ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1025/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea precizată la data

de 1 martie 2011, reclamanta I.M.M.L. a chemat în judecată pe pârâta SC C.P.A.

SA solicitând ca aceasta să fie obligată la plata următoarelor sume: 61.780 Euro

în echivalent lei reprezentând contravaloarea necesarului de resurse materiale

pentru existența, dezvoltare individuală, participare și afirmare socială;

100.000 Euro în echivalent lei reprezentând despăgubiri de ordin nepatrimonial

ca urmare a decesului mamei reclamantei I.M.; 100.000 Euro în echivalent lei

reprezentând despăgubiri de ordin nepatrimonial ca urmare a decesului tatălui

reclamantei I.C.; 100.000 Euro în echivalent lei reprezentând despăgubiri de

ordin nepatrimonial ca urmare a decesului fratelui reclamantei I.V.I.;

acordarea penalizărilor de 0,1%/zi de întârziere începând cu 22 ianuarie 2010

și până la plata efectivă sau în subsidiar dobânda legală comercială; și cheltuieli

de judecată.

Reclamanta și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 49 și art. 51 ale Legii nr. 136/1995 și

pe contractul de asigurare încheiat între părți.

Prin sentința nr. 782

din 8 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.

6562/101/2010, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta I.M.M.L.,

pârâta fiind obligată să plătească reclamantei contravaloarea în lei a sumei de

20.000 Euro reprezentând despăgubiri materiale, precum și contravaloarea în lei

a sumei de 100.000 Euro reprezentând daune morale, cu dobânda legală începând

cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la data plății efective. A fost

obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7000 lei cheltuieli de

judecată.

În pronunțarea

acestei sentințe instanța a considerat că prin pierderile ambilor părinți și a

fratelui într-un accident rutier, reclamanta a suferit un grav prejudiciu,

fiindu-i afectat echilibrul moral și psihic, astfel încât acordarea unor daune

morale în cuantum total de 100.000 Euro, poate reprezenta o despăgubire

rezonabilă și echitabilă a acesteia.

Referitor la

despăgubirile materiale, instanța a reținut din declarațiile martorilor și

chiar din evaluarea efectuată de Academia Română – Institutul de Cercetare a

Calității Vieții, că reclamanta a fost obligată să plătească cheltuieli de

înmormântare în sumă de aproximativ 500.000 lei, instanța având în vedere și

sumele de bani achitate sau care urmau a fi achitate pentru pomenirea

ulterioară timp de 7 ani, daunele materiale se ridică la suma de 20.000 Euro.

Cu privire la celelalte

despăgubiri materiale pretinse pentru asigurarea necesarului de resurse

materiale pentru existența, dezvoltarea individuală, participare și afirmare

socială, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate, reclamanta fiind la data

producerii accidentului majoră, încheindu-și studiile universitare și având un

loc de muncă.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel pârâta SC C.P.A.U. SA - Sibiu, susținând în esență,

că reclamanta nu și-a dovedit suficient pretențiile față de cuantumul precizat.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia nr. 125 din 27 septembrie 2011 a admis apelul, a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la

echivalentul în lei a sumei de 10.500 Euro daune materiale și 50.000 lei daune

morale, menținând în rest dispozițiile sentinței.

În fundamentarea acestei decizii

instanța de prim control judiciar a reținut, în esență, că în ceea ce privește

daunele morale, acestea nu pot fi supuse unei cuantificări exacte, că în

această materie operează pe deplin principiul reparației integrale care guvernează

răspunderea civilă delictuală și este evident că au fost lezate valori morale

esențiale ale reclamantei, fiindu-i afectată sănătatea, însă repararea unui

asemenea prejudiciu nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire fără just

temei și având în vedere chiar practica acestei instanțe în materie penală.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta I.M.M.L. solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate și menținerea dispozițiilor hotărârii instanței

de fond.

Recurenta-reclamantă

își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și vizează, în esență, următoarele critici:

în mod neîntemeiat a admis calea de atac fără a cerceta poziția procesuală a

intimatei pârâte în fața instanțelor și ulterior, pentru a determina dacă

dispozițiile Tribunalului Mehedinți sunt contrare apărărilor și susținerilor

pârâtei din fond.

apel, intimata, solicitând „schimbarea în parte a hotărârii în sensul diminuării

despăgubirilor materiale și morale acordate reclamantei, până la limita în care

acestea au fost dovedite și justificate...”, a formulat o cerere nouă,

inadmisibilă în temeiul art. 294 C. proc. civ., în afara limitelor în care instanța

de fond a fost învestită.

critică recurenta-reclamantă reproșează instanței de apel pe de-o parte faptul

că a reținut, cu totul eronat, că în cauză operează îmbogățirea fără justă

cauză, deși răspunderea este în speță, de natură pur contractuală, iar pe de

altă parte că, în stabilirea cuantumului daunelor, a avut în vedere practica

instanței penale și nu Directivele UE în materie.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că

recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Soluția instanței de

apel, de diminuare a sumelor acordate de instanța de fond cu titlu de daune

materiale și morale este insuficient fundamentală și susținută de considerente

contradictorii.

Astfel, deși reține

faptul că daunele morale nu pot fi suspuse unei cuantificări exacte și că în

materie operează principiul reparației integrale, reclamantei fiindu-i lezate

valorile esențiale, instanța conchide însă în sensul că, repararea unei

asemenea prejudiciu nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire fără just

temei, invocând practica instanței în materie penală în cazuri similare.

Raportându-se la practica

judiciară care nu reprezintă un izvor de drept în sistemul juridic românesc,

neconcretizând indiciile care au condus la aprecierea că în cauză operează

îmbogățirea fără justă cauză, neindicând reperele obiective care au determinat

diminuarea cuantumului despăgubirilor, instanța de prim control judiciar a

pronunțat o hotărâre nelegală, împrejurare față de care Înalta Curte în temeiul

art. 312 C. proc. civ., va trimite recursul, va casa decizia recurată și va

trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurenta I.M.M.L. împotriva deciziei nr. 125/2011 din 27

septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.