ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1135/2012

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 553 din data de 30 noiembrie 2011

Tribunalului lași, a hotărât:

În baza

art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175, lit. i) C. pen. și art. 176,

lit. c) C. pen. cu aplicarea. art. 73, lit. b) C. pen. și art. 76, alin. (2) C.

pen. condamna pe inculpatul I.A. la pedeapsa principala de 6 ani închisoare și pedeapsa

complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64, lit. a), teza a ll-a

și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

de omor deosebit de grav.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. interzice inculpatului

drepturile prev. de art. 64, lit. a).teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C. pen. menține măsura arestării preventive

a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicata durata

reținerii și arestului preventiv de la 15 mai 2011 la zi.

Respinge ca neîntemeiata cererea părții civile I.G. privind

obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357

C. civ cu referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, obligă pe inculpat

la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean lași a sumei de 501

RON cu titlu de despăgubiri civile și către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență

Prof. Dr. N. Oblu lași a sumei de 5.585,72 RON cu titlu de despăgubiri civile

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în seara

de 14 mai 2011 partea vătămată I.G. se afla pe terasa barului A.F.P. din satul S.

împreuna cu martorii L.P. și M.C. și consumau băuturi alcoolice. La un moment dat

a venit la bar și inculpatul I.A., care, pe fondul unor conflicte mai vechi și al

consumului de alcool, a aplicat, in mod spontan și neașteptat o lovitura cu pumnul

părții vătămate I.G.

Acesta din urmă a reacționat în mod disproporționat, aplicând,

la rândul sau, mai multe lovituri inculpatului, atât cu pumnii, cât și cu picioarele

până când inculpatul a căzut la pământ. În această altercație a dispărut telefonul

mobil al inculpatului I.A., acesta fiind convins ca i-a fost sustras de partea vătămată

I.G.

Inculpatul a fost abandonat pe terasa barului în vreme ce partea

vătămată s-a deplasat către „stație" împreuna cu martorul M.C., unde a continuat

să consume băuturi alcoolice, în ciuda faptului că locația se afla peste drum de

locuința inculpatului I.A.

În acest context, constatând și lipsa telefonului mobil, inculpatul

I.A. a hotărât sa se răzbune, sens în care a mers la locuința în care locuia împreună

cu tatăl său, s-a înarmat cu un par și a ieșit în drum unde a început sa îl agreseze

pe I.G., aplicându-i mai multe lovituri în zona capului și continuând să-l agreseze

și după ce acesta a căzut la pământ.

Conform certificatului medico-legal din 30 mai 2011, partea

vătămată I.G. a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractura

cominutivă temporală stângă, hematom extradural temporo-arietal stâng care a necesitat

craniectomie cu toaleta fracturii și evacuarea hematomului, fractura occipitală

stângă, plăgi contuze, excoriații, echimoze cu coma cerebrală de gradul

II,

leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare și au fost de natură să pună în primejdie viața victimei.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că

inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzând și urmărind

suprimarea vieții părții vătămate câtă vreme a lovit în mod repetat victima, intr-o

zonă vitală (regiunea capului), cu un obiect contondent, respectiv un par, provocându-i

leziuni de natură să pună in primejdie viata, decesul neintervenind ca urmare a

intervenției autorităților sanitare.

Tribunalul a reținut că inculpatul nu a acționat în stare de

legitimă apărare deoarece a agresat pe partea vătămată după încheierea conflictului

inițial de pe terasa barului, în scop de răzbunare și nu pentru a se apăra.

Totodată, Tribunalul a apreciat că atitudinea părții vătămate

care a aplicat inculpatului multiple lovituri cauzându-i leziuni care au necesitat

7-9 zile de îngrijiri medicale, după care s-a deplasat în fața locuinței inculpatului

unde a continuat să consume băuturi alcoolice constituie o provocare produsă prin

violență, în sensul art. 73, lit. b) C. pen., inculpatul reacționând sub stăpânirea

unei puternice tulburări și sub impulsul dorinței de răzbunare, împrejurare ce a

fost avută în vedere la individualizarea judiciara a pedepsei.

Împotriva sentinței penale indicate mai sus a declarat apel

inculpatul I.A., arătând că pedeapsa aplicată este prea severă raportat la persoana

făptuitorului care a avut o conduită sinceră de recunoaștere și regret, precum și

la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, starea în care se afla inculpatul

în acele momente, lovit și plin de sânge, partea vătămată fiind cea care a inițiat

conflictul.

Prin decizia penală nr. 12 din 19 ianuarie 2012 a Curții de

Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat apelul

inculpatului.

Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea

de Apel a constatat că prima instanță a administrat legal și a apreciat temeinic

toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și la persoana inculpatului

I.A., stabilind corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzute de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174, art. 175, lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen.

Astfel, din coroborarea declarațiilor părții vătămate I.G.

cu declarațiile martorilor L.P., P.G., Irimia T. Aurel, Irimia Florin și Marișcu

Constantin, concluziile certificatului medico-legal nr. 1054 din 30 mai 2011 eliberat

de Institutul de Medicină Legală lași, procesul-verbal de cercetare la fața locului,

rezultă că în noaptea de 14 din 15 mai 2011, inculpatul I.A., pe fondul consumului

de băututri alcoolice și al unui conflict anterior cu partea vătămată I.G., i-a

aplicat acesteia mai multe lovituri în zona capului cu un par de lemn, provocându-i

leziuni ce i-au pus viața în pericol.

Aceste împrejurări rezultă și din declarațiile inculpatului,

care, de altfel, a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Fiind dovedită, astfel, vinovăția inculpatului, corect s-a

hotărât condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

deosebit de grav prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175, lit.

i) și art. 176 lit. c) C. pen.

Pentru această infracțiune prima instanță a aplicat o pedeapsă

individualizată judiciar în acord cu criteriile prescrise de art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere

chiar circumstanțele invocate în apel, anume poziția procesuală corespunzătoare

și faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală. Lipsa antecedentelor

penale și recunoașterea faptei sunt elemente cărora prima instanță Ie-a dat eficiență

atunci când s-a orientat în aplicarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Însă, poziția procesuală sinceră nu justifică aplicarea unei pedepse atât de indulgente

în raport de gravitatea faptei săvârșite și, în plus, aplicarea unei pedepse care

să își atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor

și care are prioritate față de circumstanțele personale ale inculpatului.

Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a

acționat, gradul de pericol social și urmarea produsă, Curtea consideră că aplicarea

unei pedepse de 6 ani închisoare este necesară pentru formarea unei noi atitudini

a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de legea penală și nu constituie

în nici un caz, așa cum susține inculpatul în apel, un tratament sancționator aspru.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.A.,

invocând cazul de casare

prev.de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și solicitând redozarea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate

și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că la

data de 14 din 15 mai 2011, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui

conflict anterior cu partea vătămată I.G. (care i-a aplicat inculpatului multiple

lovituri, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-9 zile îngrijiri medicale), acesta

a lovit cu pumnul victima, iar apoi a mai aplicat acesteia mai multe lovituri puternice

cu un par în zona capului, producându-i leziuni grave (fractură craniană, hematom

extradural și contuzie cerebrală gravă) care i-au pus viața în primejdie.

În favoarea inculpatului a fost reținută scuza provocării,

ca și circumstanță atenuantă judiciară, ceea ce a determinat coborârea pedepsei

sub minimul rezultat din aplicarea art. 21 C. pen.

În același timp, Curtea constată că inculpatul nu se află la

primul conflict cu legea penală, suferind alte trei condamnări inclusiv pentru o

faptă similară cu cea dedusă judecății în prezenta cauză, fapt ce a determinat de

altfel și încadrarea juridică a faptei sale în art. 176 lit. c) C. pen.

În aceste condiții, pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită

în cauza dedusă judecății, este rezultatul evaluării corecte a criteriilor de individualizare

prev.de

art. 72 C. pen. și prin urmare corespunde

necesităților de constrângere și reeducare a inculpatului, în scopul prevenirii

săvârșirii de către acesta de noi infracțiuni.

În privința aplicării art. 320

1

C. proc. pen., Curtea

reține că fapta a fost comisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, însă

inculpatul nu poate beneficia de dispoziția legală sus-amintită, în condițiile în

care, în raport de apărările pe care inculpatul și Ie-a făcut, instanța de fond

a readministrat probatoriile din cursul urmăririi penale, judecata neavând așadar

loc într-o procedură simplificată.

În consecință, clemența solicitată de inculpat instanței de

recurs este nejustificată, sens în care în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. calea sa de atac va fi respinsă ca nefondată, cu deducerea

prevenției la zi și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat

I.A. împotriva deciziei penale nr. 12 din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel lași,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.A., durata prevenției

de la 15 mai 2011 la 12 aprilie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2012.