ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Persoana vătămată C.C., rezidentă în

Italia, prin procuratorul A.M., a formulat plângere penală în conformitate cu

disp. art. 222 alin. (1)-(3) C. proc. pen., prin care a solicitat efectuarea de

cercetări penale, sub aspectul săvârșirii infr. prev. și ped. de art. 246 C.

pen. de către prim procurorul L.I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea, P.N., procuror la aceeași structură a Ministerului Public și M.C.,

agent șef adjunct, șef al Postului de Poliție Tâmboiești, județul Vrancea, pretins

a fi fost comise cu ocazia instrumentării dosarului nr. 1296/P/2010.

Inițial, plângerea a fost înregistrată

sub nr. 254/P/2010, la grefa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

care prin ordonanța cu același număr din data de 10 august 2010, având în

vedere că L.I., prim procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea, a fost promovat pe loc la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 1 ianuarie 2001, a

declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică.

2.

Plângerea

penală formulată de petiționar a fost soluționată

prin rezoluția nr.

913/P/2010 din 17 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în sensul că

s-a dispus în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimații L.I., prim procuror al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, P.N., procuror la aceeași structură

a Ministerului Public și M.C., agent șef adjunct, șef al Postului de Poliție Tâmboiești,

județul Vrancea sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate, întrucât

faptele nu există.

Din actele premergătoare administrate

în cauză, procurorul a reținut că, drept consecința plângerii penale formulate

la data de

3 martie 2010 de persoana

vătămată C.C., prin procurator

A.M.,

s-a format la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea dosarul nr.

1296/P/2010, ce a avut ca obiect infr. prev și ped. de art. 250 alin. (1), (2) C.

pen. pretins a fi fost săvârșită de agentul de poliție V.M.F. de la Postul de

Poliție Tâmboiești, jud. Vrancea.

Dosarul a fost repartizat spre

soluționare magistratului procuror P.N. care, prin rezoluția nr. 1296/P/2010,

din data de 22 iulie 2010, a dispus neînceperea urmăririi penale, față de

numitul V.M.F. sub aspectul săvârșirii infr. prev. și ped. de art. 250 alin. (1)

și (2) C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Cu ocazia efectuării actelor

premergătoare în dosarul nr. 1296/P/2010, agentul de poliție M.C. de la

Postul de Poliție Tâmboiești, a citat pe numitul A.M.

în vederea prezentării pentru data de 20 iulie 2010, la sediul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, în calitate de avocat.

Partea vătămată, C.C. a fost citată

separat de către procuror, pentru a se prezenta pentru audieri la data de 25

iunie 2010, în aceeași cauză, însă la data menționată nu s-au prezentat nici

avocatul A.M. și nici susnumita parte vătămată.

Ulterior, procuratorul

avocat A.M. a formulat în

numele persoanei vătămate C.C. plângere penală, ce

constituie obiectul prezentei cauze,

sesizând faptul că, atât citarea sa, cât și a susnumitei persoane vătămate, au

avut un caracter abuziv, întrucât „nu îndeplinește cerințele codului de

procedură civilă".

Analizând aspectele sesizate de

persoana vătămată prin prisma situației de fapt expuse, procurorul a constatat

că nu pot fi

reținute indicii de natură

penală privind existența faptelor reclamate

în sarcina niciunuia dintre

procurorii sau a lucrătorului de poliție, care au instrumentat această cauză.

Astfel,

procuratorul A.M. și persoana vătămată

C.C.,

au fost citați în dosarul nr. 1296/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Vrancea, cu respectarea dispozițiilor art. 175-181 C. proc. pen.

A mai reținut că deși persoana

vătămată avea la îndemână exercitarea căilor legale de atac împotriva

rezoluției nr. 1296/P/2010 din data de 22 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vrancea, nu Ie-a utilizat, însă în mod tendențios a formulat

plângere penală împotriva procurorilor și lucrătorilor de poliție care au

instrumentat cauza suscitată.

rezoluții, formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă ca

neîntemeiată

prin rezoluția nr.

8963/3995/11-2/2010 din data de 26 octombrie 2010 a

procurorului șef al

Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

data de 1 noiembrie 2010, petenta a atacat rezoluția menționată, reiterând în

esență

susținerile din plângerea penală și

solicitând desființarea acesteia și

trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale, arătând că acest a efectuat verificări

superficiale care nu antamează niciunul din aspectele invocate.

Examinând actele premergătoare

efectuate în cauză, Curtea constată că plângerea este nefondată pentru următoarele

considerente:

Procurorul a apreciat în mod corect că

intimații nu se fac

vinovați de săvârșirea

vreunei infracțiunii în legătură cu exercitarea

atribuțiilor de

serviciu, deoarece aceștia au emis citațiile în dosarul

penal nr. 1296/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea

cu

respectarea dispozițiilor legale, în vederea prezentării petiționarei - citată

în calitate de parte vătămate - și/sau a mandatarului său - indicat în

plângerea penală -, în scopul precizării plângerii și a efectuării actelor de

cercetare care se impuneau în cauză.

Împrejurarea că mandatarul a fost

citat, pentru operativitate, prin intermediul postului de poliție al

localității unde își avea

domiciliul, nu

este de natură să altereze respectivul act procedural,

atâta vreme cât

s-a indicat unitatea de parchet unde trebuia să se prezinte și numele

procurorului care instrumenta plângerea formulată chiar de către mandatar.

Pe de altă parte, în plângerea penală

ce face obiectul prezentei cauze, la pag. 3 pct. 5, petenta contestă citarea

mandatarului său în calitate de avocat, întrebându-se de unde au reținut cei

trei făptuitori că mandatarul lucrează în calitate de avocat; or, observând

atât plângerea penală cât și celelalte memorii

și plângeri aflate la dosarul cauzei, depuse de partea vătămată, prin

mandatar,

rezultă că acesta din urmă și-a indicat calitatea de avocat în toate aceste

înscrisuri, astfel că este explicabil de ce intimații l-au citat în această

calitate.

In altă ordine de idei, nu rezultă

care este vătămarea suferită de petiționară sau de mandatarului său ca urmare a

citării acestuia din urmă în calitate de avocat.

Ca atare, apreciind că activitățile

desfășurate de intimați sunt conforme cu dispozițiile legale în materie și cum

din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu

exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu sau a prejudicierii intereselor

procesuale ale persoanei vătămate, Înalta Curte constată că rezoluția

procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale este legală și temeinică, astfel că, văzând și prevederile art.

278/1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată

plângerea formulată de petiționară, prin mandatar și, pe cale de consecință, va

menține rezoluția atacată, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționara să fie obligată la cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată plângerea

formulată de petiționara C.C., prin procurator M.A., împotriva rezoluției nr.

913/P/2010 din 17 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține

rezoluția atacată.

Obligă petiționara la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

ianuarie 2011.