ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1045/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr.

2598/302/2009, reclamantul Burtă Ion a chemat în judecată pe pârâții Guvernul

României, Ministerul de Finanțe și Ministerul Justiției, solicitând obligarea

acestora la plata sumei de 580.000 Euro, din care daune materiale în cuantum de

80.000 Euro, și daune morale în sumă de 500.000 Euro. În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că în anul 1974 a fost condamnat la închisoare

pentru motivul refuzului de a se întoarce în țară din interes de serviciu,

încălcându-se convențiile internaționale referitoare la drepturile omului.

Pârâtul Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 5

București, excepția de netimbrare, excepția prescripției dreptului material la

acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Pârâtul Guvernul

României a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția

nulității acțiunii, întrucât nu conține elementele prevăzute de art. 112 C.

proc. civ. și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă

nr. 5074/2009, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția civilă, întrucât obiectul cererii de

chemare în judecată este plata unei sume de bani mai mare de 500.000 lei.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Secției a IV-a civilă sub nr. 30230/3/2009, iar la termenul

din data de 15 octombrie 2009, tribunalul a acordat cuvântul părților pe

excepțiile invocate prin întâmpinări, pe excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Ministerul de Finanțe, invocate din oficiu de către tribunal

și a rămas în pronunțare pe aceste excepții.

Prin sentința civilă

nr. 1188 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile privind nulitatea

cererii de chemare în judecată și netimbrarea, s-a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâți și s-a respins acțiunea

formulată de reclamant, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără

calitate procesuală pasivă. Tribunalul a reținut că, în ceea ce privește

excepția de netimbrare, aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit

art. 15 lit. t) din Legea nr. 146/1997, cererea reclamantului este scutită de

taxe judiciare de timbru. În ceea ce privește excepția de nulitate a cererii,

tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, întrucât cererea cuprinde

mențiunile prevăzute de art. 112 C. proc. civ.

Tribunalul a reținut

că reclamantul a solicitat plata unor despăgubiri civile de la pârâți pentru

condamnarea sa, prin sentința penală nr. 359/1975 a Tribunalului Militar

București, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de refuz de

întoarcere în țară. S-a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive

a tuturor pârâților este întemeiată, întrucât între reclamant și pârâți nu

există vreun raport de drept material care să poată fi transpus în plan

procesual.

Tribunalul a

constatat că, reclamantul nu a invocat temeiul de drept aplicabil, însă,

indiferent dacă despăgubirea s-ar solicita în baza art. 504 și următoarele C.

proc. pen., sau în baza dispozițiilor Legii nr. 221/2009, calitate procesuală

pasivă în cauză poate avea doar Statul Român, reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice și, nicidecum, pârâții chemați în judecată.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamantul, susținând că i s-a încălcat dreptul la

asistență juridică din oficiu, fără a se avea în vedere veniturile sale.

Prin decizia civilă

nr. 253 A din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis apelul reclamantului, a desființat sentința apelată și a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Instanța a reținut

că, încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul a

solicitat acordarea asistenței juridice gratuite, aspect care a fost ignorat de

instanța fondului, nesocotindu-se dreptul la apărare al acestuia, care nu a

fost în măsură să înțeleagă și să răspundă excepțiilor invocate prin

întâmpinări și, din oficiu, de instanță.

Împotriva deciziei

civile nr. 253 A din 8 aprilie 2010, a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. București,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea pronunțată

în apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 108 alin. (4) C. proc.

civ., întrucât reclamantul, deși legal citat, nu a mai insistat, ulterior,

asupra cererii de ajutor public judiciar sub forma asistenței gratuite.

Analizând recursul

din prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi

primit, pentru considerentele ce succed:

Încă de la data

introducerii cererii de chemare în judecată, fila 5 dosar nr. 2598/302/2009 al

Judecătoriei sectorului 5 București, reclamantul a solicitat acordarea

ajutorului public judiciar sub forma asistenței gratuite, fapt ce se regăsește și

în practicaua sentinței civile nr. 5074 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei

sectorului 5 București, prin care instanța a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București.

După declinare, prin sentința

civilă nr. 1188 din 15 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, la primul termen de judecată acordat, a soluționat cauza, fără a se pronunța

pe cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, încălcându-se,

astfel, dreptul de apărare al acestuia.

Or, în sens formal,

prin drept la apărare se desemnează posibilitatea recunoscută de lege părților

din litigiu, de a-și angaja un apărător, care să le asigure o apărare

calificată, iar sub aspect material, dreptul la apărare include în conținutul

său, posibilitatea părților de a lua cunoștință de toate actele dosarului, de a

formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții de procedură, de a

exercita căile legale de atac, precum și alte prerogative recunoscute de lege părților,

în scopul susținerii intereselor lor.

Noțiunea de proces

echitabil presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității,

cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ.,

judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să respecte el însuși,

principiul dreptului la apărare și celelalte principii ale procesului civil.

În speță, Înalta

Curte constată că dreptul la apărare al reclamantului a fost încălcat de către

prima instanță,

prin nesoluționarea

cererii de ajutor public judiciar sub forma asistenței gratuite, astfel că

hotărârea instanței de apel de desființare a sentinței

și

trimitere spre rejudecare, apare justă, în

contextul în care vătămarea produsă reclamantului nu poate fi înlăturată decât

prin reluarea judecății.

Așadar, incidența art. 108 alin. (4) C. proc. civ., invocată de

recurent, nu poate fi primită, câtă vreme cererea reclamantului de acordare a

ajutorului public judiciar, sub forma avocatului din oficiu, nu a fost

analizată de prima instanță.

Față de cele anterior

redate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Municipiului București împotriva deciziei nr. 253A din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.