ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 110/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 110/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra recursului
comercial de față, reține următoarele:
Prin
sentința comercială nr. 576 din 12 mai 2009, pronunțată în dosarul nr.
1741/114/2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Buzău, secția comercială
și de contencios administrativ, a respins excepția invocată de pârâtă privind
neexecutarea obligațiilor contractuale, a admis acțiunea formulată de
reclamanta SC F.O. SRL împotriva pârâtei SC P.P.F.I.G. SRL, astfel cum a fost
precizată, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.P.F.I.G. SRL
și a obligat pârâtă să plătească reclamantei suma de 240.313,30 lei reprezentând
contravaloare lucrări de construcții și de 51.531lei cu titlu de penalități de
întârziere, sume ce se vor actualiza până la achitarea efectivă.
În
considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a
solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor de construcții și
amenajare interioară, arătând că lucrările au fost executate și recepționate,
dar nu au fost achitate de pârâtă, deși au fost emise facturi, acceptate la
plată. Judecătorul a reținut că, în baza contractului nr. 315 din 11 mai 2007
reclamanta a executat la sediul pârâtei lucrări de construcții și amenajare
interioară, pentru fiecare lucrare în parte fiind întocmite procese verbale de
predare-primire, care au atestat lucrarea din punct de vedere calitativ și
cantitativ, ulterior fiind emise facturi însoțite de devize de lucrări, primite
și acceptate la plată de pârâtă. S-a reținut că părțile nu au stabilit o
anumită valoare a contractului, ori un anumit număr de lucrări. Din rapoartele
de expertiză efectuate în cauză, judecătorul a reținut că reclamanta a executat
lucrări de bună calitate, conforme cu normele în construcții, fiind descrise,
totodată, lucrările executate de reclamantă.
Judecătorul
nu a reținut concluziile rapoartelor de expertiză extrajudiciară întocmite de
angajații pârâtei, motivat de faptul că acestea pe de o parte nu cuprind toate
lucrările executate de reclamantă, iar pe de altă parte, unele concluzii exced
cadrului contractual dintre părți.
În
consecință, față de concluziile rapoartelor de expertiză, judecătorul fondului
a apreciat temeinicia acțiunii reclamantei.
Cu
privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă, judecătorul a reținut
că aceasta a solicitat obligarea reclamantei la executarea și finalizarea
lucrărilor convenite în contract și la remedierea defecțiunilor de calitate a
lucrărilor executate. Judecătorul a apreciat netemeinicia cererii
reconvenționale raportat la faptul că părțile nu au stabilit un anumit grad de
efectuare a lucrării, ori o valoare totală sau un anumit număr de lucrări,
precum și raportat la încetarea plăților care au determinat pe reclamantă să nu
mai continue lucrarea. Pentru aceleași considerente a apreciat și netemeinicia
excepției de neexecutare, invocată de pârâtă.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârâta SC P.P.F.I.G. SRL, criticând hotărârea
din perspectiva valorificării concluziilor rapoartelor de expertiză judiciară
efectuate în cauză, precum și din perspectiva respingerii greșite a cererii
reconvenționale.
Prin
decizia nr. 124 din 20 octombrie 2009, completul de judecată din cadrul Curții
de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins
ca nefondat apelul pârâtei, cu următoarele considerente: s-a apreciat corecta
soluționare în fond a cauzei de către judecător, fiind înlăturată susținerea
pârâtei apelante referitoare la semnarea proceselor verbale de recepție
calitativă și cantitativă de către secretară, iar nu de către reprezentantul
legal, motivat de faptul că acest aspect nu poate fi imputat reclamantei, iar
pârâta nu-și poate invoca propria culpă; s-a reținut că pârâta apelantă a
recunoscut că datorează suma solicitată de reclamantă, refuzând, însă, plata
acesteia; s-a mai reținut că expertizele efectuate în cauză au răspuns
obiectivelor stabilite, părților fiindu-le încuviințată participarea experților
asistenți, pârâta optând, însă, pentru efectuare unui raport de expertiză
extrajudiciară; în ce privește cererea reconvențională, s-a reținut că
criticile pârâtei apelante sunt generale, aceasta neprecizând concret ce anume
lucrări nu au fost executate ori care anume nu au fost executate
necorespunzător; de asemenea, s-a reținut că lucrările nu au fost finalizate
din culpa pârâtei apelante care a refuzat nejustificat plata lucrărilor deja
finalizate.
Decizia
de apel a fost recurată de pârâta SC P.P.F.I.G. SRL, criticile sale fiind
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În
dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut următoarele:
-
nemotivarea hotărârii de apel, din perspectiva neanalizării solicitării sale de
efectuare a unei noi expertizei în cauză; mai susține existența unei motivări
contradictorii, precum și o nemotivare, din perspectiva neanalizării criticilor
referitoare la respingerea cererii reconvenționale de către judecătorul
fondului (art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.)
-
interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, susținând că nu a fost
analizată culpa contractuală (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.)
-
aplicarea greșită a legii, din perspectiva necoroborării probelor administrate
cu clauzele contractuale.
Prin
întâmpinare, reclamanta SC F.O. SRL a solicita respingerea recursului ca
nefondat, apreciind că pârâta a declarat recurs doar pentru a tergiversa plata
creanței, arătând că a fost achitat debitul principal, pârâta refuzând plata
penalităților.
La
primul termen de judecată, a fost invocată din oficiu excepția nulității
recursului, constatându-se lipsa semnăturii reprezentantului recurentei. Prin
adresa depusă la dosar, recurenta, sub semnătura reprezentantului legal, a
ratificat recursul depus la dosar, nemaisusținându-se excepția invocată.
De
asemenea, a fost invocată excepția nulității recursului, în temeiul art. 304
1
lit. c) C. proc. civ., excepție ce a fost respinsă în ședința publică din data
de 30 septembrie 2009, fiind reținut că motivele invocate de recurenta pârâtă
pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.
Nu
au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Analizându-se
actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările
invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Nu
poate fi reținută critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 7 C.
proc. civ. Pârâta invocă o lipsă de motivare în decizia de apel raportat la
neanalizarea criticilor formulate cu privire la respingerea de către
judecătorul fondului a cererii reconvenționale. Se observă, însă, că pârâta nu
a formulat în mod explicit critici cu privire la modul de soluționare în fond a
cererii reconvenționale, rezumându-se doar la a preciza că nu s-a ținut cont de
faptul că lucrările nu au fost finalizate, imobilul neputând fi folosit.
Această critică sumară a pârâtei a fost analizată de completul de judecată în
apel, reținându-se că nefinalizarea lucrărilor este determinată de refuzul
pârâtei de achitare a facturilor emise pentru lucrările efectuate. De asemenea,
se reține că prevederea art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a fost invocată de pârâta
doar pentru a justifica solicitarea de casare a deciziei de apel, nefiind
invocate aspecte care să atragă incidența textului legal menționat.
Nu
poate fi reținută nici critica referitoare la o nemotivare a solicitării de
suplimentare a probatoriului în cadrul apelului. Se observă că pârâta nu a
solicitat, practic, efectuarea unei noi expertize în cursul soluționării
apelului, ci a solicitat casarea sentinței de fond pentru a se suplimenta
probatoriul în fața judecătorului fondului. În același context a fost
solicitată și proba testimonială, nu ca o probă ce ar urma să fie administrată
în faza de judecată a apelului, ci ca o motivare a cererii de casare a
sentinței de fond. Din această perspectivă, se reține că judecătorii apelului
au avut în vedere aceste susțineri ale pârâtei, analizându-le pertinența în
raport cu probatoriul administrat în fond.
Criticile
subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează, în realitate, o
reanalizare a probelor administrate în cauză, din perspectiva culpei
contractuale. Or, potrivit art. 304 C. proc. civ., în recurs nu se poate face o
nouă analiză a temeiniciei hotărârilor pronunțate, controlul fiind limitat la
legalitatea deciziei.
De
asemenea, se reține că deși a invoca o greșită aplicare a legii (art. 304 pct.
9 C. proc. civ.), pârâta nu indică dispoziția legală greșit aplicată sau
încălcată, criticile sale făcând referire la probatoriul administrat și
necoroborarea acestuia cu prevederile contractuale. Recursul fiind limitat la
controlul de legalitate al deciziei pronunțate în apel, aceste critici ale pârâtei
nu vor fi analizate, neputându-se proceda la o nouă evaluare și interpretare a
probatoriului administrat în cauză.
Pentru
considerentele reținute și constatându-se legalitatea deciziei pronunțate de
judecătorii apelului, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat în
cauză de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
SC P.P.F.I.G. SRL Deta împotriva deciziei civile nr. 124 din 20 octombrie 2009
a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13
ianuarie 2011.