ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3406/2007

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Brăila sub nr. 76 din 6 ianuarie 2004, reclamanta V.J. a solicitat

anularea dispoziției nr. 18512 din 19 noiembrie 2003 emisă de pârâtul Primarul

Municipiului Brăila și pe cale de consecință să se dispună restituirea în

natură a imobilului situat în Brăila compus din teren în suprafață de 1400 mp,

și construcții, precum și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru

flotila de vase ce a aparținut antecesorului acesteia S.D.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că S.D. a fost proprietarul imobilului-teren, conform actului de vânzare

autentificat sub nr. 787 din 15 martie 1921 și a flotilei de vase care a fost

preluată abuziv, odată cu imobilul.

Prin testamentul autentificat sub

nr. 2334 din 29 iunie 1999, P.E. a dispus ca reclamanta să moștenească

imobilul, flotila de vase și carierele de piatră din Măcin și Turcoaia.

Prin sentința civilă nr. 109 din 29

martie 2005, Tribunalul Brăila, secția civilă, a respins ca rămasă fără obiect

contestația împotriva dispoziției de respingere a notificării nr. 272 din 14

august 2001 emisă de Primarul Municipiului Brăila cu privire la retrocedarea

imobilului situat în Brăila și a respins ca nefondată contestația formulată

împotriva aceleiași dispoziții pentru plata despăgubirilor aferente flotilei de

vase, cu motivarea că prin sentința civilă nr. 3337 din 2 iulie 2003 pronunțată

de Judecătoria Brăila s-a dispus restituirea imobilului format din teren în

suprafață de 1400 mp și a construcției aferente pe teren, iar în ceea ce

privește flotila de vase a reținut că acestea nu pot fi considerate nici

utilaje și nici instalații pentru a fi încadrate în dispozițiile art. 6 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta V.J., criticând-o pentru nelegalitate, determinată de

greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 6 alin. (2) și art. 2

alin. (1) lit a) din Legea nr. 10/2001, care se referă la restituirea

imobilelor naționalizate prin Legea nr. 119/1948.

Dezvoltând acest motiv, reclamanta a

susținut, că obiectul naționalizării l-a constituit Întreprinderea de Transport

S.T. D., privită ca fond de comerț, în compunerea căreia intră atât imobilul

restituit prin sentința civilă nr. 3337 din 2 iulie 2003 a Judecătoriei Brăila,

cât și vasele care figurează distinct în anexa la Legea nr. 119/1948.

În accepțiunea acestei legi, vasele

erau privite ca accesorii ale fondului de comerț, care au trecut în

proprietatea statului ca niște instalații care serveau la realizarea obiectului

de activitate a întreprinderii.

Interpretarea contrarie făcută de

instanța de fond este excesiv de restrictivă și discriminatorie și încalcă

principiul egalității consacrat de dispozițiile art. 44 din Constituția

României cât și pe cele ale Declarației Universale a Drepturilor Omului.

A mai susținut apelanta, că prin

respingerea contestației s-a încălcat și norma imperativă prevăzută de ar. 26

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ce obligă intimata notificată să identifice

unitatea deținătoare și să-i comunice elementele de identificare ale

deținătorului.

Pe de altă parte, în virtutea

rolului activ, instanța fondului, ar fi trebuit să dispună administrarea de

probe în scopul aflării unității deținătoare.

Prin decizia nr. 881/A din 19

decembrie 2005 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel, a constatat că, reclamanta nu s-a adresat primăriei pentru identificarea

deținătoarei flotilei, aceasta nefiind obligată potrivit legii, iar o astfel de

critică nici nu a fost invocată prin acțiunea promovată.

În ceea ce privește fondul cauzei, a

reținut, că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 6

alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei menționate,

reclamanta V.J. a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., reiterând obligația intimatei de a identifica unitatea

deținătoare a flotilei de vase, aceasta neavând calitatea de unitate

deținătoare.

Or, cât timp emitentul nu are

calitatea cerută de lege pentru a putea emite dispoziția contestată, aceasta

este lovită de nulitate absolută.

Împrejurarea că intimata și-a

încălcat obligația legală, prevăzută de o normă imperativă de a identifica

unitățile deținătoare, în privința restituirii unor bunuri care nu-i aparțineau

și cu privire la care nu avea dreptul de a statua, justifică admiterea

recursului, casarea ambelor hotărâri, constatarea nulității absolute parțiale a

dispoziției nr. 18512 din 29 noiembrie 2003, prin care a fost respinsă notificarea

cu privire la restituirea flotilei de vase.

Analizând recursul, Înalta Curte,

constată că este fondat pentru următoarele considerente.

Prin notificarea din 14 august 2001,

reclamanta V.J. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Brăila,

compus din construcții pe trei nivele cu un total de 19 încăperi și teren în

suprafață de 1400 mp, împreună cu flotila de nave ce a aparținut autorului

S.D., ce se mai găsesc la această dată, și care vor fi identificate, iar pentru

cele dispărute a solicitat măsuri reparatorii în echivalent. A mai arătat că

bunurile au fost preluate abuziv în temeiul Legii nr. 119/1948.

Prin dispoziția nr. 18512 din 29

noiembrie 2003, Primarul Municipiului Brăila a respins notificarea, reținând că

solicitanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită a beneficia de

prevederile Legii nr. 10/2001, nu rezultă că preluarea imobilului s-a făcut în

mod abuziv, nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul în

litigiu.

În ceea ce privește flotila de vase,

în motivarea dispoziției de respingere a notificării s-a reținut, că nu sunt

întrunite cerințele art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acestea neexistând

fizic în patrimoniul unității deținătoare.

Or, în temeiul art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, primăria era obligată să identifice unitatea deținătoare a

flotilei de vase și să comunice recurentei elementele de identificare, iar nu a

se limita a răspunde că nu sunt îndeplinite cerințele art. 6 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

Sub acest aspect, motivarea

instanțelor, că flotila de vase, nu a fost preluată odată cu imobilul nefiind

incidente dispozițiile art. 6 alin. (2) în referire la art. 2 lit. a) din Legea

nr. 10/2001sau că unitatea notificată nu deține și nici nu a deținut vreodată

flotila de vase, nu are suport probator și nu justifică soluțiile pronunțate,

în condițiile în care recurenta a solicitat primăriei identificarea flotilei de

vase.

Pentru considerentele arătate, va

admite recursul declarat, va casa decizia atacată precum și sentința civilă nr.

109 din 2 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția civilă.

Va admite în parte contestația

împotriva dispoziției nr. 18512 din 29 noiembrie 2003 emisă de Primarul

Municipiului Brăila, pe care o va anula și va obliga municipiul Brăila prin

primar să identifice entitatea deținătoare a flotilei de vase, obiect al

notificării și să comunice contestatoarei elementele de identificare ale

acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de V.J.

împotriva deciziei nr. 881/A din 19 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 109 din 2 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Brăila,

secția civilă, iar pe fond:

Admite în parte contestația

introdusă de V.J. împotriva Dispoziției nr. 18512 din 29 noiembrie 2003 emisă

de Primarul Municipiului Brăila.

Anulează dispoziția de mai sus și

obligă Municipiul Brăila, prin Primar să identifice entitatea deținătoare a

flotilei de vase, obiect al notificării și să comunice contestatoarei

elementele de identificare a acesteia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2007.