ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2904/2012

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 din

14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost condamnat inculpatul P.P.,

fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 71

C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului

P.P.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la 20 octombrie 2011 la zi.

S-a luat act că

partea vătămată Ș.D. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza art. 14

și 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 16

1

alin. (3) C. proc. pen. raportat

la art. 998 și urm. C. civ., art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma

în domeniul sănătății modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul

P.P. să achite părții civile Spitalul Clinic de Urgențe Prof. Dr. N.O. lași cu titlu

de despăgubiri suma de 4886,11 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate

de asistența medicală acordată părții vătămate Ș.D. în perioada 16-25 octombrie

2011.

În baza art. 14

C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 16

1

alin. (3)

C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., art. 313 alin. (1) din Legea

nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății modificată prin O.U.G. nr. 72/2006

a fost obligat inculpatul P.P. să achite părții civile Serviciul de Ambulanță Județean

Vaslui, cu titlu de despăgubiri suma de 1.230,80 RON reprezentând cheltuieli ocazionate

de transportul medical al părții vătămate Ș.D. la data de 16 octombrie 2011.

În temeiul prevederilor

art. 168 C. proc. pen. coroborat cu prevederile art. 169 C. proc. pen., s-a dispus

restituirea către numita P.G., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a

unei furci cu coarne metalice, ridicată la data de 16 octombrie 2011 potrivit procesului

verbal de la dosarul de urmărire penală, obiect înregistrat la poziția din Registrul

de corpuri delicate al Tribunalului Vaslui și aflat la Camera de corpuri delicate

a instanței (coletul nr. 7).

În temeiul prevederilor

art. 168 C. proc. pen. coroborat cu prevederile art. 169 C. proc. pen. dispune restituirea,

după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, către numitul G.V. a unei furci

cu coarne metalice, ridicate cu prilejul efectuării cercetării la fața locului,

la data de 17 octombrie 2011 (coletul nr. 6), obiecte înregistrare la poziția din

Registrul de corpuri delicate al Tribunalului Vaslui și aflate la Camera de corpuri

delicate a instanței.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În după-amiaza

zilei de 16 octombrie 2011, în curtea comună în case se află situate imobilele aparținând

numitei P.G., familiei P.M. și C. și familiei Ș.P. și Ș.D., din localitatea C.,

com. I., jud. Vaslui, inculpatul P.P., folosind o furcă cu coarne metalice, i-a

aplicat părții vătămate Ș.D., cumnatul său, mai multe lovituri, cu mare intensitate,

preponderent în zona capului, dar și în celelalte zone ale corpului, cauzându-i

leziuni traumatice de tipul fracturii craniene în regiunea parietală dreaptă, cu

hematom intracerebral, hemoragie subdurală și subarahnoidiană, plăgi contuze și

excoriații, care au pus în primejdie viața victimei.

La termenul de

judecată din 7 martie 2012, inculpatul P.P. a recunoscut în totalitate faptele reținute

în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală pe care a indicat că le cunoaște

și le însușește.

Sentința sus-menționată

a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și de inculpatul P.P.

și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a invocat

omisiunea instanței de fond de a aplica inculpatului pedeapsa complementară, care

este obligatorie în cazul infracțiunii de omor, iar inculpatul a solicitat reindividualizarea

pedepsei, în sensul reducerii acesteia, având în vedere circumstanțele personale.

Prin decizia penală

nr. 106 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze

cu minori, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva

sentinței penale nr. 47 din data de 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui,

a fost desființată în parte în latură penală și, rejudecând cauza, s-a aplicat inculpatului

P.P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Au fost menținute

toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului P.P. și s-a dedus arestarea preventivă de la 14 martie 2012.

Prin aceeași decizie,

a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.P. împotriva sentinței.

Împotriva acestei

decizii, inculpatul a declarat recurs.

Prin recursul

declarat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a solicitat

casarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. și reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare. În susținerea

motivului de casare, a solicitat aplicarea unei pedepse cu executare în condițiile

art. 86

1

C. pen., arătând că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen., însușindu-și starea de fapt din rechizitoriu.

A mai invocat circumstanțele reale din care rezultă că partea vătămată l-a provocat,

insultat și amenințat, fapta săvârsindu-se în acea stare emoțională și pe fondul

consumului de alcool. De asemenea, a invocat poziția lui procesuală, în raport cu

care puteau fi reținute în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. a), c)-art.

76 C. pen.

Examinând cauza

în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul

nu este fondat.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția

inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale

și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată inculpatului.

Având în vedere

probele și starea de fapt reținută în rechizitoriu și față de criteriile reglementate

în dispozițiile art. 72 C. pen., instanța de recurs apreciază că, față de natura

și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia (inculpatul

a lovit de mai multe ori cu o furcă, partea vătămată, peste tot corpul și în zona

capului, continuând să lovească victima și după ce aceasta a căzut) și a celor personale

ale inculpatului (care este cunoscut cu o atitudine violentă) pedeapsa de 4 ani

închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după

cum acestea sunt reglementate în dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea

inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de

drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Față de poziția

procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative

la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.

Sub acest aspect,

susținerile inculpatului, în sensul că partea vătămată l-a provocat, insultat și

amenințat, fapta săvârșindu-se în acea stare emoțională și pe fondul consumului

de alcool, nu pot fi valorificate prin reținerea în favoarea sa a prevederilor

art. 73 lit. b) C. pen.

Înalta Curte constată

că aceste critici sunt incompatibile cu dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., raportat la manifestarea de voință a inculpatului de a recunoaște fapta

astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, întrucât dispozițiile procedurii

simplificate nu sunt incidente decât în măsura în care inculpatul are o poziție

de recunoaștere în integralitate a modului de săvârșire a faptei reținute în rechizitoriu.

Nici cererea de

reținere a prevederilor art. 74 lit. a), c) C. pen. nu este întemeiată, întrucât

conduita sa anterioară (fiind cunoscut cu un comportament agresiv) și acțiunile

ulterioare săvârșirii infracțiunii (inculpatul s-a sustras urmăririi penale, plecând

de la domiciliu ulterior săvârșirii faptei, fiind depistat de organele de poliție

în mun. Brașov, unde era adăpostit de către una dintre surorile sale) nu justifică

reținerea de circumstanțe atenuante, în contextul circumstanțelor concrete de comitere

a unei fapte deosebit de grave.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen., apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat

de pericol social al faptei de o gravitate deosebită, precum și de datele ce caracterizează

persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă

a pedepsei în cuantumul stabilit, care a fost deja redus către minimul special prevăzut

de lege, în raport de limitele pedepsei prevăzute de art. 20-174 C. pen. și apoi

conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (închisoare de la 3 ani și

4 luni la 6 ani și 8 luni).

Neexistând nici

alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul declarat de recurentul inculpat P.P. împotriva deciziei penale nr. 106

din 5 iunie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori,

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat P.P. împotriva deciziei penale nr. 106

din 5 iunie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de la

20 octombrie 2011 la 20 septembrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 septembrie 2012.