ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1045/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. 2598/302/2009, reclamantul Burtă Ion a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul de Finanțe și Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 580.000 Euro, din care daune materiale în cuantum de 80.000 Euro, și daune morale în sumă de 500.000 Euro. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în anul 1974 a fost condamnat la închisoare pentru motivul refuzului de a se întoarce în țară din interes de serviciu, încălcându-se convențiile internaționale referitoare la drepturile omului. Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 5 București, excepția de netimbrare, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Pârâtul Guvernul României a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității acțiunii, întrucât nu conține elementele prevăzute de art. 112 C. proc. civ. și excepția lipsei calității procesuale pasive. Prin sentința civilă nr. 5074/2009, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este plata unei sume de bani mai mare de 500.000 lei. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției a IV-a civilă sub nr. 30230/3/2009, iar la termenul din data de 15 octombrie 2009, tribunalul a acordat cuvântul părților pe excepțiile invocate prin întâmpinări, pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul de Finanțe, invocate din oficiu de către tribunal și a rămas în pronunțare pe aceste excepții.

Prin sentința civilă nr. 1188 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile privind nulitatea cererii de chemare în judecată și netimbrarea, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți și s-a respins acțiunea formulată de reclamant, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Tribunalul a reținut că, în ceea ce privește excepția de netimbrare, aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 15 lit. t) din Legea nr. 146/1997, cererea reclamantului este scutită de taxe judiciare de timbru. În ceea ce privește excepția de nulitate a cererii, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, întrucât cererea cuprinde mențiunile prevăzute de art. 112 C. proc.

civ. Tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat plata unor despăgubiri civile de la pârâți pentru condamnarea sa, prin sentința penală nr. 359/1975 a Tribunalului Militar București, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de refuz de întoarcere în țară. S-a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâților este întemeiată, întrucât între reclamant și pârâți nu există vreun raport de drept material care să poată fi transpus în plan procesual. Tribunalul a constatat că, reclamantul nu a invocat temeiul de drept aplicabil, însă, indiferent dacă despăgubirea s-ar solicita în baza art. 504 și următoarele C. proc. pen., sau în baza dispozițiilor Legii nr. 221/2009, calitate procesuală pasivă în cauză poate avea doar Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și, nicidecum, pârâții chemați în judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, susținând că i s-a încălcat dreptul la asistență juridică din oficiu, fără a se avea în vedere veniturile sale. Prin decizia civilă nr. 253 A din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul reclamantului, a desființat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Instanța a reținut că, încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea asistenței juridice gratuite, aspect care a fost ignorat de instanța fondului, nesocotindu-se dreptul la apărare al acestuia, care nu a fost în măsură să înțeleagă și să răspundă excepțiilor invocate prin întâmpinări și, din oficiu, de instanță.

Împotriva deciziei civile nr. 253 A din 8 aprilie 2010, a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 108 alin. (4) C. proc. civ., întrucât reclamantul, deși legal citat, nu a mai insistat, ulterior, asupra cererii de ajutor public judiciar sub forma asistenței gratuite.

Analizând recursul din prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primit, pentru considerentele ce succed: Încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, fila 5 dosar nr. 2598/302/2009 al Judecătoriei sectorului 5 București, reclamantul a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenței gratuite, fapt ce se regăsește și în practicaua sentinței civile nr. 5074 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei sectorului 5 București, prin care instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. După declinare, prin sentința civilă nr. 1188 din 15 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, la primul termen de judecată acordat, a soluționat cauza, fără a se pronunța pe cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, încălcându-se, astfel, dreptul de apărare al acestuia.

Or, în sens formal, prin drept la apărare se desemnează posibilitatea recunoscută de lege părților din litigiu, de a-și angaja un apărător, care să le asigure o apărare calificată, iar sub aspect material, dreptul la apărare include în conținutul său, posibilitatea părților de a lua cunoștință de toate actele dosarului, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții de procedură, de a exercita căile legale de atac, precum și alte prerogative recunoscute de lege părților, în scopul susținerii intereselor lor. Noțiunea de proces echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. (1) C. proc.

civ., judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși, principiul dreptului la apărare și celelalte principii ale procesului civil. În speță, Înalta Curte constată că dreptul la apărare al reclamantului a fost încălcat de către prima instanță, prin nesoluționarea cererii de ajutor public judiciar sub forma asistenței gratuite, astfel că hotărârea instanței de apel de desființare a sentinței și trimitere spre rejudecare, apare justă, în contextul în care vătămarea produsă reclamantului nu poate fi înlăturată decât prin reluarea judecății. Așadar, incidența art. 108 alin. (4) C. proc. civ., invocată de recurent, nu poate fi primită, câtă vreme cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma avocatului din oficiu, nu a fost analizată de prima instanță.

Față de cele anterior redate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva deciziei nr. 253A din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.