ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7903/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11

decembrie 2009, pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. 88/330/2010, reclamanta

Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta SC C.R.P. SRL Dridu, obligarea acesteia la plata

sumelor de 573.510 RON, reprezentând plată nedatorată și 90.614,58 RON,

majorări de întârziere, calculate până la data formulării acțiunii.

Prin Sentința civilă

nr. 203 din 1 februarie 2010, Judecătoria Urziceni a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, având în vedere

valoarea litigiului peste 500.000 RON și prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C.

proc. civ.

La Tribunalul

Ialomița, cauza a format obiectul Dosarului nr. 1183/98/2010.

Prin Sentința civilă

nr. 692 F din 13 aprilie 2010, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis

cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 573.510 RON,

despăgubiri și 90.614,58 RON, penalități de întârziere, până la 11 decembrie

2009, și, în continuare, la 0,1% pe zi penalități de întârziere, până la

achitarea debitului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin cererile înregistrate la

Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Slobozia, din 15 octombrie

2007 și din 12 octombrie 2007, pârâta SC C.R.P. SRL Dridu a solicitat sprijin

financiar pentru înființarea unor culturi de rapiță, orz, grâu și triticale, în

baza art. 1 din Ordinului nr. 687/2007 privind modificarea anexei F la Ordinul

ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 850/2006 pentru

aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului

financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al

îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului,

pentru condiții de eligibilitate pe raza localităților Dridu și Fierbinți Târg,

pentru suprafața de 1.843,50 ha, reclamanta plătind pârâtei o subvenție de

825.310 RON (prin bonuri valorice). Urmare a verificării culturilor pentru care

a formulat cerere de sprijin, prin Procesul-verbal din 12 iunie 2008, s-a

constatat că nu s-au realizat suprafețele de 206,70 ha grâu, 794,80 ha orz și

250 ha triticale, pârâta având de restituit suma de 573.510 RON.

S-a constatat,

totodată, că obligația de restituire este prevăzută în art. 15 alin. (3) din

Ordinul nr. 687/2007, care prevede că, în cazul în care se constată că nu au

fost realizate suprafețele de culturi menționate în cererea de acordare a

sprijinului financiar, beneficiarii vor restitui sumele aferente, întrucât

acestea reprezintă sprijin financiar nejustificat.

Împotriva acestei

sentințe, a formulat apel SC C.R.P. SRL Dridu, solicitând schimbarea în parte a

sentinței civile apelate, în sensul exonerării de plata sumei de 85.500 RON,

reprezentând despăgubiri corespunzătoare suprafeței de 190 ha, cultivate cu

triticale, în anul 2007, urmând a se reține că datorează intimatei Agenția de

Plăți și Intervenții pentru Agricultură suma de 488.010 RON, în loc de 573.510

RON, și o sumă mai mică decât cea reținută prin sentința apelată, ce reprezintă

penalități.

Pârâta a mai arătat

că, potrivit Procesului-verbal de recepție și restituire din 12 iunie 2008,

înregistrat la Sucursala Județeană Agenția de Plăți și Intervenții pentru

Agricultură Ialomița - Centrul Local Fierbinți, s-au găsit, pe raza comunei

Dridu, însămânțate 190 ha triticale, dar, din cauza condițiilor nefavorabile

din toamna anului 2007, nu s-a putut însămânța toată suprafața cu orz, pe raza

comunei Dridu, ceea ce ar fi condus la pierderi considerabile de produse, și,

în aceste condiții, pe terenul menționat a semănat triticale, beneficiind de

suma de 85.500 RON, sumă care urmează să fie scăzută din suma totală de 573.510

RON, la care au fost obligați prin hotărâre judecătorească.

Intimata Agenția de

Plăți și Intervenții pentru Agricultură a formulat întâmpinare, arătând că apelanta-pârâtă

nu a înființat culturile de grâu și triticale pentru care a primit sprijin

financiar și nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor de

acordare a sprijinului financiar, respectiv a utilizării de semințe certificate

și de calitate și a asigurării culturilor; mai mult, și-a asumat debitul prin

semnarea și ștampilarea proceselor verbale de recepție restituire.

În ședința publică

din 2 noiembrie 2010, instanța de apel, din oficiu, a pus în discuție

caracterul comercial sau civil al litigiului, în considerarea raporturilor

existente între părți și a activității pe care apelanta o desfășoară.

Prin Decizia civilă

nr. 608/A din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul, a anulat sentința și a

trimis cauza spre competentă soluționare, Tribunalului Ialomița, secția

comercială

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de apel a reținut că prin cererile din 12 octombrie

2007 și din 15 octombrie 2007, apelanta SC C.R.P. SRL, a solicitat sprijin

financiar pentru înființarea unor culturi de rapiță, orz, grâu și triticale, pe

suprafața de 1.843,5 ha, situată pe raza localităților Dridu și Fierbinți, în

baza art. 1 din Ordinul nr. 687/2007 privind modificarea Anexei F la Ordinul

Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltărilor Rurale nr. 850/2006 pentru

aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului

financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al

îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului,

pentru condițiile de eligibilitate.

Acordarea sprijinului

financiar menționat, s-a realizat către producătorii agricoli, care dețineau

una dintre calitățile prevăzute în art. 4 pentru suprafețele pe care urmau a fi

înființate culturile, la care se obligaseră, prin atribuirea gratuită de bonuri

valorice nominale.

În drept, în

conformitate cu art. 15 alin. (3) din Ordinul nr. 687/2007, în cazul în care se

constată că nu au fost realizate suprafețele pe culturi, menționate în cererea

de acordare a sprijinului financiar, beneficiarii vor restitui sumele aferente,

reprezentând sprijin financiar nejustificat.

Având în vedere că

sprijinul financiar s-a acordat de către intimata reclamantă Agenția de Plăți

și Intervenții pentru Agricultură - Ialomița apelantei pârâte SC C.R.P. SRL

pentru realizarea obiectului de activitate al acestei pârâte, care desfășoară

activitate de agricultură, instanța de apel a constatat că raporturile juridice

ce se nasc între cele două părți nu pot avea caracter civil, ci dobândesc

caracter comercial, în considerarea art. 56 (dacă un act este comercial numai

pentru una dintre părți, toți contractanții sunt supuși, în ceea ce privește

acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar

a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel) coroborat cu

art. 3 (care reglementează faptele de comerț) și art. 7 (care definește

noțiunea de comerciant) C. com.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta Agenția de Plăți și Intervenții pentru

Agricultură - Centrul Județean Ialomița, prevalându-se de ipotezele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, se arată de către recurentă că este o instituție publică

în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu personalitate

juridică, finanțată integral de la bugetul de stat responsabilă cu gestionarea

unor forme de sprijin destinate susținerii agriculturii, finanțate de la

bugetul de stat și din fonduri europene pentru agricultură.

Obiectul său de

activitate îl constituie, printre altele, acordarea sprijinului financiar în

baza diverselor reglementări legale incidente.

Pentru înființarea

culturilor în toamna anului 2007, sprijinul financiar a fost acordat în

conformitate cu prevederile Ordinului nr. 687/2007 privind modificarea Anexei F

al Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltărilor Rurale nr.

850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a

sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al

îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului

pentru condițiile de eligibilitate.

Ca atare, și intimata

pârâtă, pe baza unor solicitări scrise adresate recurentei a primit sprijin

financiar pentru înființarea unor culturi, astfel cum s-a reținut de instanțele

anterioare.

Recurenta arată că,

în aceste condiții, instanța de apel în mod nelegal a stabilit că acordarea

sprijinului financiar către pârâtă, implică fapte de comerț, acordarea

subvențiilor de la bugetul de stat, neputând fi calificată drept faptă de

comerț, în sensul art. 3 C. com.

În aceste condiții,

instanța de apel în mod nelegal a apreciat că litigiul este de natură

comercială în condițiile în care Agenția de Plăți și Intervenții pentru

Agricultură și-a exercitat dreptul de a sesiza instanța de judecată cu o

acțiune civilă împotriva pârâtei C.R.P. SRL, întemeiată pe dispozițiile

Ordinului nr. 687/2007 în vederea recuperării creanței care reprezintă o pretenție

izvorând din lege și care nu derivă dintr-un raport comercial având ca obiect o

sumă constituind venit la bugetul statului.

Totodată, instanța de

apel a stabilit natura juridică a litigiului prin raportare la obiectul de

activitate al pârâtei care este comerțul cu cereale, deși reprezentantul

pârâtei a justificat, la data solicitării subvenției, că sumele primite vor fi

destinate cultivării cerealelor, conform actului adițional la actul constitutiv

al pârâtei prezentat recurentei; așadar, sprijinul financiar acordat de la

bugetul statului este destinat susținerii agriculturii, respectiv, stimulării

producției agricole.

Recursul formulat

este fondat.

Analizând materialul

probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs

și, examinând decizia recurată în baza acestora, Înalta Curte constată că

instanța de apel a pronunțat o soluție cu greșita aplicare a legii, în cauză

fiind întrunit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.; în cuprinsul memoriului de recurs nu au putut fi identificate critici

susceptibile de încadrare în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., caz în

care se reține că au fost indicate de recurentă doar formal.

Instanța de apel, din

oficiu, a supus dezbaterii părților natura juridică a raportului juridic dedus

judecății, concluzionând asupra naturii comerciale a acestuia în considerarea

calității de comerciant a pârâtei, în aplicarea dispozițiilor art. 56, art. 3

și art. 7 C. com., apreciind că prima instanță a fost învestită cu un raport

comercial.

Concluzia nu este una

argumentată în cuprinsul deciziei recurate, instanța de apel nedemonstrând care

au fost rațiunile calificării raportului juridic de restituire a unei sume ce a

fost acordată de reclamantă pârâtei cu titlu de subvenții de la bugetul de stat

pentru sprijinirea agriculturii.

Numai în cazul în

care raportul juridic era comercial pentru pârâtă (așa cum s-a reținut),

prezumția de comercialitate stipulată prin dispozițiile art. 56 C. com. ar fi

fost operantă, iar legea comercială ar fi fost cea aplicabilă.

Simpla calitate de

comerciant a pârâtei nu este suficientă pentru ca raportul juridic pe care

reclamanta s-a întemeiat pentru formularea cererii de chemare în judecată să

fie calificat drept unul comercial, fiind necesar ca actul juridic ce a

constituit cauza dreptului valorificat de reclamantă să fie susceptibil de

calificare ca faptă de comerț; or, recurenta reclamantă este o instituție

publică având ca atribuții gestionarea unor fonduri de la bugetul de stat

pentru sprijinirea agriculturii.

În plus, instanța de

apel era ținută să observe și dispozițiile art. 5 C. com., norme care scot din

sfera comercialității agricultura, nefiind fapte de comerț „vânzarea

productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel

cultivat de dânsul”; or, recurenta a acordat pârâtei o subvenție de la bugetul

de stat pentru realizarea unor culturi agricole (rapiță, orz, grâu și

triticale), obiectul pricinii privind restituirea unor sume nefolosite în

scopul pentru care au fost acordate.

Nu în ultimul rând,

calificarea greșită a raportului juridic dedus judecății, ca fiind unul de

drept comercial, a condus instanța de apel la soluționarea greșită a chestiunii

competenței de primă instanță, întrucât cauza în mod legal a fost soluționată

de instanța competentă material, anume, tribunalul, date fiind dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.; or, partajarea competenței materiale

între instanța civilă și cea comercială, nu are corespondent în normele

imperative ce reglementează competența materială, ci privește competența

funcțională a instanței, fiind guvernată de norme de organizare judiciară,

astfel că, aceasta nu este susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 297

alin. (2) C. proc. civ., nefiind un motiv de nulitate a sentinței apelate.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (3) și (5)

cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, decizia

recurată urmând a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

apel, pentru analizarea criticilor formulate prin motivele de apel pe fondul

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul

Județean Ialomița, împotriva Deciziei nr. 608A din 2 noiembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Casează decizia

recurată și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 noiembrie 2011.