ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.11.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6380/2006

HOTĂRÂRE
01.11.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6380/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 6

iulie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta A.C.R. împotriva ordonanței nr. 6013/2591 din 8 mai 2006,

dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarele:

A.C.R. a formulat plângere penală,

în temeiul dispozițiilor art. 278

1

ordonanței nr. 6013/2591 din 8 mai 2006, prin care a fost respinsă cererea de recuzare

formulată împotriva procurorului S.S.M. din parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

În motivarea plângerii, petenta a

arătat că a formulat o sesizare penală împotriva numitului G.F., președintele A.N.S.,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen., plângerea fiindu-i repartizată spre soluționare procurorului S.S.M.

Conform legii penale, s-a mai  susținut

că acesta era incompatibil să soluționeze cauza, deoarece în perioada 1996-1997 a fost ministru al tineretului și sportului și vicepreședinte al P.N.L. – C.D.

Prin rezoluția din 14 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de G.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fapta neexistând.

Prin ordonanța nr. 6013 din 8 mai

2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

cererea de recuzare a procurorului S.M.S., ca neîntemeiată, în cauză nefiind

întrunite cerințele prevăzute de art. 48art. 53 C. proc. pen.

În considerentele hotărârii recurate

s-a reținut că cererea de recuzare a procurorului a fost corect respinsă,

nefiind realizate condițiile prevăzute de art. 48 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și petenta A.C.R.

Prin motivele scrise parchetul a

criticat hotărârea pentru nerespectarea dispozițiilor privind competența după

materie sau calitatea persoanei, apreciind că în cauză instanța competentă să

soluționeze plângerea potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

era Judecătoria sectorului 1 București.

Recurenta petentă nu a formulat

motive de recurs în scris, dar prezentă prin consilier juridic la data

soluționării cauzei a cerut admiterea recursului pentru aceleași considerente ce

au fost invocate prin recursul parchetului.

Criticile formulate urmează a fi

examinare în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 1 C. proc. pen., constatându-se că hotărârea atacată este supusă

casării, nefiind respectate dispozițiile imperative privind competența de

soluționare a cauzei.

Într-adevăr, din actele depuse

rezultă că împotriva numitului G.F., în calitate de președinte al A.N.S., au

fost efectuate acte de cercetare de procurorul S.M.S. din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunea prevăzută de art.

248 C. proc. pen., la plângerea petentei A.C.R. În acest sens, prin rezoluția nr.

431/P/2006 din 14 iunie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.F.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. proc. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În raport de împrejurările de fapt

amintite și de dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

competentă să judece plângerea îndreptată împotriva soluției procurorului este

instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Cum, pe de altă parte, calitatea de

președinte al A.N.S. a intimatului nu atrage competență specială, după

persoană, este evident că, competența de soluționare a plângerii nu aparținea

Curții de Apel București, ci Judecătoriei sectorului 1 București în a cărei

rază se află sediul A.N.S.

În atare situație, critica formulată

de parchet este fondată și potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., se vor admite recursurile declarate, se va casa hotărârea atacată și

cauza se va trimite la Judecătoria sectorului 1 București.

Instanța competentă se va pronunța

asupra admisibilității plângerii, procedând la soluționarea ei potrivit

dispozițiilor legale în materie.

Admite recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București și petiționara A.C.R. împotriva sentinței

penale nr. 118 din 6 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează sentința penală atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

noiembrie 2006.

Sursă