ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 110/2011

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 576 din 12 mai 2009, pronunțată în dosarul nr. 1741/114/2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția invocată de pârâtă privind neexecutarea obligațiilor contractuale, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F.O. SRL împotriva pârâtei SC P.P.F.I.G. SRL, astfel cum a fost precizată, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.P.F.I.G. SRL și a obligat pârâtă să plătească reclamantei suma de 240.313,30 lei reprezentând contravaloare lucrări de construcții și de 51.531lei cu titlu de penalități de întârziere, sume ce se vor actualiza până la achitarea efectivă.

În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor de construcții și amenajare interioară, arătând că lucrările au fost executate și recepționate, dar nu au fost achitate de pârâtă, deși au fost emise facturi, acceptate la plată. Judecătorul a reținut că, în baza contractului nr. 315 din 11 mai 2007 reclamanta a executat la sediul pârâtei lucrări de construcții și amenajare interioară, pentru fiecare lucrare în parte fiind întocmite procese verbale de predare-primire, care au atestat lucrarea din punct de vedere calitativ și cantitativ, ulterior fiind emise facturi însoțite de devize de lucrări, primite și acceptate la plată de pârâtă.

S-a reținut că părțile nu au stabilit o anumită valoare a contractului, ori un anumit număr de lucrări. Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, judecătorul a reținut că reclamanta a executat lucrări de bună calitate, conforme cu normele în construcții, fiind descrise, totodată, lucrările executate de reclamantă. Judecătorul nu a reținut concluziile rapoartelor de expertiză extrajudiciară întocmite de angajații pârâtei, motivat de faptul că acestea pe de o parte nu cuprind toate lucrările executate de reclamantă, iar pe de altă parte, unele concluzii exced cadrului contractual dintre părți. În consecință, față de concluziile rapoartelor de expertiză, judecătorul fondului a apreciat temeinicia acțiunii reclamantei.

Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtă, judecătorul a reținut că aceasta a solicitat obligarea reclamantei la executarea și finalizarea lucrărilor convenite în contract și la remedierea defecțiunilor de calitate a lucrărilor executate. Judecătorul a apreciat netemeinicia cererii reconvenționale raportat la faptul că părțile nu au stabilit un anumit grad de efectuare a lucrării, ori o valoare totală sau un anumit număr de lucrări, precum și raportat la încetarea plăților care au determinat pe reclamantă să nu mai continue lucrarea. Pentru aceleași considerente a apreciat și netemeinicia excepției de neexecutare, invocată de pârâtă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC P.P.F.I.G.

SRL, criticând hotărârea din perspectiva valorificării concluziilor rapoartelor de expertiză judiciară efectuate în cauză, precum și din perspectiva respingerii greșite a cererii reconvenționale.

Prin decizia nr. 124 din 20 octombrie 2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu următoarele considerente: s-a apreciat corecta soluționare în fond a cauzei de către judecător, fiind înlăturată susținerea pârâtei apelante referitoare la semnarea proceselor verbale de recepție calitativă și cantitativă de către secretară, iar nu de către reprezentantul legal, motivat de faptul că acest aspect nu poate fi imputat reclamantei, iar pârâta nu-și poate invoca propria culpă; s-a reținut că pârâta apelantă a recunoscut că datorează suma solicitată de reclamantă, refuzând, însă, plata acesteia; s-a mai reținut că expertizele efectuate în cauză au răspuns obiectivelor stabilite, părților fiindu-le încuviințată participarea experților asistenți, pârâta optând, însă, pentru efectuare unui raport de expertiză extrajudiciară; în ce privește cererea reconvențională, s-a reținut că criticile pârâtei apelante sunt generale, aceasta neprecizând concret ce anume lucrări nu au fost executate ori care anume nu au fost executate necorespunzător; de asemenea, s-a reținut că lucrările nu au fost finalizate din culpa pârâtei apelante care a refuzat nejustificat plata lucrărilor deja finalizate.

Decizia de apel a fost recurată de pârâta SC P.P.F.I.G. SRL, criticile sale fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut următoarele: - nemotivarea hotărârii de apel, din perspectiva neanalizării solicitării sale de efectuare a unei noi expertizei în cauză; mai susține existența unei motivări contradictorii, precum și o nemotivare, din perspectiva neanalizării criticilor referitoare la respingerea cererii reconvenționale de către judecătorul fondului (art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.) - interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, susținând că nu a fost analizată culpa contractuală (art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.) - aplicarea greșită a legii, din perspectiva necoroborării probelor administrate cu clauzele contractuale. Prin întâmpinare, reclamanta SC F.O. SRL a solicita respingerea recursului ca nefondat, apreciind că pârâta a declarat recurs doar pentru a tergiversa plata creanței, arătând că a fost achitat debitul principal, pârâta refuzând plata penalităților. La primul termen de judecată, a fost invocată din oficiu excepția nulității recursului, constatându-se lipsa semnăturii reprezentantului recurentei. Prin adresa depusă la dosar, recurenta, sub semnătura reprezentantului legal, a ratificat recursul depus la dosar, nemaisusținându-se excepția invocată. De asemenea, a fost invocată excepția nulității recursului, în temeiul art. 304 1 lit. c) C. proc.

civ., excepție ce a fost respinsă în ședința publică din data de 30 septembrie 2009, fiind reținut că motivele invocate de recurenta pârâtă pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat. Nu poate fi reținută critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ. Pârâta invocă o lipsă de motivare în decizia de apel raportat la neanalizarea criticilor formulate cu privire la respingerea de către judecătorul fondului a cererii reconvenționale. Se observă, însă, că pârâta nu a formulat în mod explicit critici cu privire la modul de soluționare în fond a cererii reconvenționale, rezumându-se doar la a preciza că nu s-a ținut cont de faptul că lucrările nu au fost finalizate, imobilul neputând fi folosit.

Această critică sumară a pârâtei a fost analizată de completul de judecată în apel, reținându-se că nefinalizarea lucrărilor este determinată de refuzul pârâtei de achitare a facturilor emise pentru lucrările efectuate. De asemenea, se reține că prevederea art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a fost invocată de pârâta doar pentru a justifica solicitarea de casare a deciziei de apel, nefiind invocate aspecte care să atragă incidența textului legal menționat. Nu poate fi reținută nici critica referitoare la o nemotivare a solicitării de suplimentare a probatoriului în cadrul apelului. Se observă că pârâta nu a solicitat, practic, efectuarea unei noi expertize în cursul soluționării apelului, ci a solicitat casarea sentinței de fond pentru a se suplimenta probatoriul în fața judecătorului fondului.

În același context a fost solicitată și proba testimonială, nu ca o probă ce ar urma să fie administrată în faza de judecată a apelului, ci ca o motivare a cererii de casare a sentinței de fond. Din această perspectivă, se reține că judecătorii apelului au avut în vedere aceste susțineri ale pârâtei, analizându-le pertinența în raport cu probatoriul administrat în fond. Criticile subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează, în realitate, o reanalizare a probelor administrate în cauză, din perspectiva culpei contractuale. Or, potrivit art. 304 C. proc. civ., în recurs nu se poate face o nouă analiză a temeiniciei hotărârilor pronunțate, controlul fiind limitat la legalitatea deciziei.

De asemenea, se reține că deși a invoca o greșită aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), pârâta nu indică dispoziția legală greșit aplicată sau încălcată, criticile sale făcând referire la probatoriul administrat și necoroborarea acestuia cu prevederile contractuale. Recursul fiind limitat la controlul de legalitate al deciziei pronunțate în apel, aceste critici ale pârâtei nu vor fi analizate, neputându-se proceda la o nouă evaluare și interpretare a probatoriului administrat în cauză. Pentru considerentele reținute și constatându-se legalitatea deciziei pronunțate de judecătorii apelului, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat în cauză de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P.P.F.I.G. SRL Deta împotriva deciziei civile nr. 124 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 ianuarie 2011.