ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1135/2012

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 553 din data de 30 noiembrie 2011 Tribunalului lași, a hotărât: În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175, lit. i) C. pen. și art. 176, lit. c) C. pen. cu aplicarea. art. 73, lit. b) C. pen. și art. 76, alin. (2) C. pen. condamna pe inculpatul I.A. la pedeapsa principala de 6 ani închisoare și pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64, lit. a), teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64, lit. a).teza a ll-a și b) C. pen. În baza art. 350 C. pen.

menține măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicata durata reținerii și arestului preventiv de la 15 mai 2011 la zi. Respinge ca neîntemeiata cererea părții civile I.G. privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ cu referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, obligă pe inculpat la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean lași a sumei de 501 RON cu titlu de despăgubiri civile și către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. N. Oblu lași a sumei de 5.585,72 RON cu titlu de despăgubiri civile Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în seara de 14 mai 2011 partea vătămată I.G.

se afla pe terasa barului A.F.P. din satul S. împreuna cu martorii L.P. și M.C. și consumau băuturi alcoolice. La un moment dat a venit la bar și inculpatul I.A., care, pe fondul unor conflicte mai vechi și al consumului de alcool, a aplicat, in mod spontan și neașteptat o lovitura cu pumnul părții vătămate I.G. Acesta din urmă a reacționat în mod disproporționat, aplicând, la rândul sau, mai multe lovituri inculpatului, atât cu pumnii, cât și cu picioarele până când inculpatul a căzut la pământ. În această altercație a dispărut telefonul mobil al inculpatului I.A., acesta fiind convins ca i-a fost sustras de partea vătămată I.G. Inculpatul a fost abandonat pe terasa barului în vreme ce partea vătămată s-a deplasat către „stație" împreuna cu martorul M.C., unde a continuat să consume băuturi alcoolice, în ciuda faptului că locația se afla peste drum de locuința inculpatului I.A.

În acest context, constatând și lipsa telefonului mobil, inculpatul I.A. a hotărât sa se răzbune, sens în care a mers la locuința în care locuia împreună cu tatăl său, s-a înarmat cu un par și a ieșit în drum unde a început sa îl agreseze pe I.G., aplicându-i mai multe lovituri în zona capului și continuând să-l agreseze și după ce acesta a căzut la pământ. Conform certificatului medico-legal din 30 mai 2011, partea vătămată I.G. a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractura cominutivă temporală stângă, hematom extradural temporo-arietal stâng care a necesitat craniectomie cu toaleta fracturii și evacuarea hematomului, fractura occipitală stângă, plăgi contuze, excoriații, echimoze cu coma cerebrală de gradul II, leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au fost de natură să pună în primejdie viața victimei.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzând și urmărind suprimarea vieții părții vătămate câtă vreme a lovit în mod repetat victima, intr-o zonă vitală (regiunea capului), cu un obiect contondent, respectiv un par, provocându-i leziuni de natură să pună in primejdie viata, decesul neintervenind ca urmare a intervenției autorităților sanitare. Tribunalul a reținut că inculpatul nu a acționat în stare de legitimă apărare deoarece a agresat pe partea vătămată după încheierea conflictului inițial de pe terasa barului, în scop de răzbunare și nu pentru a se apăra.

Totodată, Tribunalul a apreciat că atitudinea părții vătămate care a aplicat inculpatului multiple lovituri cauzându-i leziuni care au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale, după care s-a deplasat în fața locuinței inculpatului unde a continuat să consume băuturi alcoolice constituie o provocare produsă prin violență, în sensul art. 73, lit. b) C. pen., inculpatul reacționând sub stăpânirea unei puternice tulburări și sub impulsul dorinței de răzbunare, împrejurare ce a fost avută în vedere la individualizarea judiciara a pedepsei. Împotriva sentinței penale indicate mai sus a declarat apel inculpatul I.A., arătând că pedeapsa aplicată este prea severă raportat la persoana făptuitorului care a avut o conduită sinceră de recunoaștere și regret, precum și la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, starea în care se afla inculpatul în acele momente, lovit și plin de sânge, partea vătămată fiind cea care a inițiat conflictul.

Prin decizia penală nr. 12 din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel a constatat că prima instanță a administrat legal și a apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și la persoana inculpatului I.A., stabilind corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175, lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen. Astfel, din coroborarea declarațiilor părții vătămate I.G.

cu declarațiile martorilor L.P., P.G., Irimia T. Aurel, Irimia Florin și Marișcu Constantin, concluziile certificatului medico-legal nr. 1054 din 30 mai 2011 eliberat de Institutul de Medicină Legală lași, procesul-verbal de cercetare la fața locului, rezultă că în noaptea de 14 din 15 mai 2011, inculpatul I.A., pe fondul consumului de băututri alcoolice și al unui conflict anterior cu partea vătămată I.G., i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona capului cu un par de lemn, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol. Aceste împrejurări rezultă și din declarațiile inculpatului, care, de altfel, a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Fiind dovedită, astfel, vinovăția inculpatului, corect s-a hotărât condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzute de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174, art. 175, lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen. Pentru această infracțiune prima instanță a aplicat o pedeapsă individualizată judiciar în acord cu criteriile prescrise de art. 72 C. pen. La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere chiar circumstanțele invocate în apel, anume poziția procesuală corespunzătoare și faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală. Lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei sunt elemente cărora prima instanță Ie-a dat eficiență atunci când s-a orientat în aplicarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege. Însă, poziția procesuală sinceră nu justifică aplicarea unei pedepse atât de indulgente în raport de gravitatea faptei săvârșite și, în plus, aplicarea unei pedepse care să își atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor și care are prioritate față de circumstanțele personale ale inculpatului.

Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, gradul de pericol social și urmarea produsă, Curtea consideră că aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare este necesară pentru formarea unei noi atitudini a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de legea penală și nu constituie în nici un caz, așa cum susține inculpatul în apel, un tratament sancționator aspru. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.A., invocând cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând redozarea pedepsei. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat. Din materialul probator administrat în cauză rezultă că la data de 14 din 15 mai 2011, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict anterior cu partea vătămată I.G.

(care i-a aplicat inculpatului multiple lovituri, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-9 zile îngrijiri medicale), acesta a lovit cu pumnul victima, iar apoi a mai aplicat acesteia mai multe lovituri puternice cu un par în zona capului, producându-i leziuni grave (fractură craniană, hematom extradural și contuzie cerebrală gravă) care i-au pus viața în primejdie. În favoarea inculpatului a fost reținută scuza provocării, ca și circumstanță atenuantă judiciară, ceea ce a determinat coborârea pedepsei sub minimul rezultat din aplicarea art. 21 C. pen. În același timp, Curtea constată că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind alte trei condamnări inclusiv pentru o faptă similară cu cea dedusă judecății în prezenta cauză, fapt ce a determinat de altfel și încadrarea juridică a faptei sale în art. 176 lit. c) C. pen.

În aceste condiții, pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită în cauza dedusă judecății, este rezultatul evaluării corecte a criteriilor de individualizare prev.de art. 72 C. pen. și prin urmare corespunde necesităților de constrângere și reeducare a inculpatului, în scopul prevenirii săvârșirii de către acesta de noi infracțiuni. În privința aplicării art. 320 1 C. proc. pen., Curtea reține că fapta a fost comisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, însă inculpatul nu poate beneficia de dispoziția legală sus-amintită, în condițiile în care, în raport de apărările pe care inculpatul și Ie-a făcut, instanța de fond a readministrat probatoriile din cursul urmăririi penale, judecata neavând așadar loc într-o procedură simplificată.

În consecință, clemența solicitată de inculpat instanței de recurs este nejustificată, sens în care în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. calea sa de atac va fi respinsă ca nefondată, cu deducerea prevenției la zi și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.A. împotriva deciziei penale nr. 12 din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.A., durata prevenției de la 15 mai 2011 la 12 aprilie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2012.