ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4130/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ.

asupra cauzei civile de față reține următoarele:

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 493 din 14 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr.

29933/3/2005, a admis contestația formulată de contestatorii K.P. și K.M.L.

împotriva dispoziției nr. 4745 din 17 octombrie 2005 emisă de intimatul

primarul general al municipiului București; a anulat alin. (2) din art. 1 al

dispoziției și a obligat intimatul să restituie contestatorilor și cealaltă

cotă-parte indiviză de ½ din imobilul situat în București, condiționat

de restituirea de către aceștia a despăgubirii primite de 45.221 lei,

actualizată în funcție de rata inflației, raportată la anul 1984.

În motivarea soluției pronunțate se

arată că prin dispoziția contestată s-a dispus restituirea doar a ½ din

imobil întrucât doar această cotă a fost preluată fără plata de despăgubiri.

Deși în Normele de aplicare unitară

a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, se face o distincție

între imobilele preluate cu plată și cele preluate fără plată în temeiul

Decretului nr. 223/1974, în contextul modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea

nr. 247/2005, această dispoziție nu poate fi aplicată, nefiind permis ca un act

normativ de rang inferior să completeze sau să modifice o lege.

Apelul declarat de intimatul

municipiul București, prin primar general, împotriva sentinței a fost respins,

ca nefondat, prin decizia nr. 229 A din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de

muncă și asigurări sociale.

În motivarea soluției adoptate, se

arată că prin sentința civilă nr. 10325 din 25 noiembrie 2002 a Judecătoriei

sectorului 1, definitivă și irevocabilă, s-a constatat nevalabilitatea titlului

statului asupra imobilului notificat, reținându-se, în esență, că deciziile de

preluare emise în baza Decretului nr. 223/1974, contraveneau prevederilor

constituționale din acel moment.

Față de împrejurarea că s-a

constatat, cu putere de lucru judecat, nevalabilitatea titlului statului asupra

imobilului în litigiu, în cauză sunt incidente prevederile art. 2 lit. h) din

Legea nr. 10/2001, impunându-se restituirea întregului imobil.

Instanța de apel consideră a fi

corectă și reținerea primei instanțe în ceea ce privește că printr-un act

normativ de rang inferior nu poate fi completată sau modificată o lege, căci

actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit

normelor care le ordonă.

În contra deciziei a declarat recurs

Municipiul București, prin primar general, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., critica formulată privind ignorarea dispozițiilor exprese

ale Normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001, conform cărora imobilele preluate

cu plată în temeiul Decretului nr. 223/1974 nu sunt considerate a fi preluate

abuziv, deoarece persoana era îndestulată rezonabil prin prețul primit sau avea

vocația de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul respectiv înainte

de formalizarea intenției de a părăsi definitiv țara.

Analizând decizia recurată prin

prisma criticii formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele

procesuale, Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele

ce succed.

Prin sentința civilă nr. 10325 din

25 noiembrie 2002, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosar

nr. 12254/2002, definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr.

951 din 21 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și

irevocabilă prin decizia civilă nr. 2173 din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă, s-a admis acțiunea reclamanților K.P. și K.M.

formulată împotriva pârâților SC H.N. SA și Primăria municipiului București

prin primar general, în ceea ce privește constatarea nevalabilității titlului

statului asupra imobilului din București.

Instanța cu putere de lucru judecat,

a statuat că imobilul a trecut nevalabil în proprietatea statului deoarece

Decretul nr. 223/1974 contravenea dispozițiilor art. 36 din Constituția

României.

Așadar, nevalabilitatea titlului

statului făcuse deja obiect al dezbaterii judiciare, statuându-se în mod

irevocabil acest aspect, astfel încât partea, municipiul București, prin primar

general, nu mai are posibilitatea contrazicerii ulterioare a ceea ce deja s-a

stabilit, decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii menționate.

Potrivit art. 1200 pct. 4 C. civ.,

cu referire la art. 1202 alin. 2 C. civ., ceea ce a făcut obiectul judecății

între părți are forța prezumției legale absolute.

Drept urmare, susținerea

recurentului că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu și că,

nefiind în prezența unei preluări abuzive nu sunt incidente dispozițiile Legii

nr. 10/2001, nu mai poate fi repusă în discuție.

Osebit de aceasta, un act normativ

dat în aplicarea unei legi nu poate să completeze sau să modifice o lege, cum

de altfel au reținut și instanțele de fond.

De precizat că Normele metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 au

fost abrogate pe parcursul derulării etapei procesuale a recursului prin H.G.

nr. 250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Potrivit dispozițiilor art. 1.4lit.

B) cu privire la Decretul nr. 223/1974 se consideră că preluarea a fost abuzivă

atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului cât și în

cazul în care preluarea s-a făcut cu plată.

Față de cele ce preced, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

Dat fiind poziția de parte

câștigătoare în proces a intimaților, în temeiul dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ. va fi obligat recurentul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

Municipiul București prin primarul general împotriva deciziei nr. 229 A din 24

noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

Obligă pe recurentul municipiul

București prin primarul general la plata cheltuielilor de judecată către

intimații-reclamanți K.P. și K.M.L. în sumă de 1.500 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2007.