ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2139/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 22 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 630/45/2009, a admis cererea formulată de reclamanta S. IPURL Iași, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și intervenienta C.I.T. SPRL și, pe cale de consecință, a dispus suspendarea actului administrativ intitulat „Răspuns” la 18 mai 2009. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea formulată, reclamanta a solicitat anularea actului administrativ mai sus menționat, privind admiterea contestației formulate de intervenienta C.I.T.

SPRL împotriva deciziei emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală care a declarat câștigătoare oferta reclamantei S. IPURL, cu ocazia desemnării administratorului judiciar al SC F. SA Iași, precum și suspendarea executării actului, până la soluționarea irevocabilă a pricinii. Instanța a mai reținut că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția lipsei de interes în promovarea cererii, cu motivarea că, prin sentința nr. 141 din 15 iulie 2009, Curtea de Apel Iași a dispus suspendarea actului atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar în cauză s-a formulat cerere de intervenție accesorie de către C.I.T.

SPRL. Analizând cu precădere natura actului a cărei suspendare se solicită, instanța a apreciat că acesta este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu motivarea că, indiferent de forma și titulatura pe care o poartă actul numit „răspuns” la procedura prealabilă efectuată de C.I.T. SPRL, prin care s-a reanalizat ofertele financiare depuse, are caracterul unui act administrativ.

Cu privire la condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea acorda suspendarea executării unui act administrativ, s-a reținut că, în condițiile în care reclamanta S. IPURL Iași a fost desemnată, ca urmare a selecției organizate la data de 15 octombrie 2008, de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, lichidator judiciar al debitoarei SC F. SA Iași și confirmată de adunarea generală a creditorilor, actul intitulat „răspuns”, prin care s-a schimbat lichidatorul judiciar desemnat, i-a produs reclamantei o vătămare, iar modalitatea în care el a fost emis, în raport de Ordinul O.P.A.N.A.F. nr. 1009/2007, prin care se stabilește o modalitate specială, derogatorie de la Legea nr. 554/2004, de selecție a practicienilor în insolvență, creează îndoieli cu privire la legalitatea sa, condiția cazului justificat fiind astfel îndeplinită.

S-a apreciat, de asemenea, că este îndeplinită și condiția privind paguba iminentă, avându-se în vedere că desemnarea reclamantei ca lichidator s-a făcut în octombrie 2008, iar modificarea acestei situații, la mai mult de 6 luni de la momentul inițial și după demararea activităților specifice, este de natură să produsă o pagubă materială determinată. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă, în principal pentru excepțiile invocate și, în subsidiar, ca neîntemeiată. A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat deloc asupra excepțiilor invocate în cauză, anume lipsa de interes a reclamatei –intimate și inadmisibilitatea acțiunii.

În justificarea incidenței acestor excepții s-a arătat că reclamanta obținuse anterior o suspendare a executării aceleiași adrese, recursul declarat împotriva sentinței nr. 141/CA din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Iași nefiind suspensiv de executare, apreciindu-se totodată că adresa în discuție reprezintă o simplă înștiințare și nu un act administrativ în accepțiunea Legii nr. 554/2004, singurul act emis în procedura de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, susceptibil de a fi atacat în fața instanței de contencios administrativ, fiind Decizia comisiei de selecție, potrivit art. 7 din O.P.A.N.A.F. nr. 1009/2007.

Sub aspectul fondului cauzei, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului, întrucât nu au fost invocate împrejurări de fapt și de drept care să pună la îndoială legalitatea lui și nici nu s-a făcut dovada afirmațiilor potrivit cărora executarea actului ar fi de natură să-i aducă reclamatei grave prejudicii materiale și morale, afectând grav și iremediabil și interesele și funcționarea SC F. SA Iași. A fost învederată și împrejurarea că dosarul în care reclamanta a fost numită, provizoriu, lichidator judiciar a fost strămutat la Tribunalul Mureș, activitatea sa fiind suspendată datorită acestei proceduri.

Mai mult, susține recurenta, singura activitate desfășurată de reclamantă a constat în întocmirea tabelului preliminar și în convocarea organelor participative, inexplicabile fiind motivele pentru care s-a considerat grav prejudiciată. Recursul este fondat. Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține că subzistă în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru argumentele ce succed. În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Același text de lege dispune, prin alin. (4), că hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept, putând fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, recursul nefiind însă suspensiv de executare. Suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată, în condițiile prevăzute de art. 15, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea executării actului atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, dispozițiile art. 14 alin. (2) – (7) aplicându-se în mod corespunzător.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (4), introdus prin Legea nr. 262/2007, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului în temeiul alin. (1). Rezultă din aceste prevederi legale un prim aspect relevant pentru corecta soluționare a cauzei, anume acela că un act care nu se circumscrie noțiunii de act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu poate forma obiectul cererii de suspendare. Este real faptul că procedura suspendării executării actului administrativ este caracterizată ca fiind o procedură sumară, în care se verifică numai aparența dreptului, neputând fi acceptată însă ideea că judecătorul cererii de suspendare nu poate examina natura juridică a actului în litigiu.

În speță, reclamanta a solicitat suspendarea executării din 18 mai 2009, emisă ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de C.I.T. SPRL, prin care respectivei societăți i-a fost comunicat faptul că, în ședința din 23 aprilie 2009, Comisia de selecție a practicienilor în insolvență a admis contestația acesteia împotriva deciziei Agenției Naționale de Administrare Fiscală care a declarat câștigătoare oferta reclamantei S. IPURL. Or, potrivit art. 7 din O.P.A.N.A.F. nr. 1009/2007, privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, singurul act susceptibil de a fi atacat în fața instanței de contencios administrativ este decizia Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență.

Ca atare, judecătorul fondului a reținut în mod greșit caracterul de act administrativ al adresei în discuție, în accepțiunea Legii nr. 554/2004, singura soluție legalmente posibilă, în condițiile în care nu a fost contestată decizia Comisiei de selecție din 23 aprilie 2009, fiind aceea a respingerii cererii de suspendare formulate de reclamantă, pentru neîndeplinirea condiției esențiale referitoare la natura actului ce poate forma obiectul unei astfel de cereri, expres prevăzute de art. 14 și art. 15 din aceeași lege. Dat fiind caracterul decisiv al dezlegării date acestei probleme de drept, care justifică prin ea însăși adoptarea soluției de admitere a recursului, nu se mai impune examinarea celorlalte aspecte de nelegalitate invocate de recurentă, circumscrise greșitei soluționări a excepției lipsei de interes în formularea unei noi cereri de suspendare, precum și a fondului cauzei.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3), corelat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul și va modifica, în tot, hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 630/45/2009 al Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta S. IPURL Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.