ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6645/2011

Prin Decizia civilă nr. 305 din 12 octombrie

2010 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelurile declarate de reclamantul L.I. și de pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mehedinți împotriva Sentinței civile nr. 248 din 25 mai 2010

pronunțată de Tribunalul Mehedinți, dispunând desființarea acesteia și

trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Mehedinți la 12 noiembrie 2009, reclamantul L.I. a

chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

solicitând să se constate că tatălui său L.V., decedat în anul 1968, i-au fost

aplicate măsuri administrative în perioada 1946 - 1951 pentru fapte și acțiuni

politice antidemocratice. La data de 26 noiembrie 2009 reclamantul a precizat

acțiunea în sensul completării acesteia, solicitând și despăgubiri de 58.000

RON pentru tatăl său și 10.000 RON pentru sine cu titlul de daune morale.

Tribunalul Mehedinți

prin Sentința civilă nr. 248 din 25 mai 2010 a admis în parte acțiunea, așa cum

a fost precizată. A constatat caracterul politic al măsurii administrative a

îndepărtării din serviciu a numitului L.V. în baza dispozițiilor Legii nr.

217/1945 pentru purificarea Administrației Publice. A respins capătul de cerere

privind acordarea de despăgubiri.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că reclamantul nu se încadrează în niciuna din

cele trei categorii de măsuri reparatorii prevăzute în mod expres de art. 5 din

Legea nr. 221/2009, nefăcându-se dovada că reclamantul sau părinții săi ar fi

suferit o condamnare.

Ulterior pronunțării

sentinței civile apelate, Legea nr. 221/2009 a fost modificată prin O.U.G. nr.

62/2010, iar prin art. II din ordonanță, s-a prevăzut că dispozițiile sale se

aplică și proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost

pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în

vigoare a ordonanței de urgență. În aceste condiții, modul de soluționare al

cererilor și al apărărilor formulate de părți se analizează în raport de

dispozițiile legale modificate.

Prin art. 5 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 221/2010 s-a recunoscut dreptul oricărei persoane care a

suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic,

precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până

la gradul al doilea inclusiv, de a solicita obligarea statului la acordarea

unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, și la

acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate

prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.

Prevederile art. 5

din Legea nr. 221/2010 au fost modificate prin art. I din O.U.G. nr. 62/2010 în

sensul că s-a recunoscut expres dreptul la acordarea daunelor morale, într-un

anumit cuantum, și pentru persoana care a făcut obiectul unor măsuri administrative

cu caracter politic.

În condițiile în care

de modificarea legii beneficiază și reclamantul, în privința pretențiilor ce

derivă din măsura administrativă ce a fost aplicată tatălui acestuia, sentința

pronunțată de tribunal este nelegală.

În raport de cele

expuse, constatând că tribunalul nu a analizat fondul cauzei în privința

cererilor formulate de reclamant, fiind incidente prevederile art. 297 alin.

(1) C. proc. civ., s-au admis apelurile, dispunându-se în sensul arătat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți,

criticând-o pentru următoarele motive:

Tribunalul Mehedinți

a analizat și pe fond cauza dedusă judecății, respingând acțiunea ca

neîntemeiată, ceea ce înseamnă că în mod greșit instanța de apel a motivat

hotărârea pe dispozițiile art. 297 C. proc. civ.

Cum calea de atac a

apelului este devolutivă, instanța de apel avea obligația ca în cazul

desființării instanței de fond să rețină spre rejudecare prezenta cauză.

Analizând decizia în

raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

în considerarea celor ce succed:

Capătul de cerere în

despăgubiri nu a fost judecat de prima instanță, ceea ce înseamnă o necercetare

pe fondul pretenției dedusă judecății, iar argumentele de drept pentru care

instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare nu au fost

contestate de către recurent.

În aceste condiții,

erau pe deplin incidente dispozițiile procedurale care justifică trimiterea

cauzei spre rejudecare de către instanța de apel, respectiv cele cuprinse în

art. 297 alin. (1) C. proc. civ., măsura procedurală neputând fi înlăturată de

caracterul devolutiv al judecății în apel.

Constatând, prin urmare,

că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procedurale incidente,

din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea

art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. și va dispune

respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva Deciziei civile

nr. 305 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2011.

Procesat

de GGC - AS