ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7903/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2009, pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. 88/330/2010, reclamanta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C.R.P. SRL Dridu, obligarea acesteia la plata sumelor de 573.510 RON, reprezentând plată nedatorată și 90.614,58 RON, majorări de întârziere, calculate până la data formulării acțiunii. Prin Sentința civilă nr. 203 din 1 februarie 2010, Judecătoria Urziceni a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, având în vedere valoarea litigiului peste 500.000 RON și prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

La Tribunalul Ialomița, cauza a format obiectul Dosarului nr. 1183/98/2010. Prin Sentința civilă nr. 692 F din 13 aprilie 2010, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 573.510 RON, despăgubiri și 90.614,58 RON, penalități de întârziere, până la 11 decembrie 2009, și, în continuare, la 0,1% pe zi penalități de întârziere, până la achitarea debitului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererile înregistrate la Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Slobozia, din 15 octombrie 2007 și din 12 octombrie 2007, pârâta SC C.R.P.

SRL Dridu a solicitat sprijin financiar pentru înființarea unor culturi de rapiță, orz, grâu și triticale, în baza art. 1 din Ordinului nr. 687/2007 privind modificarea anexei F la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, pentru condiții de eligibilitate pe raza localităților Dridu și Fierbinți Târg, pentru suprafața de 1.843,50 ha, reclamanta plătind pârâtei o subvenție de 825.310 RON (prin bonuri valorice). Urmare a verificării culturilor pentru care a formulat cerere de sprijin, prin Procesul-verbal din 12 iunie 2008, s-a constatat că nu s-au realizat suprafețele de 206,70 ha grâu, 794,80 ha orz și 250 ha triticale, pârâta având de restituit suma de 573.510 RON.

S-a constatat, totodată, că obligația de restituire este prevăzută în art. 15 alin. (3) din Ordinul nr. 687/2007, care prevede că, în cazul în care se constată că nu au fost realizate suprafețele de culturi menționate în cererea de acordare a sprijinului financiar, beneficiarii vor restitui sumele aferente, întrucât acestea reprezintă sprijin financiar nejustificat. Împotriva acestei sentințe, a formulat apel SC C.R.P. SRL Dridu, solicitând schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul exonerării de plata sumei de 85.500 RON, reprezentând despăgubiri corespunzătoare suprafeței de 190 ha, cultivate cu triticale, în anul 2007, urmând a se reține că datorează intimatei Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură suma de 488.010 RON, în loc de 573.510 RON, și o sumă mai mică decât cea reținută prin sentința apelată, ce reprezintă penalități.

Pârâta a mai arătat că, potrivit Procesului-verbal de recepție și restituire din 12 iunie 2008, înregistrat la Sucursala Județeană Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Ialomița - Centrul Local Fierbinți, s-au găsit, pe raza comunei Dridu, însămânțate 190 ha triticale, dar, din cauza condițiilor nefavorabile din toamna anului 2007, nu s-a putut însămânța toată suprafața cu orz, pe raza comunei Dridu, ceea ce ar fi condus la pierderi considerabile de produse, și, în aceste condiții, pe terenul menționat a semănat triticale, beneficiind de suma de 85.500 RON, sumă care urmează să fie scăzută din suma totală de 573.510 RON, la care au fost obligați prin hotărâre judecătorească.

Intimata Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură a formulat întâmpinare, arătând că apelanta-pârâtă nu a înființat culturile de grâu și triticale pentru care a primit sprijin financiar și nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor de acordare a sprijinului financiar, respectiv a utilizării de semințe certificate și de calitate și a asigurării culturilor; mai mult, și-a asumat debitul prin semnarea și ștampilarea proceselor verbale de recepție restituire. În ședința publică din 2 noiembrie 2010, instanța de apel, din oficiu, a pus în discuție caracterul comercial sau civil al litigiului, în considerarea raporturilor existente între părți și a activității pe care apelanta o desfășoară.

Prin Decizia civilă nr. 608/A din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare, Tribunalului Ialomița, secția comercială Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că prin cererile din 12 octombrie 2007 și din 15 octombrie 2007, apelanta SC C.R.P.

SRL, a solicitat sprijin financiar pentru înființarea unor culturi de rapiță, orz, grâu și triticale, pe suprafața de 1.843,5 ha, situată pe raza localităților Dridu și Fierbinți, în baza art. 1 din Ordinul nr. 687/2007 privind modificarea Anexei F la Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltărilor Rurale nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, pentru condițiile de eligibilitate. Acordarea sprijinului financiar menționat, s-a realizat către producătorii agricoli, care dețineau una dintre calitățile prevăzute în art. 4 pentru suprafețele pe care urmau a fi înființate culturile, la care se obligaseră, prin atribuirea gratuită de bonuri valorice nominale.

În drept, în conformitate cu art. 15 alin. (3) din Ordinul nr. 687/2007, în cazul în care se constată că nu au fost realizate suprafețele pe culturi, menționate în cererea de acordare a sprijinului financiar, beneficiarii vor restitui sumele aferente, reprezentând sprijin financiar nejustificat. Având în vedere că sprijinul financiar s-a acordat de către intimata reclamantă Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Ialomița apelantei pârâte SC C.R.P.

SRL pentru realizarea obiectului de activitate al acestei pârâte, care desfășoară activitate de agricultură, instanța de apel a constatat că raporturile juridice ce se nasc între cele două părți nu pot avea caracter civil, ci dobândesc caracter comercial, în considerarea art. 56 (dacă un act este comercial numai pentru una dintre părți, toți contractanții sunt supuși, în ceea ce privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel) coroborat cu art. 3 (care reglementează faptele de comerț) și art. 7 (care definește noțiunea de comerciant) C. com. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean Ialomița, prevalându-se de ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată de către recurentă că este o instituție publică în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin destinate susținerii agriculturii, finanțate de la bugetul de stat și din fonduri europene pentru agricultură. Obiectul său de activitate îl constituie, printre altele, acordarea sprijinului financiar în baza diverselor reglementări legale incidente.

Pentru înființarea culturilor în toamna anului 2007, sprijinul financiar a fost acordat în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 687/2007 privind modificarea Anexei F al Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltărilor Rurale nr. 850/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului pentru condițiile de eligibilitate. Ca atare, și intimata pârâtă, pe baza unor solicitări scrise adresate recurentei a primit sprijin financiar pentru înființarea unor culturi, astfel cum s-a reținut de instanțele anterioare.

Recurenta arată că, în aceste condiții, instanța de apel în mod nelegal a stabilit că acordarea sprijinului financiar către pârâtă, implică fapte de comerț, acordarea subvențiilor de la bugetul de stat, neputând fi calificată drept faptă de comerț, în sensul art. 3 C. com. În aceste condiții, instanța de apel în mod nelegal a apreciat că litigiul este de natură comercială în condițiile în care Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură și-a exercitat dreptul de a sesiza instanța de judecată cu o acțiune civilă împotriva pârâtei C.R.P. SRL, întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr. 687/2007 în vederea recuperării creanței care reprezintă o pretenție izvorând din lege și care nu derivă dintr-un raport comercial având ca obiect o sumă constituind venit la bugetul statului.

Totodată, instanța de apel a stabilit natura juridică a litigiului prin raportare la obiectul de activitate al pârâtei care este comerțul cu cereale, deși reprezentantul pârâtei a justificat, la data solicitării subvenției, că sumele primite vor fi destinate cultivării cerealelor, conform actului adițional la actul constitutiv al pârâtei prezentat recurentei; așadar, sprijinul financiar acordat de la bugetul statului este destinat susținerii agriculturii, respectiv, stimulării producției agricole. Recursul formulat este fondat. Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și, examinând decizia recurată în baza acestora, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o soluție cu greșita aplicare a legii, în cauză fiind întrunit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.; în cuprinsul memoriului de recurs nu au putut fi identificate critici susceptibile de încadrare în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., caz în care se reține că au fost indicate de recurentă doar formal. Instanța de apel, din oficiu, a supus dezbaterii părților natura juridică a raportului juridic dedus judecății, concluzionând asupra naturii comerciale a acestuia în considerarea calității de comerciant a pârâtei, în aplicarea dispozițiilor art. 56, art. 3 și art. 7 C. com., apreciind că prima instanță a fost învestită cu un raport comercial. Concluzia nu este una argumentată în cuprinsul deciziei recurate, instanța de apel nedemonstrând care au fost rațiunile calificării raportului juridic de restituire a unei sume ce a fost acordată de reclamantă pârâtei cu titlu de subvenții de la bugetul de stat pentru sprijinirea agriculturii.

Numai în cazul în care raportul juridic era comercial pentru pârâtă (așa cum s-a reținut), prezumția de comercialitate stipulată prin dispozițiile art. 56 C. com. ar fi fost operantă, iar legea comercială ar fi fost cea aplicabilă. Simpla calitate de comerciant a pârâtei nu este suficientă pentru ca raportul juridic pe care reclamanta s-a întemeiat pentru formularea cererii de chemare în judecată să fie calificat drept unul comercial, fiind necesar ca actul juridic ce a constituit cauza dreptului valorificat de reclamantă să fie susceptibil de calificare ca faptă de comerț; or, recurenta reclamantă este o instituție publică având ca atribuții gestionarea unor fonduri de la bugetul de stat pentru sprijinirea agriculturii.

În plus, instanța de apel era ținută să observe și dispozițiile art. 5 C. com., norme care scot din sfera comercialității agricultura, nefiind fapte de comerț „vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dânsul”; or, recurenta a acordat pârâtei o subvenție de la bugetul de stat pentru realizarea unor culturi agricole (rapiță, orz, grâu și triticale), obiectul pricinii privind restituirea unor sume nefolosite în scopul pentru care au fost acordate. Nu în ultimul rând, calificarea greșită a raportului juridic dedus judecății, ca fiind unul de drept comercial, a condus instanța de apel la soluționarea greșită a chestiunii competenței de primă instanță, întrucât cauza în mod legal a fost soluționată de instanța competentă material, anume, tribunalul, date fiind dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ.; or, partajarea competenței materiale între instanța civilă și cea comercială, nu are corespondent în normele imperative ce reglementează competența materială, ci privește competența funcțională a instanței, fiind guvernată de norme de organizare judiciară, astfel că, aceasta nu este susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ., nefiind un motiv de nulitate a sentinței apelate. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (3) și (5) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, decizia recurată urmând a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru analizarea criticilor formulate prin motivele de apel pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Ialomița, împotriva Deciziei nr. 608A din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Casează decizia recurată și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2011.