ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3406/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 76 din 6 ianuarie 2004, reclamanta V.J. a solicitat anularea dispoziției nr. 18512 din 19 noiembrie 2003 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Brăila și pe cale de consecință să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Brăila compus din teren în suprafață de 1400 mp, și construcții, precum și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru flotila de vase ce a aparținut antecesorului acesteia S.D. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că S.D. a fost proprietarul imobilului-teren, conform actului de vânzare autentificat sub nr. 787 din 15 martie 1921 și a flotilei de vase care a fost preluată abuziv, odată cu imobilul.

Prin testamentul autentificat sub nr. 2334 din 29 iunie 1999, P.E. a dispus ca reclamanta să moștenească imobilul, flotila de vase și carierele de piatră din Măcin și Turcoaia.

Prin sentința civilă nr. 109 din 29 martie 2005, Tribunalul Brăila, secția civilă, a respins ca rămasă fără obiect contestația împotriva dispoziției de respingere a notificării nr. 272 din 14 august 2001 emisă de Primarul Municipiului Brăila cu privire la retrocedarea imobilului situat în Brăila și a respins ca nefondată contestația formulată împotriva aceleiași dispoziții pentru plata despăgubirilor aferente flotilei de vase, cu motivarea că prin sentința civilă nr. 3337 din 2 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Brăila s-a dispus restituirea imobilului format din teren în suprafață de 1400 mp și a construcției aferente pe teren, iar în ceea ce privește flotila de vase a reținut că acestea nu pot fi considerate nici utilaje și nici instalații pentru a fi încadrate în dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta V.J., criticând-o pentru nelegalitate, determinată de greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 6 alin. (2) și art. 2 alin. (1) lit a) din Legea nr. 10/2001, care se referă la restituirea imobilelor naționalizate prin Legea nr. 119/1948. Dezvoltând acest motiv, reclamanta a susținut, că obiectul naționalizării l-a constituit Întreprinderea de Transport S.T. D., privită ca fond de comerț, în compunerea căreia intră atât imobilul restituit prin sentința civilă nr. 3337 din 2 iulie 2003 a Judecătoriei Brăila, cât și vasele care figurează distinct în anexa la Legea nr. 119/1948. În accepțiunea acestei legi, vasele erau privite ca accesorii ale fondului de comerț, care au trecut în proprietatea statului ca niște instalații care serveau la realizarea obiectului de activitate a întreprinderii.

Interpretarea contrarie făcută de instanța de fond este excesiv de restrictivă și discriminatorie și încalcă principiul egalității consacrat de dispozițiile art. 44 din Constituția României cât și pe cele ale Declarației Universale a Drepturilor Omului. A mai susținut apelanta, că prin respingerea contestației s-a încălcat și norma imperativă prevăzută de ar. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ce obligă intimata notificată să identifice unitatea deținătoare și să-i comunice elementele de identificare ale deținătorului. Pe de altă parte, în virtutea rolului activ, instanța fondului, ar fi trebuit să dispună administrarea de probe în scopul aflării unității deținătoare. Prin decizia nr. 881/A din 19 decembrie 2005 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a constatat că, reclamanta nu s-a adresat primăriei pentru identificarea deținătoarei flotilei, aceasta nefiind obligată potrivit legii, iar o astfel de critică nici nu a fost invocată prin acțiunea promovată. În ceea ce privește fondul cauzei, a reținut, că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei menționate, reclamanta V.J. a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reiterând obligația intimatei de a identifica unitatea deținătoare a flotilei de vase, aceasta neavând calitatea de unitate deținătoare. Or, cât timp emitentul nu are calitatea cerută de lege pentru a putea emite dispoziția contestată, aceasta este lovită de nulitate absolută.

Împrejurarea că intimata și-a încălcat obligația legală, prevăzută de o normă imperativă de a identifica unitățile deținătoare, în privința restituirii unor bunuri care nu-i aparțineau și cu privire la care nu avea dreptul de a statua, justifică admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției nr. 18512 din 29 noiembrie 2003, prin care a fost respinsă notificarea cu privire la restituirea flotilei de vase. Analizând recursul, Înalta Curte, constată că este fondat pentru următoarele considerente. Prin notificarea din 14 august 2001, reclamanta V.J. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Brăila, compus din construcții pe trei nivele cu un total de 19 încăperi și teren în suprafață de 1400 mp, împreună cu flotila de nave ce a aparținut autorului S.D., ce se mai găsesc la această dată, și care vor fi identificate, iar pentru cele dispărute a solicitat măsuri reparatorii în echivalent.

A mai arătat că bunurile au fost preluate abuziv în temeiul Legii nr. 119/1948. Prin dispoziția nr. 18512 din 29 noiembrie 2003, Primarul Municipiului Brăila a respins notificarea, reținând că solicitanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, nu rezultă că preluarea imobilului s-a făcut în mod abuziv, nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul în litigiu. În ceea ce privește flotila de vase, în motivarea dispoziției de respingere a notificării s-a reținut, că nu sunt întrunite cerințele art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acestea neexistând fizic în patrimoniul unității deținătoare. Or, în temeiul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, primăria era obligată să identifice unitatea deținătoare a flotilei de vase și să comunice recurentei elementele de identificare, iar nu a se limita a răspunde că nu sunt îndeplinite cerințele art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Sub acest aspect, motivarea instanțelor, că flotila de vase, nu a fost preluată odată cu imobilul nefiind incidente dispozițiile art. 6 alin. (2) în referire la art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001sau că unitatea notificată nu deține și nici nu a deținut vreodată flotila de vase, nu are suport probator și nu justifică soluțiile pronunțate, în condițiile în care recurenta a solicitat primăriei identificarea flotilei de vase. Pentru considerentele arătate, va admite recursul declarat, va casa decizia atacată precum și sentința civilă nr. 109 din 2 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția civilă. Va admite în parte contestația împotriva dispoziției nr. 18512 din 29 noiembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Brăila, pe care o va anula și va obliga municipiul Brăila prin primar să identifice entitatea deținătoare a flotilei de vase, obiect al notificării și să comunice contestatoarei elementele de identificare ale acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de V.J. împotriva deciziei nr. 881/A din 19 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 109 din 2 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția civilă, iar pe fond: Admite în parte contestația introdusă de V.J. împotriva Dispoziției nr. 18512 din 29 noiembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Brăila. Anulează dispoziția de mai sus și obligă Municipiul Brăila, prin Primar să identifice entitatea deținătoare a flotilei de vase, obiect al notificării și să comunice contestatoarei elementele de identificare a acesteia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2007.