ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Curții de Apel Craiova, reclamanta M.D. a solicitat în contradictoriu cu
pârâții A.F.P.M. Craiova și A.F.P.O. Eforie Sud suspendarea executării deciziei
nr. 51590 din 12 iunie 2008 privind angajarea răspunderii patrimoniale în
solidar cu SC M.V.D.O. S.R.L. pentru suma de 2.240.350 lei, până la
soluționarea contestației de către instanța de fond.
Motivele de fapt și de drept care
au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că D.G.F.P. Dolj – A.F.P.M. Craiova a emis această decizie prin care s-a
decis angajarea răspunderii patrimoniale în solidar cu SC M.V.D.O. SRL la care
a avut calitatea de asociat și administrator, pentru suma de 2.240.350 lei.
S-a mai arătat că atât titlul
executoriu nr. 8345 din 13 august 2008 cât și somația cu același număr, emise
urmare a deciziei nr. 51590 din 12 iunie 2008, sunt nule, întrucât decizia în
cauză este un act administrativ fiscal nelegal și netemeinic.
Reclamanta a arătat că nu îi sunt
aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc., întrucât nu
s-a ocupat de administrarea acestei societăți comerciale și nici nu a provocat
starea de insolvabilitate acesteia, aspecte ce au fost stabilite și prin
Rechizitoriul din 17 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Craiova.
A mai precizat reclamanta că nu a
fost stabilită în mod cert creanța reținută, iar executarea silită împotriva ei
a fost pornită în temeiul unui titlu executoriu a cărui valabilitate este pusă
la îndoială prin contestarea lui.
Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 14 din 18 ianuarie
2010, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de M.D. în
contradictoriu cu pârâtele A.F.P.M. Craiova și A.F.P.O. Eforie Sud și a dispus
suspendarea executării deciziei nr. 51590 din 12 iunie 2008 emisă de A.F.P.M.
Craiova, până la pronunțarea instanței de fond.
Motivele de fapt și de drept care
au stat la baza formării convingerii instanței.
Instanța de fond a reținut că în
cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,
având în vedere că prin Rechizitoriul din 17 aprilie 2009 al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Craiova s-a constatat că M.F. a fost trimis în judecată
pentru săvârșirea a mai multor infracțiuni cu prilejul administrării în fapt a
SC M.V.D.O. SRL, și s-a reținut că prejudiciul a fost evaluat la suma de
506.482 lei TVA și 653.469 lei impozit pe profit, sume cu care A.N.A.F. – D.G.F.P.
Dolj s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Această situație, în opinia
instanței de fond, este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința
legalității actului administrativ atacat.
În ceea ce privește condiția cazului
bine justificat, prima instanță a arătat că și aceasta este îndeplinită, având
în vedere începerea executării silite înainte ca justiția să se pronunțe asupra
legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal.
Pentru a pronunța această soluție,
prima instanță a avut în vedere atât Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989
cât și Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul
Consiliului Europei.
Recursul declarat de D.G.F.P.
Dolj în numele și pentru A.F.P.M. Craiova împotriva Sentinței civile nr. 14 din
18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc.
civ.
5.1. Hotărârea pronunțată este dată
cu aplicarea greșită a legii.
Prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004
modificată și completată nu sunt îndeplinite în cauză.
5.1.1. Instanța de fond a reținut în
mod eronat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat prin prisma
faptului că în dosarul penal, M.F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea
mai multor infracțiuni cu prilejul administrării SC M.V.D.O. SRL Craiova.
Decizia a cărei suspendare este
solicitată nu are legătură cu dosarul penal.
În cazul inculpatului M.F. s-a
apreciat că faptele sale îmbracă forma unor infracțiuni, pe când în cazul
reclamantei s-a dispus antrenarea răspunderii în temeiul art. 27 alin. (1) lit.
b) C. proc. fisc.
Afirmațiile reclamantei nu sunt de
natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului
administrativ fiscal contestat.
Aplicarea formelor de executare
silită pentru recuperarea creanțelor bugetare nu poate determina admiterea unei
cereri de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, modificată și completată.
5.1.2. Instanța de fond nu a motivat
îndeplinirea condiției pagubei iminente.
Numai cuantumul obligațiilor fiscale
nu este suficient pentru a dovedi îndeplinirea acestei condiții.
Nu este încălcat dreptul reclamantei
de a-și desfășura activitatea în continuare, prejudiciul nu este previzibil în
mod evident.
Nu este dovedită nici îndeplinirea
condiției perturbării activității contribuabilului, singurul prejudiciu este
cel produs bugetului de stat.
5.2. Recurenta solicită a se analiza
îndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 sus menționat și din perspectiva
motivelor de recurs prevăzute de art. 304
1
C. proc. civ.
II. Considerentele instanței de
recurs.
Recursul este fondat.
Intimata - reclamantă are
calitatea de asociat și administrator al SC M.V.D.O. SRL.
Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) C.
proc. fisc., răspund solidar, pentru obligațiile de plată restante ale
debitorului declarat insolvabil, „administratorii, asociații, acționarii și
orice alte persoane care au provocat insolvabilitate persoanei juridice
debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a
bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia”.
Împrejurarea că fiul intimatei a
fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni cu prilejul
administrării societății nu are relevanță și nu poate reprezenta un caz bine
justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
Trimiterea în judecată a lui M.F.
ține de răspunderea personală penală și nu poate determina neaplicarea unei
răspunderi patrimoniale solidare prevăzute de C. proc. fisc., în ceea ce o
privește pe intimată.
Principiul „penalul ține în loc civilul”
se referă, în speță, numai la M.F. și nu se extinde la alte persoane sau la un
alt tip de răspundere.
Chiar și în ipoteza în care în
dosarul penal nu se face nicio referire la implicarea intimatei în activitățile
infracționale ale fiului său, aceasta nu conduce la punerea în discuție a
legalității aparente a actului administrativ-fiscal a cărui suspendare s-a
solicitat.
Cele două acte (fiscal și penal)
sunt independente și sunt supuse propriilor reguli de legalitate.
Se mai constată, contrar celor susținute
de judecătorul fondului, că începerea executării actului nu constituie un motiv
de nelegalitate aparentă care să determine aplicarea prevederilor art. 14 (cazul
bine justificat).
De esența actelor administrativ - fiscale
este caracterul lor executoriu.
Suspendarea executării acestor acte
se realizează după o procedură specială, în care se analizează atât aparența de
legalitate a actului, cât și paguba iminentă și importantă ce s-ar realiza în
patrimoniul părții interesate.
Instanța de fond nu a analizat
îndeplinirea condiției pagubei iminente.
Executarea actului nu poate
constitui prin ea însăți un motiv de îndeplinire a acestei condiții.
Sunt obligatorii a fi demonstrate
consecințele concrete, cu raportare la persoana reclamantei, ale a executării
actului.
Cele două condiții impuse de art. 14
din Legea nr. 554/2004 modificată și completată trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, chiar și în ipoteza în care
una dintre condiții este demonstrată, iar cealaltă nu a beneficiat de aceeași
concluzie, cererea de suspendare nu poate fi primită.
În speță, niciuna dintre condițiile
prevăzute de art. 14 nu a fost dovedită.
Rezultă că prima instanță a
pronunțat soluția cu încălcarea prevederilor impuse de lege și cu aplicarea
greșită a legii.
În consecință, se apreciază ca
fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1)
teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis, cu consecința casării
sentinței recurate și a respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.G.F.P.
Dolj – A.F.P.M. Craiova împotriva Sentinței civile nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și respinge
cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 septembrie 2010.