el câtă vreme art. 183 alin.

(1) C. proc. pen. se referă la „o persoană" și nu la un „învinuit"

sau „inculpat".

Tot astfel

faptul că ulterior în cauza respectivă s-a dispus scoaterea

petentului de sub urmărire penală nu

poate conferi un caracter nelegal mandatului de aducere câtă vreme acesta a

fost emis cu respectarea prevederilor art. 183 alin. (1) C. proc. pen., soluția

dispusă ulterior în cauză fiind dată după administrarea tuturor probatoriilor

necesare lămuririi acesteia sub toate aspectele.

Împotriva acestei din urmă sentințe,

petentul A.I. a formulat recursul de fată.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere

la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278

1

alin.

(8) C. proc. pen., judecătorul ,

soluționând

plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în

speță, iar

potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a

fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă)

împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate

exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții

este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul A.I.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul A.I.

împotriva sentinței penale nr. 44/F din 21 martie

2011 a Curții de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

iunie 2011.