ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2010

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A.F.P.M. Craiova și A.F.P.O. Eforie Sud suspendarea executării deciziei nr. 51590 din 12 iunie 2008 privind angajarea răspunderii patrimoniale în solidar cu SC M.V.D.O. S.R.L. pentru suma de 2.240.350 lei, până la soluționarea contestației de către instanța de fond.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că D.G.F.P. Dolj – A.F.P.M. Craiova a emis această decizie prin care s-a decis angajarea răspunderii patrimoniale în solidar cu SC M.V.D.O. SRL la care a avut calitatea de asociat și administrator, pentru suma de 2.240.350 lei. S-a mai arătat că atât titlul executoriu nr. 8345 din 13 august 2008 cât și somația cu același număr, emise urmare a deciziei nr. 51590 din 12 iunie 2008, sunt nule, întrucât decizia în cauză este un act administrativ fiscal nelegal și netemeinic. Reclamanta a arătat că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc., întrucât nu s-a ocupat de administrarea acestei societăți comerciale și nici nu a provocat starea de insolvabilitate acesteia, aspecte ce au fost stabilite și prin Rechizitoriul din 17 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. A mai precizat reclamanta că nu a fost stabilită în mod cert creanța reținută, iar executarea silită împotriva ei a fost pornită în temeiul unui titlu executoriu a cărui valabilitate este pusă la îndoială prin contestarea lui.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 14 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de M.D. în contradictoriu cu pârâtele A.F.P.M. Craiova și A.F.P.O. Eforie Sud și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 51590 din 12 iunie 2008 emisă de A.F.P.M. Craiova, până la pronunțarea instanței de fond.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Instanța de fond a reținut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin Rechizitoriul din 17 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a constatat că M.F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a mai multor infracțiuni cu prilejul administrării în fapt a SC M.V.D.O. SRL, și s-a reținut că prejudiciul a fost evaluat la suma de 506.482 lei TVA și 653.469 lei impozit pe profit, sume cu care A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj s-a constituit parte civilă în procesul penal. Această situație, în opinia instanței de fond, este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat. În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, prima instanță a arătat că și aceasta este îndeplinită, având în vedere începerea executării silite înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere atât Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 cât și Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei.

Recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în numele și pentru A.F.P.M. Craiova împotriva Sentinței civile nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 5.1. Hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii. Prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată nu sunt îndeplinite în cauză. 5.1.1. Instanța de fond a reținut în mod eronat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat prin prisma faptului că în dosarul penal, M.F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni cu prilejul administrării SC M.V.D.O. SRL Craiova. Decizia a cărei suspendare este solicitată nu are legătură cu dosarul penal. În cazul inculpatului M.F. s-a apreciat că faptele sale îmbracă forma unor infracțiuni, pe când în cazul reclamantei s-a dispus antrenarea răspunderii în temeiul art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. Afirmațiile reclamantei nu sunt de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ fiscal contestat. Aplicarea formelor de executare silită pentru recuperarea creanțelor bugetare nu poate determina admiterea unei cereri de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată. 5.1.2. Instanța de fond nu a motivat îndeplinirea condiției pagubei iminente. Numai cuantumul obligațiilor fiscale nu este suficient pentru a dovedi îndeplinirea acestei condiții. Nu este încălcat dreptul reclamantei de a-și desfășura activitatea în continuare, prejudiciul nu este previzibil în mod evident. Nu este dovedită nici îndeplinirea condiției perturbării activității contribuabilului, singurul prejudiciu este cel produs bugetului de stat. 5.2. Recurenta solicită a se analiza îndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 sus menționat și din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este fondat. 2. Intimata - reclamantă are calitatea de asociat și administrator al SC M.V.D.O. SRL. Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc., răspund solidar, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, „administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitate persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia”. 3. Împrejurarea că fiul intimatei a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni cu prilejul administrării societății nu are relevanță și nu poate reprezenta un caz bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Trimiterea în judecată a lui M.F. ține de răspunderea personală penală și nu poate determina neaplicarea unei răspunderi patrimoniale solidare prevăzute de C. proc. fisc., în ceea ce o privește pe intimată. Principiul „penalul ține în loc civilul” se referă, în speță, numai la M.F. și nu se extinde la alte persoane sau la un alt tip de răspundere. Chiar și în ipoteza în care în dosarul penal nu se face nicio referire la implicarea intimatei în activitățile infracționale ale fiului său, aceasta nu conduce la punerea în discuție a legalității aparente a actului administrativ-fiscal a cărui suspendare s-a solicitat. Cele două acte (fiscal și penal) sunt independente și sunt supuse propriilor reguli de legalitate. 4. Se mai constată, contrar celor susținute de judecătorul fondului, că începerea executării actului nu constituie un motiv de nelegalitate aparentă care să determine aplicarea prevederilor art. 14 (cazul bine justificat). De esența actelor administrativ - fiscale este caracterul lor executoriu. Suspendarea executării acestor acte se realizează după o procedură specială, în care se analizează atât aparența de legalitate a actului, cât și paguba iminentă și importantă ce s-ar realiza în patrimoniul părții interesate. Instanța de fond nu a analizat îndeplinirea condiției pagubei iminente. Executarea actului nu poate constitui prin ea însăți un motiv de îndeplinire a acestei condiții. 5. Sunt obligatorii a fi demonstrate consecințele concrete, cu raportare la persoana reclamantei, ale a executării actului. Cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată trebuie îndeplinite cumulativ. Astfel, chiar și în ipoteza în care una dintre condiții este demonstrată, iar cealaltă nu a beneficiat de aceeași concluzie, cererea de suspendare nu poate fi primită.

În speță, niciuna dintre condițiile prevăzute de art. 14 nu a fost dovedită.

Rezultă că prima instanță a pronunțat soluția cu încălcarea prevederilor impuse de lege și cu aplicarea greșită a legii.

În consecință, se apreciază ca fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

În temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis, cu consecința casării sentinței recurate și a respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.