ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2011

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Iași reclamanta SC N. SA Oltenița, prin lichidator judiciar R.V.A.I.S.S.P.R.L. a chemat în judecată pârâtele SC I.N.D.G.C. SA și SC S.E.T. SRL și a solicitat obligarea pârâtei SC I.N.D. G.C. SRL Iași la plata sumei de 620.599,56 lei reprezentând contravaloarea cantității de fier vechi achiziționată în baza contractului încheiat între părți la data de 12 aprilie 2008 la plata sumei de 172.774,92 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului, c onstatarea inopozabilității față de reclamantă a efectelor contractului de vânzare-cumpărare nr. 64 din 24 februarie 2009 încheiat între pârâte.

În justificarea demersului său judiciar reclamanta a arătat, în esență, că pârâta SC I.N.D.D.G.C. SA nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a prețului în valoare de 620599,56 lei reprezentând contravaloarea celor 771890 kg deșeuri feroase livrate. Pârâta SC I.N.D.G.C. SA Iași a formulat întâmpinare solicitând respingerea primelor două capete de cerere ca rămase fără obiect și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere. La termenul de judecată din 12 februarie 2010 instanța de fond a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității celui de-al treilea capăt de cerere. Prin sentința nr. 736/COM din 23 aprilie 2010 Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere 1 și 2 ale acțiunii formulate de reclamanta SC N. SA, prin lichidator judiciar R.V.A.I.S.

S.P.R.L, a respins ca inadmisibil capătul de cerere 3 al acțiunii formulate și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecă de către pârâte. În pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a constatat că primele două capete de cerere sunt nedovedite iar cel de-al treilea este inadmisibil întrucât reclamanta avea la îndemână acțiunea în realizarea dreptului și anularea constatării nulității contractului întemeiată pe vânzarea lucrului altuia. Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta SC N. SA prin lichidator judiciar R.V.A.I.S.S.P.R.L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - instanța de fond a pronunțat hotărârea cu ignorarea situației de fapt și a probatoriului administrat, raportat la conținutul obligațiilor părților contractante; - soluția instanței de fond este greșită și din punct de vedere al inadmisibilității acțiunii, față de obiectul acesteia.

Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 51 din 8 iulie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta SC N. SA Oltenița, prin lichidator judiciar R.V.A.I.S. S.P.R.L., a schimbat sentința în parte în sensul că a admis capetele de cerere 1 și 2 ale acțiunii, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 620.599,56 lei cu titlu de debit și suma de 172.774,92 lei cu titlu de penalități aferente debitului, calculate pentru perioada 14 iulie 2008 - 21 octombrie 2009 și a menținut dispoziția referitoare la capătul 3 de cerere. În pronunțarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut, în esență, evaluând materialul probatoriu administrat, că pretențiile primelor două capete de cerere sunt pe deplin dovedite iar că în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, aceasta a primit o corectă dezlegare de către instanța de fond.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta SC S.E.T. SRL și pârâta SC I.N.D.D.G.C. SA IAȘI. Recurenta-pârâtă SC S.E.T. SRL solicită admiterea recursului, schimbarea în totalitate a deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii. Această recurenta nu-și încadrează în drept criticile și reproșează instanței, în esență, că nu a ținut cont de precizările sale, în mod particular de contractul de management care, la momentul semnării acestuia era perfect valabil și ale cărui efecte ar fi fost de natură a schimba situația raporturilor juridice dintre părțile litigante și implicit soluția pronunțată de curtea de apel. Recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA solicită admiterea recursului său și în baza art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., casarea deciziei instanței de apel cu rejudecare (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) și în subsidiar, modificarea acestei decizii în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere formulate de societatea reclamantă (art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.). Așadar, această recurentă-pârâtă își încadrează criticile motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: Art. 304 pct. 5 C. proc. civ.: - procedura de citare cu această recurentă în apel este lovită de nulitate, hotărârea pronunțată fiind dată în lipsa sa, împrejurare față de care instanța de apel a încălcat principiile contradictorialității și dreptului la apărare.

Art. 304 punctele 7 și 9 C. proc.

civ.: - instanța de apel a concluzionat în mod greșit că avizele de însoțire a mărfii proveneau din contractul din 12 aprilie 2008. Nici un document justificativ nu probează faptul că livrările s-au făcut în baza contractului a cărui executare se cere, instanța de fond reținând în mod corect că înscrisurile depuse la dosar, facturi, avize de însoțire a mărfii, proces verbal de predare-primire din 11 iulie 2008 nu fac dovada pretențiilor reclamantei izvorâte din contractul din 12 aprilie 2008, făcând referire la contractul nr. 67 din 29 februarie 2008. - practic, nu există nici o livrare de marfă dovedită în baza contractului din 12 aprilie 2008, pentru care reclamanta solicită plata debitului și a penalităților, avizele de expediție, ca și procesul verbal de predare - primire, fiind încheiate în baza altor r aporturi contractuale decât cele ce instituite prin contractul din 12 aprilie 2008. Mai arată această recurentă, enumerând înscrisurile aduse în probațiune (facturi, procese-verbale, avize etc.) că actele pe care se sprijină primul capăt de cerere al acțiunii sunt lipsite de relevanță juridică față de faptul că pârâta-recurentă de față și-a onorat în întregime obligația contractuală de achitare a prețului mărfii livrate.

Înalta Curte are a se pronunța mai întâi asupra cererii de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA Iași și asupra cererii formulate de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA Iași, de aderare la recursul pârâtei SC S.E.T. SRL. În susținerea cererii de repunere în termen recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA Iași învederează instanței că nu a participat la judecarea cauzei în apel procedura de citare la termenul de judecată din 5 iulie 2010 - când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei - fiind nelegal îndeplinită cu această parte, luând cunoștință de decizia atacată odată cu începerea executării silite. Față de această situație apreciază recurenta-pârâtă că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 105 C. proc.

civ. Înalta Curte, examinând cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, constată că argumentația adusă de recurentă în susținerea cererii este neîntemeiată. Astfel, din examinarea actelor de procedură efectuate de instanță se reține că pe tot parcursul judecării cauzei - fond și apel - intimata SC I.N.D.D.G.C. SA Iași a fost citată la sediul pe care însăși partea și l-a indicat la instanța de fond, respectiv Iași, nefiind lipsit de importanță faptul că la 12 februarie 2010 această parte a fost reprezentată în fața aceleiași instanțe de avocatul S.F. Procedura de citare a acestei pârâte a fost realizată și în fața instanței de apel la același sediu dat fiind faptul că la dosarul cauzei nu figurează un alt sediu la care să se fi putut realiza procedura de citare și de comunicare a actelor.

Potrivit art. 98 C. proc. civ. schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștință instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului. Cum această recurentă-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația legală de informare a instanței cu privire la schimbarea sediului, ea nu este în drept să culpabilizeze instanța care, în mod legal, a făcut aplicarea evocatului text de lege soluționând cauza în condiții de legalitate procedurală.

Nu este lipsit de relevanță în dezlegarea acestui aspect și faptul că, astfel cum rezultă din evidența informatizată ECRIS, la data de 5 noiembrie 2010 (fila 70 recurs) această parte a formulat contestație în anulare împotriva aceleași decizii aspect ce dovedește faptul că această recurentă avea cunoștință de decizia recurată încă de la data de 5 noiembrie 2010. Așa fiind, din considerentele mai sus redate Înalta Curte, va respinge cererea recurentei-pârâte SC I.N.D.D.G.C. SA Iași de repunere în termen și va respinge recursul acesteia ca tardiv declarat în raport de art. 301 C. proc. civ., dat fiind faptul că decizia a fost comunicată acestei recurente la 24 august 2010 iar recursul a fost declarat la 13 decembrie 2010. Cererea de aderare la recurs formulată de aceeași recurentă va fi respinsă ca inadmisibilă întrucât o atare instituție nu își găsește reglementarea în Codul de procedură civilă.

Înalta Curte, examinând recursul declarat de pârâta SC S.E.T. SRL prin prisma criticilor formulate, constată că acesta este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Instanța de control judiciar, în pronunțarea deciziei, a avut în vedere și precizările făcute de această pârâtă cu privire la contractul de management, reținând în considerente la pagina 4 din decizie (fila 21 verso din dosar de apel) „faptul că reprezentantul legal al SC S.E.T. SRL a încheiat contracte cu același obiect și cu SC N. SA unde SC S.E.T. SRL avea și calitatea de manager, nu presupune confundarea patrimoniului celor două societăți comerciale”. Celelalte critici aduse de recurentă vizează situații de fapt, probatorii administrate și care, în opinia acestei recurente, ar fi de natură a conduce la respingerea primelor două petite ale acțiunii.

Aceste critici nu pot forma obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală întrucât antamează aspecte ce pun în discuție netemeinicia deciziei atacate și aceasta pentru că dispozițiile art. 304 C. proc. civ. delimitează strict limitele controlului de legalitate în cadrul căruia poate fi criticată o hotărâre judecătorească și dincolo de care nu se poate exercita controlul judiciar în calea de atac a recursului. În ce privește motivul de ordine publică invocat de cele două recurente-pârâte Înalta Curte constată, din confruntarea semnăturilor, că nu există discrepanțe între semnăturile judecătorilor care au semnat minuta și cele ale magistraților care au semnat decizia, împrejurare față de care această critică urmează a fi respinsă.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei SC S.E.T. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA IAȘI. Respinge cererea de aderare la recurs formulată de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA IAȘI ca inadmisibilă. Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC S.E.T. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 51 din 8 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA IAȘI împotriva deciziei nr. 51 din 8 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.