ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6618/2010

Asupra

recursului civil de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin sentința nr. 494/D din 10 mai

2007, Tribunalul Satu Mare a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a Statului Român.

A respins ca

nefondată contestația formulata de reclamanta L.J.M. în contradictoriu cu

Primarul comunei Vetiș și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta a solicitat anularea dispoziției din 2006, emisă de Primarul comunei

Vetiș și obligarea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor

înscrise în CF Oar, terenuri aferente fostelor construcții, precum și măsuri

reparatorii sub formă de despăgubiri pentru construcțiile demolate.

Tribunalul a

reținut că de prevederile Legii nr. 10/2001 beneficiază persoanele ale căror

imobile au fost preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989.

Reclamanta era

obligată să depună acte doveditoare, care să descrie construcțiile demolate și să

indice actul normativ sau împrejurarea prin care imobilul a trecut în proprietatea

Statului Roman.

În cauză, a constatat

tribunalul, nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului în perioada de referință

avută în vedere de Legea nr. 10/2001.

Prin decizia

nr. 160 din 10 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis

apelul dedarat de reclamantă împotriva sentinței, pe care a modificat-o în parte.

A admis plângerea

formulată de reclamantă, a dispus anularea dispoziției din 20 martie 2006, emisă

de Primarul comunei Vetiș și a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru cota de 4/6 parte din imobilele înscrise în CF

Oar, teren și supraedificate.

A obligat Primarul

comunei Vetiș să se conformeze dispozițiilor art. 16 Legea nr. 247/2005 și să înainteze

documentația aferentă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Instanța de apel

a reținut că prima instanță a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale

pasive a Statului Român.

Cu privire la

fondul cauzei, instanța de apel a reținut că, prin actele depuse la dosar, reclamanta

a făcut dovada că este fiica proprietarilor de carte funciară, T.G. și M.E., asupra

cotei de 4/6 din imobilele înscrise în CF Oar.

Dovada preluării

imobilului de către stat s-a făcut deplin, atâta timp cât Primarul comunei Vetiș

a arătat prin înscrisurile aflate la dosar că asupra imobilelor au fost eliberate

titluri de proprietate în favoarea altor persoane, în baza Legii nr. 18/1991.

Cu privire la

dovada achitării unor eventuale despăgubiri, nu i se poate cere reclamantei să facă

dovada unui fapt negativ, sarcina probei în acest caz revenind primarului sau altei

autorități administrative, acestea trebuind să probeze faptul pozitiv contrar.

Împotriva acestei

decizii a dedarat recurs Comisia locala pentru restituirea proprietății comunei

Văiș, prin primar.

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 22 și 24 Legea nr. 10/2001, deoarece nu s-a făcut dovada preluării

abuzive a imobilului.

De asemenea, instanța

nu a stabilit dacă terenurile erau situate în intravilanul sau în extravilanul localității,

deși din expertiza extrajudiciară rezultă că s-au făcut reconstituiri în baza Legii

nr. 18/1991, dar pe teritoriul unei alte comune.

Deși instanța

de apel nu a reținut concluziile expertizei extrajudiciare, la stabilirea situației

de fapt se referă la împrejurări stabilite prin această expertiză.

Faptul că terenul

a fost restituit unor alte persoane instituie prezumția că autorii reclamantei au

înstrăinat terenurile persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate.

De fapt, autorii

reclamantei erau cetățeni maghiari, fără să aibă vreodată cetățenia romană sau domiciliul

în România, iar achiziția imobilelor s-a făcut în anul 1942, când zona Ardealului

era sub ocupație maghiară.

La data de 26

octombrie 2010, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a invocat

excepția lipsei calității procesuale de a declara recurs a recurentei, care nu a

fost parte în proces.

Las data de 18

noiembrie 2010, Primarul comunei Vetiș a arătat că dispoziția atacata de reclamantă

a fost emisă de primar, care este președintele Comisiei de restituire a proprietăților

și că își însușește recursul declarat de aceasta, recurs pe care, de altfel, l-a

și semnat.

Cu privire la

calitatea procesuală de a declara recurs, Înalta Curte constată că recursul a fost

declarat de Primarul comunei Vetiș, care, în calitate de președinte al Comisiei

de restituire a proprietăților a semnat atât dispoziția de soluționare a notificării,

cât și cererea de declarare a recursului.

De altfel, așa

cum s-a arătat, acesta a declarat că își însușește recursul declarat de comisie

în numele său.

Cât privește criticile

formulate, care permit încadrarea recursului în dispozițiile art 304 pct 9 C.

proc. civ., acestea sunt fondate, pentru cele ce se wr arăta în continuare.

Potrivit art.

3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) Legea nr. 10/2001, republicată, de prevederile

legii speciale de reparație beneficiază persoanele fizice, proprietari ai imobilelor

la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii lor.

Prin urmare, pentru

a demonstra calitatea de persoană îndreptățită, cel care cere măsuri reparatorii

trebuie să dovedească că el sau autorul său au fost proprietarii imobilului și că

imobilul a trecut în mod abuziv în proprietatea statului.

Pe de altă parte,

potrivit art. 25 alin. (1) Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea deținătoare

este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra notificării.

În ceea ce privește

dreptul de proprietate asupra imobilului, se constată, conform traducerii autorizate,

că în cartea funciară Oar, au fost intabulați T.G.și M.E., în baza contractului

de vânzare-cumpărare încheiat la 28 octombrie 1941.

Prin copiile certificatelor

de stare civilă, depuse în traducere autorizată, reclamanta a dovedit faptul că

proprietarii tabulari sunt părinții săi.

Deși reclamanta

a făcut dovada faptului că este moștenitoarea legală a persoanelor care au fost

înscrise sub nume de proprietari în cartea funciară, nu a dovedit și cea de a doua

condiție, de natură a-i conferi calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii,

și anume, condiția preluării abuzive din patrimoniul părinților săi.

La dosar nu se

află nici un înscris prin care să se ateste data la care a avut loc preluarea și

titlul în baza căruia foștii proprietari au fost lipsiți de bunurile care le aparțineau.

Prin adresa din

11 februarie 2008, Primăria comunei Vetiș a făcut cunoscut că, din informațiile

primite de la Primăria Dorolț, ar rezulta că imobilul ar fi fost înstrăinat de părinții

reclamantei prin anul 1945, dar nici această împrejurare nu a fost clarificată de

instanța de fond.

Or, stabilirea

acestei împrejurări era definitorie pentru stabilirea calității de persoană îndreptățită,

deoarece, pentru a beneficia de măsuri reparatorii nu este suficient ca o persoană

să dovedească că a fost proprietar al imobilului, ci că avea această calitate la

data preluării abuzive.

Cat privește calitatea

de unitate deținătoare, se constată că, prin aceeași adresă din 11 februarie 2008,

Primăria comunei Vetiș a comunicat instanței de apel că în urma reorganizării râului

Someș, parte din terenurile care au aparținut de satul Oar au trecut în administrarea

comunei Dorolț, unde s-a identificat și imobilul înscris în CF Oar.

Instanța a cerut

relații de la Primăria Dorolț, care a răspuns că informațiile comunicate sunt insuficiente

pentru a afla unde este amplasat terenul pe raza comunei Dorolț.

Printr-o altă

adresă, ulterioară, comuna Dorolț a comunicat că pe raza acestei comune s-au măsurat

și pus în posesie toate suprafețele de teren arabil și că terenurile din CF, oriunde

s-ar afla pe raza comunei sunt măsurate în temeiul legilor fondului funciar persoanelor

în drept. Prin aceeași adresă, această comună a informat că nu are inginer topograf

și că este dificilă identificarea persoanelor cărora li s-au repartizat terenurile

solicitate.

Prin urmare, instanța

de apel nu a fost preocupată de clarificarea situației de fapt sub aspectul apartenenței

imobilelor pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii la una din cele două comune.

Aceasta cu atât

mai mult cu cât, chiar reprezentantul reclamantei, la termenul din 15 aprilie 2008

a arătat că notificarea ar fi trebuit să fie transmisă de Primăria Vetiș la Primăria

Dorolț.

Se constată, așadar,

că circumstanțele cauzei nu au fost clarificate nici în ceea ce privește calitatea

de persoană îndreptățită și nici în ceea ce privește calitatea de unitate deținătoare.

Deși aspectele

referitoare la amplasamentul terenurilor din CF Oar ar fi fost simplu rezolvate

prin efectuarea unei expertize topografice de identificare, instanța de apel s-a

mulțumit să ia act de expertiza extrajudiciară depusă de reclamantă la dosar, expertiză

ale cărei concluzii nu au fost luate în considerare din cauza opoziției pârâtului.

Și problema unei

eventuale înstrăinări a imobilelor de către foștii proprietari putea fi analizată,

prin identificarea amplasamentului terenurilor, persoanelor cărora li s-a reconstituit

dreptul de proprietate și verificarea actelor de proprietate inițiale, de care aceștia

s-au prevalat pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate.

Prin urmare, constatând

că instanța de apel nu a aplicat dispozițiile art. 22, 23 și 25 Legea nr. 10/2001,

republicată, incidente în cauză, și nu a stabilit pe deplin circumstanțele cauzei,

instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, susceptibilă de casare.

De aceea, având

în vedere și prevederile art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul declarat

de Primarul comunei Vetiș, se va casa decizia recurată, iar cauza va fi trimisă

spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

La rejudecare

se vor avea în vedere toate îndrumările date prin prezenta decizie care privesc

stabilirea calității de persoană îndreptățită și unitate deținătoare și se vor administra

toate probele necesare stabilirii corecte a situației de fapt, inclusiv proba cu

expertiză topografică.

De asemenea, se

vor avea în vedere toate susținerile și apărările părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Primarul comunei Vetiș împotriva deciziei nr. 160A din 10 decembrie

2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 decembrie 2010.