ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2142/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2142/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 276 din 07 decembrie 2010
pronunțată de
Tribunalul Satu Mare, s-au
hotărât următoarele:
În baza art. 255 alin. (1)
C. pen. raportat la art. 6 și
art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000
actualizată, a fost condamnat inculpatul R.F.V.,
pentru săvârșirea infracțiunii
de dare de mită, la pedeapsa de 8
luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au
interzis inculpatului
drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a 2-a lit. b) C.
pen.
În baza art. 255 alin. (4)
raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. s-a
dispus confiscarea de la inculpatul R.F.V. a
echivalentului în lei a sumei de 1000 Euro (Eur).
În baza art. 191 C. proc. pen.
a fost obligat inculpatul la
plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 C. proc. pen.
s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Satu
Mare a sumei de 200 lei, onorariu apărător din oficiu,
conform delegației nr. 1522/2010, pe seama doamnei
avocat
P.M.
Tribunalul a reținut
următoarele:
Prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă
Tribunalul Satu Mare emis în dosar nr. 289/P/2010 al acestei unități de
parchet, la data de 04 octombrie 2010, s-a
dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată
în stare de libertate a inculpatului R.F.V.,
pentru
săvârșirea infracțiunii de dare de mită, faptă prevăzută și
pedepsită
de art. 255 C. pen. rap. la art.
6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000. Cu
privire la starea de fapt, în
rechizitoriu s-au reținut următoarele:în data de 06 septembrie 2010, agentul de
frontieră R.V.S. a formulat un denunț, din care rezultă că, la data
susmenționată, aflându-se în serviciu împreună cu agentul poliției de frontieră
O.M., pe DJ 109 M, în localitatea Tămășeni,
au oprit pentru
control autoturismul
cu nr. de înmatriculare. Procedând
la legitimarea conducătorului auto,
au constatat că acesta se
numește R.F.V.
În urma controlului efectuat
asupra autoturismului în
portbagajul
acestuia au fost descoperite două sacoșe conținând
cartușe de țigări marca VICEROY. Întrucât învinuitul R.F.V.
nu avea acte de proveniență a țigărilor a fost
condus la sediul
Sectorului Politiei
de Frontieră Târna Mare, solicitându-i-se să dea o
declarație în
legătură cu proveniența țigărilor și a modului în care
acestea au fost dobândite.
Aflând faptul că va fi amendat
și că țigările
îi
vor fi confiscate i-a promis agentului R.F.V. suma de
500 Euro pentru ca acesta să nu
ia măsurile legale față de el.
Agentul a anunțat Serviciul
Anticorupție Satu Mare, care, în baza ordonanței
procurorului de delegare, s-au deplasat la sediul
Sectorului Poliției de
Frontieră Satu Mare, și unde, după ce au procedat la instalarea
mijloacelor de înregistrare în mediu ambiental, a
fost înregistrată discuția în mediul ambiental, din redarea căreia se constată
că, învinuitul a promis suma de 1000 Euro agentului de poliție R.F.V.
pentru ca acesta să nu ia măsurile legale față
de el.
S-a
mai reținut că, în timpul audierilor învinuitul a
recunoscut fapta
comisă, iar din fișa de
cazier judiciar a învinuitului a rezultat că acesta
nu are antecedente
penale. Analizând actele și lucrările aflate în
dosarul de urmărire penală, precum și probele administrate în cursul
cercetării judecătorești, tribunalul a reținut
următoarele:
Potrivit disp. art. 255 alin.
(1) C. pen., constituie infracțiunea de dare de mită, promisiunea, oferirea sau
darea de bani ori alte foloase în scopul de
a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia
îndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle
de serviciu ale funcționarului sau în scopul de a face un
act contrar acestor îndatoriri. Potrivit art. 6
din Legea nr. 78/2000,
actualizată,
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor
de corupție,
infracțiunea dedare de mită prevăzută de art. 255 C. pen.
se pedepsește potrivit acestui text de lege, iar
potrivit art.
7 alin. (2) din aceeași lege, fapta de dare de mită,
săvârșită față de o
persoană care are
atribuții de constatare sau de sancționare a
contravențiilor ori de
constatare, urmărire sau judecare a
infracțiunilor,
se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 C. pen.
, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.
A rezultat din
cuprinsul acestor dispoziții
legale că infracțiunea de dare de mită este
o infracțiune comisivă al cărei element material
poate fi realizat prin
săvârșirea uneia
din acțiunile prevăzute alternativ în textul legii,
respectiv: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase
unui
funcționar pentru a îndeplini, a nu îndeplini sau întârzia
îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle
sale de serviciu ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri.
Promisiunea constă în făgăduiala
pe care o persoană o face unui funcționar cu privire la
avantajul pe care îl va avea
acesta dacă va acționa sau nu va acționa
în sensul dorit de acea persoană, iar oferirea constă în
aceea că mituitorul prezintă funcționarului folosul pe care acesta urmează să-l
primească pentru
îndeplinirea sau neîndeplinirea actului r
espectiv.
Sub aspectul laturii
subiective, infracțiunea de dare de mită
se
săvârșește doar cu intenție directă, respectiv făptuitorul își dă
seama că promițând, oferind sau dând unui
funcționar bani sau alte
foloase
necuvenite, săvârșește asupra acestuia un act de corupere, care creează o stare
de pericol pentru buna desfășurare a activității
de serviciu, urmare a
cărei producere o dorește. Latura subiectivă
mai
include și cerința unui scop special urmărit de făptuitor și anume
îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor
la îndatoririle de serviciu ale celui asupra
căruia săvârșește actul de
corupere,
ori efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu ale
acestuia. Potrivit disp. art. 21 din O.U.G. nr.
104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră,
actualizată, în zona
de competență Poliția de Frontieră Română are
printre atribuții și
constatarea contravențiilor
și aplicarea de sancțiuni contravenționale, potrivit legii.
În cauză, la data de 06
septembrie 2010, după orele 17,30 și până
la orele 20,30, inculpatul R.F.V. i-a oferit agentului
de
poliție R.V.S. din cadrul IJPF Satu
Mare - SPF Târna
Mare, pe când se afla
împreună cu acesta în biroul șefului de tură din
cadrul Sectorului Politiei de Frontieră Târna Mare, suma de 500 Euro
pentru ca acesta să nu ia măsurile legale față de el și să-i permită să
plece.
Oferirea acestei sume de bani de către inculpat a avut loc după ce agentul de
poliție R.V.S. i-a cerut acestuia să dea o declarație scrisă cu privire la
cantitatea de țigări aflată în autoturismul propriu, proveniența acestor
țigări, precum și modul în care Ie-a dobândit.
Această solicitare a survenit după ce anterior, în
cursul aceleiași zile, în jurul orelor 17,30, pe când se aflau în exercitarea
atribuțiilor de serviciu, în calitate de agenți ai poliției de frontieră, având
misiunea de Post Control pe comunicația Batarci - Tămășeni, jud.Satu Mare,
numiții R.V.S. și O.M.N. au oprit pentru control autoturismul având nr. de
înmatriculare, condus de către inculpat, iar la controlul autoturismului au
constatat că în portbagajul acestuia se află două
sacoșe de rafie în care se găseau mai multe cartușe de țigări marca
„VICEROY". în continuare, inculpatul a fost
invitat la sediul Sectorului
Poliției de Frontieră Târna Mare pentru
continuarea verificărilor,
respectiv
întocmirea documentelor legale, fiind însoțit de către cei doi
agenți ai
poliției de frontieră, numitul R.V.S. urcând în autoturismul condus de
inculpat, iar numitul O.M.N. însoțindu-i îndeaproape cu mașina de serviciu din
dotare. După introducerea autoturismului în curtea sectorului, inculpatul a
fost
condus în sediul instituției pentru
întocmirea documentelor legale, ocazie cu care numitul R.V.S. i-a cerut
inculpatului să
scrie declarația mai
sus arătată. Cu această ocazie inculpatul R.V.F.
i-a oferit polițistului suma de 500 Euro. În continuare, agentul de
poliție R.V.S., după ce a respins oferta
inculpatului, solicitându-i acestuia să-și continue declarația, a
părăsit
biroul în care se afla
inculpatul și a raportat superiorilor săi cele
întâmplate. Totodată, a
întocmit „denunțul" scris aflat la fila 1 din dosar u.p. în baza acestui
denunț, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare a
autorizat prin ordonanță,
efectuarea în
continuare de interceptări și înregistrări audio-video în
mediu ambiental, a întâlnirii dintre agentul R. și
inculpatul R.F.,
începând cu data de 06 septembrie 2010, orele
20,30.După finalizarea
declarației
solicitate de către agentul de poliție R.V.S.,
inculpatul s-a deplasat în curtea sectorului la autoturism, împreună cu
agentul de poliție, pentru
inventarierea țigărilor, constatându-se cu această ocazie că inculpatul deținea
90 de cartușe de țigări marca
„VICEROY".
Pe când se aflau în preajma autoturismului, cu ocazia
inventarului, inculpatul R.V.F. a reînnoit oferta
de plată
a sumei de 500 de Euro către
agentul de poliție, pentru ca acesta să-l lase să plece. Mai mult decât atât
inculpat a dublat suma, oferind să-i
plătească
agentului de poliție suma de 1000 Euro, sugerându-i să se
întâlnească a
doua zi în mun. Satu Mare pentru efectuarea plății.
Aceste ultime discuții au fost înregistrate, iar conținutul lor rezultă
din
procesul verbal de redare a înregistrărilor aflat la filele 18-20
din
dosar u.p., discuții ce au fost
însușite de către inculpat, care a arătat
în fața instanței că nu contestă cele menționate în acest proces
verbal.
Fapta inculpatului R.V.F., care la data de 06
septembrie 2010 a oferit în mod repetat denunțătorului R.V.S.
, agent în cadrul IJPF Satu Mare, aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu suma de 500 Euro și apoi 1000 Euro, pentru
ca acesta să
nu-și îndeplinească
atribuțiile de serviciu, privind confiscarea cantității
de 90 cartușe de
țigări marca Viceroy cu privire la care nu deținea documente legale de
proveniență, s-a apreciat că întrunește elementele constituie ale infracțiunii
de dare de mită, faptă prev. și
ped. de art.
255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr.
78/2000. Infracțiunea comisă de inculpat s-a consumat în
momentul
inițial, în care acesta a oferit suma de 500 Euro
denunțătorului pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de
serviciu.
Inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta
dându-și seama că oferind bani agentului de poliție săvârșește un act de
corupere, urmărind prin această activitate neîndeplinirea atribuțiilor
de serviciu de către lucrătorul de poliție,
privind aplicarea unei amenzi
și confiscarea țigărilor.
Pentru motivele mai sus arătate, tribunalul a reținut
că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii
de dare de mită, inculpatul săvârșind fapta cu
vinovăție, așa încât a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii. În
acest sens,
au fost considerate ca
fiind nefondate apărările inculpatului, prin care
solicită achitarea sa de sub acuzația săvârșirii
infracțiunii de dare de
mită, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a)
rap. la art. 10 lit. b), d) sau e)
C. proc.
pen., respectiv pe motiv că fapta nu este prevăzută
de legea penală, faptei îi lipsește unul dintre
elementele constitutive
ale infracțiunii, respectiv există vreuna dintre
cauzele care înlătură
caracterul penal al
faptei, cu referire la împrejurarea că inculpatul ar fi
fost determinat
de către denunțător să comită această faptă. Fapta
inculpatului
R.F.V., astfel
cum a fost mai sus descrisă,
nu numai că este prevăzută de legea penală,
fiind incriminată prin
disp. art. 255 C.
pen., dar întrunește și toate elementele
constitutive ale acestei
infracțiuni. Nu a putut fi primită apărarea
inculpatului,
formulată în cursul cercetării judecătorești, potrivit căreia
ar fi făcut acea ofertă denunțătorului din glumă,
deoarece oricum nu
avea acea sumă de
bani asupra sa, respectiv că ar fi fost determinat
de către denunțător la comiterea faptei.
Infracțiunea de dare de mită
a fost
săvârșită de către inculpat în modalitatea oferirii unei sume de bani, iar sub
acest aspect nu are relevanță faptul că nu avea asupra
sa suma oferită. De altfel, așa cum a rezultat
din redarea
înregistrărilor ambientale efectuate în cauză, inculpatul
i-a propus
denunțătorului să se întâlnească
a doua zi pentru remiterea efectivă
a
sumei promise. Fapta inculpatului s-a consumat în momentul oferirii
sumei inițiale de 500 Euro pe când se afla în
biroul șefului de tură din
cadrul
Sectorului Politiei de Frontieră Târna Mare, adică mai înainte d
e
efectuarea înregistrărilor ambientale în cauză. Din modul de
acțiune al inculpatului, care mai întâi a cerut
denunțătorului să-l lase
să plece cu
țigările încă în timp ce se aflau în mașina sa în drum spre
sediul
poliției, apoi a oferit suma de 500 Euro cu același scop și în
final, văzând că denunțătorul nu cedează, a
majorat oferta sa la 1000
Euro, a rezultat determinarea sa în atingerea
scopului propus, respectiv încercarea de a cumpăra bunăvoința agentului de poliție
pentru ca acesta să nu-și îndeplinească
atribuțiile de serviciu.
În plus,
tribunalul a mai reținut că inculpatul R.F.V. a avut
calitatea de agent al poliției de frontieră, fiind angajat al acestei
instituții în perioada 1994-1999 și, prin urmare, a fost pe deplin conștient de
rezultatul activității sale. În raport de momentul consumării infracțiunii de
dare de mită, nu s-a putut reține că
inculpatul
R.F.V. ar fi fost determinat să săvârșească
această infracțiune de către
denunțătorul R.F.V. Mijloacele de interceptare au fost folosite abia după
formularea denunțului penal în cauză, organul constatator având o atitudine
pasivă la momentul săvârșirii faptei de către inculpat. De altfel, atitudinea
corectă a denunțătorului în exercitarea atribuțiilor de
serviciu a făcut ca inculpatul să-și intensifice activitatea de
corupere,
respectiv după ce inițial
i-a solicitat agentului de poliție să-l lase să
plece, apoi a făcut o
primă ofertă privind suma de 500 Euro, după
care
a majorat această sumă la 1000 de Euro,a fost considerată nefondată și apărarea
inculpatului, prin care a solicitat achitarea sa,
în temeiul disp. art.
11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)
1
C. proc. pen., pe motiv
că fapta nu prezintă gradul de pericol
social
al unei infracțiuni. Fapta inculpatului R.V.F., care
după ce a fost surprins
având asupra sa cantitatea de 90 cartușe
(900
pachete) de țigări marca „Viceroy", fără a avea documente de
proveniență a acestora, a oferit agentului de
poliție suma de 500 Euro și apoi 1000 Euro, pentru ca acesta din urmă să nu ia
măsurile legale
ce se impuneau,
prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prev. de art. 18 C.
pen. La individualizarea judiciară a pedepsei ce
a fost aplicată
inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile
generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Astfel, în ce
privește
limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului
penal, respectiv în Legea nr. 78/2000, tribunalul
a reținut că fapta prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6
și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 se sancționează cu închisoarea de la
6 luni
la 5 ani, al cărei maxim se
majorează cu 2 ani. Cât privește gravitatea
faptelor comise, persoana
făptuitorului și împrejurările care
atenuează
sau agravează răspunderea penală tribunalul a avut în
vedere atât gradul
de pericol social generic al infracțiunilor de
corupție, care este unul crescut, dar și conținutul concret al faptei
ce
rezultă din acțiunea inculpatului (de a oferi bani unui agent de
poliție), cuantumul sumei de bani oferite pentru
coruperea agentului
de poliție (1000
de Euro), dar și determinarea inculpatului în atingerea
scopului propus, acela de a-l determina pe
lucrătorul de poliție să nu
ia măsurile legale ce se impuneau privind
aplicarea unei amenzi
contravenționale și
confiscarea țigărilor. Tribunalul a avut în vedere și
persoana inculpatului, în vârstă de 37 de ani,
necăsătorit, agricultor și
care
locuiește împreună cu părinții. Din copia fișei de cazier judiciar a
inculpatului a rezultat că acesta a mai fost cercetat penal în dosar nr.
1944/P/2010
a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, pentru săvârșirea infracțiunii
prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind conducerea unui
autovehicul având permisul de
conducere
suspendat, dosar în care s-a dispus scoaterea acestuia de
sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii
amenzii
administrative.
După intervenția lucrătorilor anticorupție din cadrul
DGA Satu Mare, inculpatul a recunoscut faptul că a oferit agentului
de poliție sume de bani pentru a nu fi luate
măsurile legale împotriva s
a, dar cu toate acestea tribunalul a
constatat că inculpatul nu a
conștientizat
consecințele faptelor sale, prin depozițiile sale din cursul
cercetării judecătorești inculpatul încercând să
arunce vina pe
agentul de poliție - denunțător, ceea ce a echivalat cu
neasumarea responsabilității pentru propriul comportament.
Ținând cont de toate aceste împrejurări și fără a
avea în vedere alte elementele care să
agraveze
sau să atenueze răspunderea penală a inculpatului,
tribunalul a aplicat
acestuia pedeapsa de 8 luni închisoare. În ce
privește
modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate
inculpatului,
tribunalul a apreciat că scopul preventiv și punitiv al
acesteia, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins
în
cazul inculpatului R.V.F. doar prin privare de
libertate, respectiv executarea efectivă a acesteia, sens în care se va
face aplicarea disp. art. 71 C. pen. rap. la art.
64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen. privind interzicerea
dreptului de a fi ales în
autoritățile
publice sau în funcții elective publice, respectiv de a ocupa
o funcție
ce implică exercițiul autorității de stat, ca și pedepse accesorii ce însoțesc
pedeapsa principală privativă de libertate, pe
durata executării acesteia. Urmare a condamnării inculpatului pentru
săvârșirea infracțiunii de dare de mită, tribunalul a făcut și aplicarea
disp.
art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., potrivit cărora,
valorile sau orice alte bunuri, care au făcut obiectul dării de
mită se confiscă și, în consecință, a dispus
confiscarea de la inculpat
a echivalentului în lei a sumei de 1000 Euro.
Conform disp. art. 191
alin. (1) C. proc.
pen., inculpatul a fost obligat la plata tuturor
cheltuielilor judiciare.
Împotriva hotărârii instanței de
fond, inculpatul R.F.V.
a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia,
desființarea sentinței apelate,
și trimiterea cauzei spre rejudecare la
Tribunalul Satu Mare, invocând nelegala compunere a
completului
de judecată la data de 30
octombrie 2010, încheierea de ședință de la fila
22 dosarul Tribunalului Satu Mare, arătând că apelul a fost declarat
și
împotriva încheierilor interlocutorii, în cazul de față a uneia din timpul
deliberării. A arătat că, cauza a fost dezbătută la Tribunalul
Satu Mare la data de 30 octombrie 2010 dată la
care s-au pus concluzii pe fond, după care s-a amânat deliberarea pentru o
săptămână, iar la 30 noiembrie 2010, președintele completului apare ca fiind
plecat
la seminar, încheierea de amânare a pronunțării fiind
semnată de către președintele instanței. Or, președintele instanței
poate semna în anumite situații în locul altor judecători dar poate interveni
în deliberare, apreciind că acesta este motiv de nulitate
absolută care
se răsfrânge asupra hotărârii de condamnare a
inculpatului,
motiv pentru care a solicitat desființarea sentinței.
În
subsidiar, apărătorul
inculpatului apelant, a făcut referire la modul de
individualizare a pedepsei și solicită în principal
aplicarea
dispozițiilor art. 81 C. pen.,
iar în subsidiar art. 86/1 C. pen.,
menționând
că, inculpatul este o persoană fără antecedente penale,
și că doar în
mod greșit i s-a trecut în cazier o amendă administrativă, lucru care în mod
normal se face doar în anumite
cazuri
prevăzute de lege, că inculpatul a fost prins cu o anumită
cantitate de
țigări, motiv pentru care a promis suma de 500-1000
Euro polițistului de frontieră, precum și că , atitudinea inculpatului
a fost constantă pe parcursul urmăririi penale, lucru recunoscut și de
procurorul de caz, cât și în fața primei instanțe,
menționând că,
propunerea de mită a existat dar a fost făcută la
insistențele polițistului de frontieră,care avea tehnică operativă instalată.
Verificând apelul declarat în cauză prin prisma
motivelor invocate și ale celor care, potrivit legii se verifică din oficiu,
instanța a constatat
că apelul este
fondat în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei și a greșitei
aplicări a dispozițiilor art. 255 alin. (4) C. pen.,
admițându-l sub
aceste aspecte. În mod corect prima instanță a
dispus condamnarea inculpatului R.F.V. la pedeapsa
închisorii de 6 luni pentru săvârșirea
infracțiunii de dare de mită
săvârșită prin aceea că, în 6 septembrie 2010,
fiind oprit și legitimat de
agenții poliției
de frontieră R.V.S. și O.M. pe
DJ 109M, în loc. Tămășeni, în urma
controlului asupra autoturismului, în portbagajul mașinii au fost descoperite
două
sacoșe conținând cartușe de țigări
marca Viceroy, fără a avea acte
de proveniență asupra țigărilor. Aflând
faptul că va fi amendat și țigările vor fi confiscate, i-a promis agentului R.F.V.
inițial suma de 500 Euro, iar ulterior 1000
Euro pentru ca acesta să
nu ia măsurile legale față de el. Față de
împrejurările concrete în
care s-a săvârșit
fapta, infracțiunea de dare de mită consumându-se
în modalitatea promisiunii, față de persoana
inculpatului, lipsa
antecedentelor
penale, prezentarea sa în fața organelor judiciare și comportarea sinceră pe
parcursul procesului, instanța apreciază că
pronunțarea condamnării pedepsei de 6 luni închisoare constituie un
avertisment
și chiar fără executarea pedepsei condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. Ca
atare, a schimbat modalitatea de executare a sancțiunii penale aplicate
inculpatului în sensul că în
baza art. 86/1
și art. 71 alin. (5) C. pen și a dispus suspendarea sub
supraveghere a
pedepsei de 8 luni închisoare precum și a pedepselor accesorii prev de art. 71,
art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen pe durata unui termen de încercare de 3
ani 8 luni, stabilit conform
art. 86/2 C.
pen. Dată fiind fapta săvârșită de inculpat, aplicarea doar a dispozițiilor
art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a
executării pedepsei
nefiind suficiente pentru ca pedeapsa să-și
atingă
scopul. S-a reținut că, dat fiind faptul că suma de 1000 Euro a
fost doar promisă și nu remisă efectiv agentului
poliției de frontieră, dispozițiile art. 255 alin. (4) C. pen. rap. la art. 254
alin. (3) C. pen.
nu sunt aplicabile
în speță. Măsura confiscării speciale se impunea a
fi aplicată doar în
cazul în care infracțiunea de dare de mită s-ar fi consumat în modalitatea
remiterii sumei de bani, iar nu în modalitatea promisiunii acesteia.
Dispozițiile C. pen. privitoare la confiscarea specială în cazul dării de mită
trebuie corelate cu cele ale art.19 din Legea 78/2000 aplicabile și ele în
speță, care fac referire la banii, valorile sau
orice alte bunuri care au
fost date,
iar nu la cele promise sau oferite. Trimiterea cauzei cu
rejudecare la
Tribunalul Satu-Mare pe motiv că una din încheierile de amânare a pronunțării a
fost semnată de președintele instanței nu a putut fi reținută, atâta vreme cât
titularul cauzei lipsea din
instanță, în
mod corect încheierea de amânare a pronunțării a fost semnată de președintele
instanței, dispozițiile privitoare la nulitatea
hotărârii pentru acest
motiv s-a apreciat ca nefiind aplicabile în
speță,
atâta vreme cât nu exist nicio suspiciune că soluția ar fi fost
pronunțată
de un alt judecător decât cel care a participat la dezbaterea pe fond a cauzei.
Împotriva acestei decizii a
declarat, în termen legal, recurs
inculpatul
R.F.V.
Pentru termenul de azi 25 mai
2011, recurentul inculpat R.F.V.
prin apărător ales avocat D.R., cu împuternicire
avocațială depusă la dosar, a înaintat instanței o
declarație notarială autentificată sub nr. 1750 din 20 mai 2011 de
către
B.N.P P.A.M., prin care a
solicitat ca instanța să ia act de declarația de retragere a recursului
formulat în cauză.
Înalta Curte, față de declarația
recurentului, în sensul retragerii
recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de
voință privind
soluționarea
acestei cauze, în baza art. 385/4 alin. (2) raportat la art.
369 C. proc. pen., va lua act de retragerea
recursului declarat de recurentul inculpat R.F.V. împotriva
deciziei penale nr. 14 din 24 februarie 2011 a Curții
de Apel Oradea, s
ecția penală și pentru cauze cu minori și în
conformitate cu
dispozițiile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., va obliga recurentul
la cheltuieli judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de declarația de retragere a recursului
declarat de inculpatul R.F.V. împotriva deciziei penale nr. 14 din
24 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția
penală și pentru
cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la
plata sumei de 400 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200
lei, reprezentând
onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 25 mai 2011.