ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2139/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 22 octombrie 2009

pronunțată în dosarul nr. 630/45/2009, a admis cererea formulată

de reclamanta S. IPURL Iași, în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală și intervenienta C.I.T.

SPRL și, pe cale de consecință, a dispus suspendarea actului administrativ

intitulat „Răspuns” la 18 mai 2009.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, prin cererea formulată, reclamanta a

solicitat anularea actului administrativ mai sus menționat, privind

admiterea contestației formulate de intervenienta C.I.T. SPRL împotriva deciziei

emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală care

a declarat câștigătoare oferta reclamantei S. IPURL, cu ocazia

desemnării administratorului judiciar al SC F. SA Iași, precum

și suspendarea executării actului, până la soluționarea irevocabilă

a pricinii.

Instanța a mai reținut

că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția lipsei

de interes în promovarea cererii, cu motivarea că, prin sentința nr.

141 din 15 iulie 2009, Curtea de Apel Iași a dispus suspendarea actului

atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

iar în cauză s-a formulat cerere de intervenție accesorie de

către C.I.T. SPRL.

Analizând cu precădere natura

actului a cărei suspendare se solicită, instanța a apreciat

că acesta este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 lit.

c) din Legea nr. 554/2004 cu motivarea că, indiferent de forma și

titulatura pe care o poartă actul numit „răspuns” la procedura

prealabilă efectuată de C.I.T. SPRL, prin care s-a reanalizat

ofertele financiare depuse, are caracterul unui act administrativ.

Cu privire la condițiile impuse

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea acorda suspendarea

executării unui act administrativ, s-a reținut că, în condițiile

în care reclamanta S. IPURL Iași a fost desemnată, ca urmare a

selecției organizate la data de 15 octombrie 2008, de către pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală, lichidator judiciar

al debitoarei SC F. SA Iași și confirmată de adunarea generală

a creditorilor, actul intitulat „răspuns”, prin care s-a schimbat

lichidatorul judiciar desemnat, i-a produs reclamantei o vătămare,

iar modalitatea în care el a fost emis, în raport de Ordinul O.P.A.N.A.F. nr. 1009/2007,

prin care se stabilește o modalitate specială, derogatorie de la

Legea nr. 554/2004, de selecție a practicienilor în insolvență,

creează îndoieli cu privire la legalitatea sa, condiția cazului

justificat fiind astfel îndeplinită.

S-a apreciat, de asemenea, că

este îndeplinită și condiția privind paguba iminentă, avându-se

în vedere că desemnarea reclamantei ca lichidator s-a făcut în

octombrie 2008, iar modificarea acestei situații, la mai mult de 6 luni de

la momentul inițial și după demararea activităților specifice,

este de natură să produsă o pagubă materială

determinată.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii formulate

de reclamantă, în principal pentru excepțiile invocate și, în

subsidiar, ca neîntemeiată.

A fost invocat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut,

în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat deloc

asupra excepțiilor invocate în cauză, anume lipsa de interes a

reclamatei –intimate și inadmisibilitatea acțiunii.

În justificarea incidenței

acestor excepții s-a arătat că reclamanta obținuse anterior

o suspendare a executării aceleiași adrese, recursul declarat

împotriva sentinței nr. 141/CA din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Iași

nefiind suspensiv de executare, apreciindu-se totodată că adresa în

discuție reprezintă o simplă înștiințare și nu un

act administrativ în accepțiunea Legii nr. 554/2004, singurul act emis în

procedura de selecție a practicienilor în insolvență

agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală,

susceptibil de a fi atacat în fața instanței de contencios

administrativ, fiind Decizia comisiei de selecție, potrivit art. 7 din O.P.A.N.A.F.

nr. 1009/2007.

Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat

că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului, întrucât nu

au fost invocate împrejurări de fapt și de drept care să

pună la îndoială legalitatea lui și nici nu s-a făcut

dovada afirmațiilor potrivit cărora executarea actului ar fi de natură

să-i aducă reclamatei grave prejudicii materiale și morale,

afectând grav și iremediabil și interesele și funcționarea SC

F. SA Iași.

A fost învederată și

împrejurarea că dosarul în care reclamanta a fost numită, provizoriu,

lichidator judiciar a fost strămutat la Tribunalul Mureș, activitatea

sa fiind suspendată datorită acestei proceduri.

Mai mult, susține recurenta,

singura activitate desfășurată de reclamantă a constat în

întocmirea tabelului preliminar și în convocarea organelor participative,

inexplicabile fiind motivele pentru care s-a considerat grav prejudiciată.

Recursul este fondat.

Examinând actele dosarului,

hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma

dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului

judiciar, Înalta Curte reține că subzistă în cauză motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

argumentele ce succed.

În conformitate cu prevederile art. 14

din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară

instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței

de fond.

Același text de lege dispune,

prin alin. (4), că hotărârea prin care se pronunță

suspendarea este executorie de drept, putând fi atacată cu recurs în

termen de 5 zile de la comunicare, recursul nefiind însă suspensiv de

executare.

Suspendarea executării actului

administrativ poate fi solicitată, în condițiile prevăzute de art.

15, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată

instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului

atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea executării actului

atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei, dispozițiile art. 14 alin. (2) – (7) aplicându-se în mod

corespunzător.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin.

(4), introdus prin Legea nr. 262/2007, în ipoteza admiterii acțiunii de fond,

măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14, se

prelungește de drept până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat

suspendarea executării actului în temeiul alin. (1).

Rezultă din aceste prevederi

legale un prim aspect relevant pentru corecta soluționare a cauzei, anume

acela că un act care nu se circumscrie noțiunii de act administrativ

în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu poate forma obiectul

cererii de suspendare.

Este real faptul că procedura suspendării

executării actului administrativ este caracterizată ca fiind o

procedură sumară, în care se verifică numai aparența

dreptului, neputând fi acceptată însă ideea că judecătorul cererii

de suspendare nu poate examina natura juridică a actului în litigiu.

În speță, reclamanta a

solicitat suspendarea executării din 18 mai 2009, emisă ca

răspuns la plângerea prealabilă formulată de C.I.T. SPRL, prin

care respectivei societăți i-a fost comunicat faptul că, în

ședința din 23 aprilie 2009, Comisia de selecție a

practicienilor în insolvență a admis contestația acesteia împotriva

deciziei Agenției Naționale de Administrare Fiscală care a

declarat câștigătoare oferta reclamantei S. IPURL.

Or, potrivit art. 7 din O.P.A.N.A.F.

nr. 1009/2007, privind procedurile de selecție a practicienilor în

insolvență agreați de Agenția Națională de

Administrare Fiscală, singurul act susceptibil de a fi atacat în fața

instanței de contencios administrativ este decizia Comisiei de

selecție a practicienilor în insolvență.

Ca atare, judecătorul fondului

a reținut în mod greșit caracterul de act administrativ al adresei în

discuție, în accepțiunea Legii nr. 554/2004, singura soluție

legalmente posibilă, în condițiile în care nu a fost contestată

decizia Comisiei de selecție din 23 aprilie 2009, fiind aceea a

respingerii cererii de suspendare formulate de reclamantă, pentru

neîndeplinirea condiției esențiale referitoare la natura actului ce

poate forma obiectul unei astfel de cereri, expres prevăzute de art. 14

și art. 15 din aceeași lege.

Dat fiind caracterul decisiv al

dezlegării date acestei probleme de drept, care justifică prin ea

însăși adoptarea soluției de admitere a recursului, nu se mai

impune examinarea celorlalte aspecte de nelegalitate invocate de

recurentă, circumscrise greșitei soluționări a

excepției lipsei de interes în formularea unei noi cereri de suspendare,

precum și a fondului cauzei.

Față de cele expuse,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3), corelat cu art. 304 pct.

9 C. proc. civ., va admite recursul și va modifica, în tot, hotărârea

atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de

reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva

încheierii din 22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 630/45/2009

al Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată

în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta S.

IPURL Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.