ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1025/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea precizată la data de 1 martie 2011, reclamanta I.M.M.L. a chemat în judecată pe pârâta SC C.P.A.

SA solicitând ca aceasta să fie obligată la plata următoarelor sume: 61.780 Euro în echivalent lei reprezentând contravaloarea necesarului de resurse materiale pentru existența, dezvoltare individuală, participare și afirmare socială; 100.000 Euro în echivalent lei reprezentând despăgubiri de ordin nepatrimonial ca urmare a decesului mamei reclamantei I.M.; 100.000 Euro în echivalent lei reprezentând despăgubiri de ordin nepatrimonial ca urmare a decesului tatălui reclamantei I.C.; 100.000 Euro în echivalent lei reprezentând despăgubiri de ordin nepatrimonial ca urmare a decesului fratelui reclamantei I.V.I.; acordarea penalizărilor de 0,1%/zi de întârziere începând cu 22 ianuarie 2010 și până la plata efectivă sau în subsidiar dobânda legală comercială; și cheltuieli de judecată.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 49 și art. 51 ale Legii nr. 136/1995 și pe contractul de asigurare încheiat între părți. Prin sentința nr. 782 din 8 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 6562/101/2010, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta I.M.M.L., pârâta fiind obligată să plătească reclamantei contravaloarea în lei a sumei de 20.000 Euro reprezentând despăgubiri materiale, precum și contravaloarea în lei a sumei de 100.000 Euro reprezentând daune morale, cu dobânda legală începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7000 lei cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei sentințe instanța a considerat că prin pierderile ambilor părinți și a fratelui într-un accident rutier, reclamanta a suferit un grav prejudiciu, fiindu-i afectat echilibrul moral și psihic, astfel încât acordarea unor daune morale în cuantum total de 100.000 Euro, poate reprezenta o despăgubire rezonabilă și echitabilă a acesteia. Referitor la despăgubirile materiale, instanța a reținut din declarațiile martorilor și chiar din evaluarea efectuată de Academia Română – Institutul de Cercetare a Calității Vieții, că reclamanta a fost obligată să plătească cheltuieli de înmormântare în sumă de aproximativ 500.000 lei, instanța având în vedere și sumele de bani achitate sau care urmau a fi achitate pentru pomenirea ulterioară timp de 7 ani, daunele materiale se ridică la suma de 20.000 Euro.

Cu privire la celelalte despăgubiri materiale pretinse pentru asigurarea necesarului de resurse materiale pentru existența, dezvoltarea individuală, participare și afirmare socială, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate, reclamanta fiind la data producerii accidentului majoră, încheindu-și studiile universitare și având un loc de muncă. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta SC C.P.A.U. SA - Sibiu, susținând în esență, că reclamanta nu și-a dovedit suficient pretențiile față de cuantumul precizat. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 125 din 27 septembrie 2011 a admis apelul, a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la echivalentul în lei a sumei de 10.500 Euro daune materiale și 50.000 lei daune morale, menținând în rest dispozițiile sentinței.

În fundamentarea acestei decizii instanța de prim control judiciar a reținut, în esență, că în ceea ce privește daunele morale, acestea nu pot fi supuse unei cuantificări exacte, că în această materie operează pe deplin principiul reparației integrale care guvernează răspunderea civilă delictuală și este evident că au fost lezate valori morale esențiale ale reclamantei, fiindu-i afectată sănătatea, însă repararea unui asemenea prejudiciu nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire fără just temei și având în vedere chiar practica acestei instanțe în materie penală. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta I.M.M.L. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și menținerea dispozițiilor hotărârii instanței de fond.

Recurenta-reclamantă își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizează, în esență, următoarele critici: 1. Instanța de apel în mod neîntemeiat a admis calea de atac fără a cerceta poziția procesuală a intimatei pârâte în fața instanțelor și ulterior, pentru a determina dacă dispozițiile Tribunalului Mehedinți sunt contrare apărărilor și susținerilor pârâtei din fond. 2. Prin cererea de apel, intimata, solicitând „schimbarea în parte a hotărârii în sensul diminuării despăgubirilor materiale și morale acordate reclamantei, până la limita în care acestea au fost dovedite și justificate...”, a formulat o cerere nouă, inadmisibilă în temeiul art. 294 C. proc.

civ., în afara limitelor în care instanța de fond a fost învestită. 3. Într-o a treia critică recurenta-reclamantă reproșează instanței de apel pe de-o parte faptul că a reținut, cu totul eronat, că în cauză operează îmbogățirea fără justă cauză, deși răspunderea este în speță, de natură pur contractuală, iar pe de altă parte că, în stabilirea cuantumului daunelor, a avut în vedere practica instanței penale și nu Directivele UE în materie. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta. Soluția instanței de apel, de diminuare a sumelor acordate de instanța de fond cu titlu de daune materiale și morale este insuficient fundamentală și susținută de considerente contradictorii.

Astfel, deși reține faptul că daunele morale nu pot fi suspuse unei cuantificări exacte și că în materie operează principiul reparației integrale, reclamantei fiindu-i lezate valorile esențiale, instanța conchide însă în sensul că, repararea unei asemenea prejudiciu nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire fără just temei, invocând practica instanței în materie penală în cazuri similare. Raportându-se la practica judiciară care nu reprezintă un izvor de drept în sistemul juridic românesc, neconcretizând indiciile care au condus la aprecierea că în cauză operează îmbogățirea fără justă cauză, neindicând reperele obiective care au determinat diminuarea cuantumului despăgubirilor, instanța de prim control judiciar a pronunțat o hotărâre nelegală, împrejurare față de care Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va trimite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta I.M.M.L. împotriva deciziei nr. 125/2011 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2012.