ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Iași reclamanta SC N. SA Oltenița,
prin lichidator judiciar R.V.A.I.S.S.P.R.L. a chemat în judecată pârâtele SC
I.N.D.G.C. SA și SC S.E.T. SRL și a solicitat obligarea pârâtei SC I.N.D. G.C.
SRL Iași la plata sumei de 620.599,56 lei reprezentând contravaloarea
cantității de fier vechi achiziționată în baza contractului încheiat între
părți la data de 12 aprilie 2008 la plata sumei de 172.774,92 lei cu titlu de
penalități de întârziere aferente debitului,
c
onstatarea
inopozabilității față de reclamantă a efectelor contractului de
vânzare-cumpărare nr. 64 din 24 februarie 2009 încheiat între pârâte.
În
justificarea demersului său judiciar reclamanta a arătat, în esență, că pârâta
SC I.N.D.D.G.C. SA nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a
prețului în valoare de 620599,56 lei reprezentând contravaloarea celor 771890
kg deșeuri feroase livrate.
Pârâta
SC I.N.D.G.C. SA Iași a formulat întâmpinare solicitând respingerea primelor
două capete de cerere ca rămase fără obiect și a invocat excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei cu privire la cel de-al treilea capăt
de cerere.
La
termenul de judecată din 12 februarie 2010 instanța de fond a invocat, din
oficiu, excepția inadmisibilității celui de-al treilea capăt de cerere.
Prin
sentința nr. 736/COM din 23 aprilie 2010 Tribunalul Iași, secția comercială și
contencios administrativ, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere 1 și 2
ale acțiunii formulate de reclamanta SC N. SA, prin lichidator judiciar R.V.A.I.S.
S.P.R.L, a respins ca inadmisibil capătul de cerere 3 al acțiunii formulate și
a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecă de către pârâte.
În pronunțarea acestei sentințe
instanța de fond a constatat că primele două capete de cerere sunt nedovedite
iar cel de-al treilea este inadmisibil întrucât reclamanta avea la îndemână
acțiunea în realizarea dreptului și anularea constatării nulității contractului
întemeiată pe vânzarea lucrului altuia.
Împotriva acestei decizii a declarat
apel reclamanta SC N. SA prin lichidator judiciar R.V.A.I.S.S.P.R.L.
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- instanța de fond a pronunțat
hotărârea cu ignorarea situației de fapt și a probatoriului administrat,
raportat la conținutul obligațiilor părților contractante;
- soluția instanței de fond este
greșită și din punct de vedere al inadmisibilității acțiunii, față de obiectul
acesteia.
Curtea de
Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 51 din 8 iulie 2010, a admis
apelul declarat de reclamanta SC N. SA Oltenița, prin lichidator judiciar R.V.A.I.S.
S.P.R.L., a schimbat sentința în parte în sensul că a admis capetele de cerere
1 și 2 ale acțiunii, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 620.599,56
lei cu titlu de debit și suma de 172.774,92 lei cu titlu de penalități aferente
debitului, calculate pentru perioada 14 iulie 2008 - 21 octombrie 2009 și a
menținut dispoziția referitoare la capătul 3 de cerere.
În
pronunțarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut, în esență,
evaluând materialul probatoriu administrat, că pretențiile primelor două capete
de cerere sunt pe deplin dovedite iar că în ceea ce privește excepția
inadmisibilității acțiunii, aceasta a primit o corectă dezlegare de către
instanța de fond.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs pârâta SC S.E.T. SRL și pârâta SC I.N.D.D.G.C.
SA IAȘI.
Recurenta-pârâtă
SC S.E.T. SRL solicită
admiterea recursului, schimbarea în totalitate a deciziei atacate în sensul
respingerii acțiunii.
Această
recurenta nu-și încadrează în drept criticile și reproșează instanței, în
esență, că nu a ținut cont de precizările sale, în mod particular de contractul
de management care, la momentul semnării acestuia era perfect valabil și ale
cărui efecte ar fi fost de natură a schimba situația raporturilor juridice
dintre părțile litigante și implicit soluția pronunțată de curtea de apel.
Recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA solicită admiterea recursului său și
în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea deciziei instanței de apel cu
rejudecare (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) și în subsidiar, modificarea acestei
decizii în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere formulate de
societatea reclamantă (art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.).
Așadar, această recurentă-pârâtă își încadrează
criticile motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și
motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ.,
vizând următoarele aspecte:
Art. 304 pct. 5 C. proc. civ.:
- procedura de citare cu această
recurentă în apel este lovită de nulitate, hotărârea pronunțată fiind dată în
lipsa sa, împrejurare față de care instanța de apel a încălcat principiile
contradictorialității și dreptului la apărare.
Art. 304 punctele 7 și 9 C. proc.
civ.:
- instanța de apel a concluzionat în mod greșit că
avizele de însoțire a mărfii proveneau din contractul din 12 aprilie 2008. Nici
un document justificativ nu probează faptul că livrările s-au făcut în baza
contractului a cărui executare se cere, instanța de fond reținând în mod corect
că înscrisurile depuse la dosar, facturi, avize de însoțire a mărfii, proces
verbal de predare-primire din 11 iulie 2008 nu fac dovada pretențiilor
reclamantei izvorâte din contractul din 12 aprilie 2008, făcând referire la contractul
nr. 67 din 29 februarie 2008.
- practic, nu există
nici o livrare de marfă dovedită în baza contractului din 12 aprilie 2008,
pentru care reclamanta solicită plata debitului și a penalităților,
avizele de expediție, ca și procesul verbal de
predare - primire, fiind încheiate în baza altor r
aporturi contractuale decât cele ce instituite
prin contractul din 12 aprilie 2008.
Mai
arată această recurentă, enumerând
înscrisurile aduse în probațiune (facturi, procese-verbale,
avize etc.) că actele pe care se sprijină primul capăt de cerere al acțiunii
sunt lipsite de relevanță juridică față de faptul că pârâta-recurentă de față
și-a onorat în întregime obligația contractuală de achitare a prețului mărfii
livrate.
Înalta
Curte are a se pronunța mai întâi asupra cererii de repunere în termenul de
declarare a recursului formulată de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA Iași și
asupra cererii formulate de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA Iași, de
aderare la recursul pârâtei SC S.E.T. SRL.
În
susținerea cererii de repunere în termen recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA
Iași învederează instanței că nu a participat la judecarea cauzei în apel
procedura de citare la termenul de judecată din 5 iulie 2010 - când au avut loc
dezbaterile pe fondul cauzei - fiind nelegal îndeplinită cu această parte, luând
cunoștință de decizia atacată odată cu începerea executării silite.
Față de această situație apreciază recurenta-pârâtă
că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 105 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând cererea de repunere în
termenul de declarare a recursului, constată că argumentația adusă de recurentă
în susținerea cererii este neîntemeiată.
Astfel, din examinarea actelor de procedură efectuate de
instanță se reține că pe tot parcursul judecării cauzei - fond și apel -
intimata SC I.N.D.D.G.C. SA Iași a fost citată la sediul pe care însăși partea
și l-a indicat la instanța de fond, respectiv Iași, nefiind lipsit de
importanță faptul că la 12 februarie 2010 această parte a fost reprezentată în
fața aceleiași instanțe de avocatul S.F.
Procedura de citare a acestei pârâte a fost
realizată și în fața instanței de apel la același sediu dat fiind faptul că la
dosarul cauzei nu figurează un alt sediu la care să se fi putut realiza
procedura de citare și de comunicare a actelor.
Potrivit art. 98 C. proc. civ. schimbarea
domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa
neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștință instanței prin petiție la
dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată a cărei recipisă de
predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează
instanța despre schimbarea domiciliului.
Cum această recurentă-pârâtă nu și-a îndeplinit
obligația legală de informare a instanței cu privire la schimbarea sediului, ea
nu este în drept să culpabilizeze instanța care, în mod legal, a făcut
aplicarea evocatului text de lege soluționând cauza în condiții de legalitate
procedurală.
Nu este lipsit de relevanță în dezlegarea acestui
aspect și faptul că, astfel cum rezultă din evidența informatizată ECRIS, la
data de 5 noiembrie 2010 (fila 70 recurs) această parte a formulat contestație
în anulare împotriva aceleași decizii aspect ce dovedește faptul că această
recurentă avea cunoștință de decizia recurată încă de la data de 5 noiembrie
2010.
Așa fiind, din considerentele mai sus redate
Înalta Curte, va respinge cererea recurentei-pârâte SC I.N.D.D.G.C. SA Iași de
repunere în termen și va respinge recursul acesteia ca tardiv declarat în
raport de art. 301 C. proc. civ., dat fiind faptul că decizia a fost comunicată
acestei recurente la 24 august 2010 iar recursul a fost declarat la 13
decembrie 2010.
Cererea de aderare la recurs formulată de
aceeași recurentă va fi respinsă ca inadmisibilă întrucât o atare instituție nu
își găsește reglementarea în Codul de procedură civilă.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de
pârâta SC S.E.T. SRL prin prisma criticilor formulate, constată că acesta este
nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Instanța de control judiciar, în pronunțarea
deciziei, a avut în vedere și precizările făcute de această pârâtă cu privire
la contractul de management, reținând în considerente la pagina 4 din decizie (fila
21 verso din dosar de apel) „faptul că reprezentantul legal al SC S.E.T. SRL a
încheiat contracte cu același obiect și cu SC N. SA unde SC S.E.T. SRL avea și
calitatea de manager, nu presupune confundarea patrimoniului celor două
societăți comerciale”.
Celelalte critici aduse de recurentă vizează
situații de fapt, probatorii administrate și care, în opinia acestei recurente,
ar fi de natură a conduce la respingerea primelor două petite ale acțiunii.
Aceste critici nu pot forma obiectul examenului de legalitate în această fază
procesuală întrucât antamează aspecte ce pun în discuție netemeinicia deciziei
atacate și aceasta pentru că dispozițiile art. 304 C. proc. civ. delimitează
strict limitele controlului de legalitate în cadrul căruia poate fi criticată o
hotărâre judecătorească și dincolo de care nu se poate exercita controlul
judiciar în calea de atac a recursului.
În ce privește motivul de ordine publică invocat
de cele două recurente-pârâte Înalta Curte constată, din confruntarea
semnăturilor, că nu există discrepanțe între semnăturile judecătorilor care au
semnat minuta și cele ale magistraților care au semnat decizia, împrejurare
față de care această critică urmează a fi respinsă.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte,
în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei SC S.E.T. SRL,
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
cererea de repunere în termen formulată de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA
IAȘI.
Respinge
cererea de aderare la recurs formulată de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA
IAȘI ca inadmisibilă.
Respinge recursul
declarat de recurenta-pârâtă SC S.E.T. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 51
din 8 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca
nefondat.
Respinge recursul
declarat de recurenta-pârâtă SC I.N.D.D.G.C. SA IAȘI împotriva deciziei nr. 51
din 8 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială ca tardiv
declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 ianuarie 2011.