ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6645/2011

Prin Decizia civilă nr. 305 din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de reclamantul L.I. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva Sentinței civile nr. 248 din 25 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, dispunând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la 12 noiembrie 2009, reclamantul L.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând să se constate că tatălui său L.V., decedat în anul 1968, i-au fost aplicate măsuri administrative în perioada 1946 - 1951 pentru fapte și acțiuni politice antidemocratice.

La data de 26 noiembrie 2009 reclamantul a precizat acțiunea în sensul completării acesteia, solicitând și despăgubiri de 58.000 RON pentru tatăl său și 10.000 RON pentru sine cu titlul de daune morale. Tribunalul Mehedinți prin Sentința civilă nr. 248 din 25 mai 2010 a admis în parte acțiunea, așa cum a fost precizată. A constatat caracterul politic al măsurii administrative a îndepărtării din serviciu a numitului L.V. în baza dispozițiilor Legii nr. 217/1945 pentru purificarea Administrației Publice. A respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantul nu se încadrează în niciuna din cele trei categorii de măsuri reparatorii prevăzute în mod expres de art. 5 din Legea nr. 221/2009, nefăcându-se dovada că reclamantul sau părinții săi ar fi suferit o condamnare.

Ulterior pronunțării sentinței civile apelate, Legea nr. 221/2009 a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2010, iar prin art. II din ordonanță, s-a prevăzut că dispozițiile sale se aplică și proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență. În aceste condiții, modul de soluționare al cererilor și al apărărilor formulate de părți se analizează în raport de dispozițiile legale modificate.

Prin art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2010 s-a recunoscut dreptul oricărei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al doilea inclusiv, de a solicita obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, și la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative. Prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2010 au fost modificate prin art. I din O.U.G.

nr. 62/2010 în sensul că s-a recunoscut expres dreptul la acordarea daunelor morale, într-un anumit cuantum, și pentru persoana care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic. În condițiile în care de modificarea legii beneficiază și reclamantul, în privința pretențiilor ce derivă din măsura administrativă ce a fost aplicată tatălui acestuia, sentința pronunțată de tribunal este nelegală. În raport de cele expuse, constatând că tribunalul nu a analizat fondul cauzei în privința cererilor formulate de reclamant, fiind incidente prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., s-au admis apelurile, dispunându-se în sensul arătat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, criticând-o pentru următoarele motive: Tribunalul Mehedinți a analizat și pe fond cauza dedusă judecății, respingând acțiunea ca neîntemeiată, ceea ce înseamnă că în mod greșit instanța de apel a motivat hotărârea pe dispozițiile art. 297 C. proc. civ. Cum calea de atac a apelului este devolutivă, instanța de apel avea obligația ca în cazul desființării instanței de fond să rețină spre rejudecare prezenta cauză.

Analizând decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed: Capătul de cerere în despăgubiri nu a fost judecat de prima instanță, ceea ce înseamnă o necercetare pe fondul pretenției dedusă judecății, iar argumentele de drept pentru care instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare nu au fost contestate de către recurent. În aceste condiții, erau pe deplin incidente dispozițiile procedurale care justifică trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de apel, respectiv cele cuprinse în art. 297 alin. (1) C. proc. civ., măsura procedurală neputând fi înlăturată de caracterul devolutiv al judecății în apel.

Constatând, prin urmare, că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procedurale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva Deciziei civile nr. 305 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011. Procesat de GGC - AS