ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6614/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C

proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 117 A din 16 februarie 2010, Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1259 din 10

noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor Publice este neîntemeiată, având în vedere prevederile art. 50 alin.

(3) Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, restituirea prețului actualizat plătit

de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea

prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor

Publice.

Aceste prevederi legale au

aplicabilitate, pentru identitate de rațiune, și în situația când împotriva

cumpărătorilor de la stat - foști chiriași, s-a admis o acțiune în revendicare

ce a lipsit de efecte titlul pârâților. Mai mult, textul menționat nu vorbește

expres despre anularea contractului de vânzare-cumpărare al dobânditoiilor în

temeiul Legii nr. 112/1995 ci despre „desființarea" acestuia, fără o distincție

cu privire la cauză.

Prin aceste dispoziții legale

Ministerului Finanțelor Publice i s-a conferit, în virtutea legii, o legitimare

procesuală pasivă specială, distinctă de calitatea de parte în contractul

desființat și care nu derivă din această convenție, ci dintr-o prevedere

expresă și specială a unui act normativ reparator.

2.1. Motive

Ministerul Finanțelor Publice a

declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., critica vizând următoarele aspecte:

În

mod greșit s-a considerat că Ministerul Finanțelor

Publice are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește restituirea prețului

la valoarea de piață a apartamentului în temeiul art. 1337 C. civ..

Întrucât

Ministerul Finanțelor Publice nu a

fost parte în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria

Municipiului București și T.I.. Potrivit principiului relativității efectelor

contractului, acesta produce efecte numai între părțile contractante, neputând

nici profita și nici dăuna unui terț.

În

situația evingerii cumpărătoarei, prin deposedarea

acesteia de imobilul pe care 1-a deținut în baza contractului de

vânzare-cumpărare, trebuia să fie instituită obligația de garanție pentru

evicțiune a vânzătoarei Primăria Municipiului București. În acest caz, are loc

o tulburare de drept prin fapta unui terț, de natură să angajeze răspunderea

contractuală pentru evicțiune totală a vânzătorului, respectiv Primăria

Municipiului București, prin mandatar SC C. SA.

Ministerul Finanțelor Publice poate fi

obligat la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror

contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995 și anume în ipoteza în care aceste contracte au fost anulate

irevocabil.

Prețul de piață al imobilului nu poate

fi acordat decât atunci când

contractele

de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea

prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

2.2.

întâmpinarea

Intimata S.E. a depus întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului.

Reclamanta a cumpărat apartamentul de

la stat iar ulterior, cel care a fost proprietarul inițial al apartamentului

și-a revendicat bunul pe care statul îl vânduse.

În legătură cu imobilele preluate

abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 există o normă

derogatorie ce stabilește că Ministerul Finanțelor Publice are obligația să

plătească prețul.

2.3. Analiza făcută de instanța de

recurs

Recursul nu este întemeiat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

În condițiile art. 50 alin. (2) Legea

nr. 10/2001, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului

actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate

cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.

Alin. (2

1

) al textului

arată că cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului

de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu

respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care

au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt

scutite de taxele de timbru.

Conform art. 50 alin. (3), restituirea

prețului prevăzut la alin. (2) și (2

1

)

se face de către

Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în

temeiul art. 13 alin. (6) Legea nr. 112/1995.

Drept urmare, legiuitorul nu face

distincție, în stabilirea legitimării procesuale pasive în litigiile având ca

obiect restituirea prețului plătit de chiriașii cumpărători ale căror contracte

de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 au fost

desființate, după cum „desființarea" este o consecință a anulării

contractului ori a ineficientei sale în urma admiterii acțiunii în revendicare.

Faptul că aceasta este concepția

legiuitorului rezultă și din prevederile art. 20 alin. (2

1

) Legea

nr. 10/2001 potrivit cu care, în cazul în care imobilul a fost vândut cu

respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, chiriașii care au cumpărat cu

bună-credință imobilele în care locuiau și ale căror contracte de

vânzare-cumpărare au fost

desființate,

fie ca urrmve a unei acțiuni în anulare, fie ca urmare a unei acțiuni

în revendicare,

prin hotărâri judecătorești definitive

și irevocabile.

Nu este întemeiată nici critica

privitoare la faptul că problema legitimării procesuale pasive se apreciază

diferențiat după cum se cere restituirea prețului actualizat ori restituirea

prețului de piață al imobilelor față de redactarea clară a textelor enunțate.

În

fine, în respectarea principiului disponibilității, în

condițiile art. 129 alin. final C proc. civ. instanțele s-au pronunțat asupra

obiectului dedus judecății de către reclamant. împrejurarea că în cererea de

chemare în judecată a fost indicat drept temei de drept și art. 1337 C. civ.,

nu înseamnă că obiectul cererii l-a constituit răspunderea vânzătorului pentru

evicțiune, câtă vreme din motivare rezultă că s-a urmărit aplicarea

prevederilor art. 50

1

Legea nr. 10/2001.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

apreciază că instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a

legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Municipiului București, împotriva deciziei civile nr. 117A din 16

februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 decembrie

2010

.