ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6614/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 117 A din 16 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1259 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice este neîntemeiată, având în vedere prevederile art. 50 alin. (3) Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice.

Aceste prevederi legale au aplicabilitate, pentru identitate de rațiune, și în situația când împotriva cumpărătorilor de la stat - foști chiriași, s-a admis o acțiune în revendicare ce a lipsit de efecte titlul pârâților. Mai mult, textul menționat nu vorbește expres despre anularea contractului de vânzare-cumpărare al dobânditoiilor în temeiul Legii nr. 112/1995 ci despre „desființarea" acestuia, fără o distincție cu privire la cauză. Prin aceste dispoziții legale Ministerului Finanțelor Publice i s-a conferit, în virtutea legii, o legitimare procesuală pasivă specială, distinctă de calitatea de parte în contractul desființat și care nu derivă din această convenție, ci dintr-o prevedere expresă și specială a unui act normativ reparator.

2. Recursul 2.1. Motive Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte: În mod greșit s-a considerat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește restituirea prețului la valoarea de piață a apartamentului în temeiul art. 1337 C. civ.. Întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria Municipiului București și T.I.. Potrivit principiului relativității efectelor contractului, acesta produce efecte numai între părțile contractante, neputând nici profita și nici dăuna unui terț. În situația evingerii cumpărătoarei, prin deposedarea acesteia de imobilul pe care 1-a deținut în baza contractului de vânzare-cumpărare, trebuia să fie instituită obligația de garanție pentru evicțiune a vânzătoarei Primăria Municipiului București.

În acest caz, are loc o tulburare de drept prin fapta unui terț, de natură să angajeze răspunderea contractuală pentru evicțiune totală a vânzătorului, respectiv Primăria Municipiului București, prin mandatar SC C. SA. Ministerul Finanțelor Publice poate fi obligat la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și anume în ipoteza în care aceste contracte au fost anulate irevocabil. Prețul de piață al imobilului nu poate fi acordat decât atunci când contractele de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

2.2. întâmpinarea Intimata S.E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Reclamanta a cumpărat apartamentul de la stat iar ulterior, cel care a fost proprietarul inițial al apartamentului și-a revendicat bunul pe care statul îl vânduse. În legătură cu imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 există o normă derogatorie ce stabilește că Ministerul Finanțelor Publice are obligația să plătească prețul. 2.3. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: În condițiile art. 50 alin. (2) Legea nr. 10/2001, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.

Alin. (2 1 ) al textului arată că cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru. Conform art. 50 alin. (3), restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2 1 ) se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) Legea nr. 112/1995.

Drept urmare, legiuitorul nu face distincție, în stabilirea legitimării procesuale pasive în litigiile având ca obiect restituirea prețului plătit de chiriașii cumpărători ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 au fost desființate, după cum „desființarea" este o consecință a anulării contractului ori a ineficientei sale în urma admiterii acțiunii în revendicare. Faptul că aceasta este concepția legiuitorului rezultă și din prevederile art. 20 alin. (2 1 ) Legea nr. 10/2001 potrivit cu care, în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, chiriașii care au cumpărat cu bună-credință imobilele în care locuiau și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate, fie ca urrmve a unei acțiuni în anulare, fie ca urmare a unei acțiuni în revendicare, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că problema legitimării procesuale pasive se apreciază diferențiat după cum se cere restituirea prețului actualizat ori restituirea prețului de piață al imobilelor față de redactarea clară a textelor enunțate. În fine, în respectarea principiului disponibilității, în condițiile art. 129 alin. final C proc. civ. instanțele s-au pronunțat asupra obiectului dedus judecății de către reclamant. împrejurarea că în cererea de chemare în judecată a fost indicat drept temei de drept și art. 1337 C. civ., nu înseamnă că obiectul cererii l-a constituit răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, câtă vreme din motivare rezultă că s-a urmărit aplicarea prevederilor art. 50 1 Legea nr. 10/2001.

Față de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva deciziei civile nr. 117A din 16 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010 .