ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7207/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei

civile de față a reținut cele ce succed:

Prin sentința civilă nr. 827 din 18

septembrie 2003, pronunțată în dosar nr. 7048/2000, Tribunalul București,

secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

CREDIDAM în contradictoriu cu pârâta SC F.I. SRL și, în consecință, a obligat

pârâta la plata către reclamantă a sumei de 656.434.000 lei, reprezentând

remunerația compensatorie aferentă perioadei 1 decembrie 1997-31 decembrie

2000, sumă ce urmează a fi actualizată de la această din urmă dată până la data

executării efective, în raport de rata inflației.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

hotărârii mai sus arătate a fost respins, ca tardiv declarat, de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin

decizia civilă nr. 2641/A din 15 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr.

685/2004.

Pentru a pronunța decizia

menționată, instanța de apel a reținut că art. 102 alin. (2) C. proc. civ.

reglementează un caz de echipolență, ce interesează momentul de început al

curgerii termenelor procedurale, aplicabil și modului de calcul al termenului

de declarare a căii de atac, întemeiat pe prezumția luării la cunoștință de

către parte a pronunțării și redactării hotărârii judecătorești la un alt

moment decât cel al comunicării efective a hotărârii.

În considerentele deciziei se arată

termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. nu a început

să curgă de la 23 ianuarie 2004, data comunicării sentinței, ci la data de 14

ianuarie 2004, la care pârâta a solicitat comunicarea sentinței, situație în

care termenul s-a împlinit la 30 ianuarie 2004.

Conchide instanța că apelul declarat

la 5 februarie 2004 este făcut peste termenul de 15 zile, cu consecința

decăderii părții de a mai îndeplini actul de procedură neexecutat înlăuntrul

termenului legal, conform art. 103 C. proc. civ.

Împotriva deciziei a declarat recurs

apelanta-pârâtă, întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 teza II C.

proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs

se arată că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.

102 C. proc. civ. deoarece aceste dispoziții vizează ipoteza în care partea

cere să i se comunice actul de procedură părții adverse, nu și atunci când

solicită să i se comunice chiar ei actul, deoarece numai în primul caz se

prezumă că partea cunoaște actul, pe când în cel de al doilea caz, parte nu

cunoaște și dorește să afle conținutul actului de procedură.

Drept urmare, cum hotărârea a fost

comunicată la 23 ianuarie 2004, apelul a fost depus în termen, prin poștă, la 5

februarie 2004.

Analizând hotărârea recurată prin

prisma criticii formulate, ce reprezintă motivul de recurs prevăzut de pct. 5

al art. 304 C. proc. civ., Curtea a reținut cele ce se vor arăta.

Termenul semnifică o durată, iar

durata are un punct de pornire și un punct de împlinire.

De regulă, momentul de pornire este,

potrivit art. 102 alin. (1) C. proc. civ., cel al comunicării actului de

procedură.

În cauză termenul de 15 zile pentru

exercitarea apelului curge de la comunicarea hotărârii, conform art. 284 alin.

(1) C. proc. civ.

Prin inserarea dispoziției din art.

102 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia termenele procesuale încep să

curgă împotriva părții care a cerut comunicarea de la data când a cerut-o, s-a

reglementat ipoteza în care o parte cere să i se comunice celeilalte părți un

act de procedură, de conținutul căruia se presupune că ea a luat cunoștință.

Textul nu se referă însă la ipoteza

în care partea cere să i se comunice actul procesual respectiv, deoarece într-o

atare situație nu se poate presupune că partea cunoaște hotărârea.

În speță, termenul de 15 zile,

prevăzut de art. 284 alin. (1) a început să curgă la 23 ianuarie 2004, data

comunicării sentinței și s-a împlinit la 8 februarie 2004.

Recurenta a exercitat calea de atac

la 5 februarie 2004, deci înlăuntrul termenului de apel.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte, constatând existența motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.,

va admite recursul declarat și, drept consecință, decizia pronunțată în apel va

fi casată, cu trimiterea cauzei Curții de Apel București, pentru rejudecarea

apelului.

Cu ocazia soluționării în fond a

căii de atac declarate va fi avută în vedere și solicitarea recurentului

referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

SC F.I. SRL împotriva deciziei nr. 2641/A din 15 decembrie 2004 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori.

Casează decizia și trimite cauza

Curții de Apel București pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2006.