ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4130/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține următoarele: Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 493 din 14 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 29933/3/2005, a admis contestația formulată de contestatorii K.P. și K.M.L. împotriva dispoziției nr. 4745 din 17 octombrie 2005 emisă de intimatul primarul general al municipiului București; a anulat alin. (2) din art. 1 al dispoziției și a obligat intimatul să restituie contestatorilor și cealaltă cotă-parte indiviză de ½ din imobilul situat în București, condiționat de restituirea de către aceștia a despăgubirii primite de 45.221 lei, actualizată în funcție de rata inflației, raportată la anul 1984. În motivarea soluției pronunțate se arată că prin dispoziția contestată s-a dispus restituirea doar a ½ din imobil întrucât doar această cotă a fost preluată fără plata de despăgubiri.

Deși în Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, se face o distincție între imobilele preluate cu plată și cele preluate fără plată în temeiul Decretului nr. 223/1974, în contextul modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, această dispoziție nu poate fi aplicată, nefiind permis ca un act normativ de rang inferior să completeze sau să modifice o lege. Apelul declarat de intimatul municipiul București, prin primar general, împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 229 A din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

În motivarea soluției adoptate, se arată că prin sentința civilă nr. 10325 din 25 noiembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 1, definitivă și irevocabilă, s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului notificat, reținându-se, în esență, că deciziile de preluare emise în baza Decretului nr. 223/1974, contraveneau prevederilor constituționale din acel moment. Față de împrejurarea că s-a constatat, cu putere de lucru judecat, nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu, în cauză sunt incidente prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, impunându-se restituirea întregului imobil. Instanța de apel consideră a fi corectă și reținerea primei instanțe în ceea ce privește că printr-un act normativ de rang inferior nu poate fi completată sau modificată o lege, căci actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

În contra deciziei a declarat recurs Municipiul București, prin primar general, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica formulată privind ignorarea dispozițiilor exprese ale Normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001, conform cărora imobilele preluate cu plată în temeiul Decretului nr. 223/1974 nu sunt considerate a fi preluate abuziv, deoarece persoana era îndestulată rezonabil prin prețul primit sau avea vocația de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul respectiv înainte de formalizarea intenției de a părăsi definitiv țara. Analizând decizia recurată prin prisma criticii formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

Prin sentința civilă nr. 10325 din 25 noiembrie 2002, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosar nr. 12254/2002, definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 951 din 21 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2173 din 8 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a admis acțiunea reclamanților K.P. și K.M. formulată împotriva pârâților SC H.N. SA și Primăria municipiului București prin primar general, în ceea ce privește constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului din București. Instanța cu putere de lucru judecat, a statuat că imobilul a trecut nevalabil în proprietatea statului deoarece Decretul nr. 223/1974 contravenea dispozițiilor art. 36 din Constituția României.

Așadar, nevalabilitatea titlului statului făcuse deja obiect al dezbaterii judiciare, statuându-se în mod irevocabil acest aspect, astfel încât partea, municipiul București, prin primar general, nu mai are posibilitatea contrazicerii ulterioare a ceea ce deja s-a stabilit, decât cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii menționate. Potrivit art. 1200 pct. 4 C. civ., cu referire la art. 1202 alin. 2 C. civ., ceea ce a făcut obiectul judecății între părți are forța prezumției legale absolute. Drept urmare, susținerea recurentului că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu și că, nefiind în prezența unei preluări abuzive nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu mai poate fi repusă în discuție.

Osebit de aceasta, un act normativ dat în aplicarea unei legi nu poate să completeze sau să modifice o lege, cum de altfel au reținut și instanțele de fond. De precizat că Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 au fost abrogate pe parcursul derulării etapei procesuale a recursului prin H.G. nr. 250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit dispozițiilor art. 1.4lit. B) cu privire la Decretul nr. 223/1974 se consideră că preluarea a fost abuzivă atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului cât și în cazul în care preluarea s-a făcut cu plată.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat. Dat fiind poziția de parte câștigătoare în proces a intimaților, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. va fi obligat recurentul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Municipiul București prin primarul general împotriva deciziei nr. 229 A din 24 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Obligă pe recurentul municipiul București prin primarul general la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți K.P. și K.M.L. în sumă de 1.500 lei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2007.