ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4641/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4641/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2489/302/2010

la data de 12 februarie 2010 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București,

reclamanta A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul București

prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

obligarea acestora la valoarea de circulație a apartamentului nr. 3, situat în

București, str. Remus, sector 3, astfel cum va fi evaluat prin raportul de

expertiză conform standardelor internaționale de evaluare, cu cheltuieli de

judecată.

Având în vedere că nu

s-a constatat reaua-credință a reclamantei la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare și nici încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, aceasta

se află în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 50

1

din Legea nr.

10/2001.

În drept au fost

invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

La data de 19 martie 2010,

reclamanta a formulat o cerere precizatoare prin care a învederat că înțelege

să se judece în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, iar nu cu

Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

La termenul din data

de 23 aprilie 2010, pârâtul Municipiul București prin Primarul General a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de dispozițiile art. 50

din Legea nr. 10/2001, modificate prin Legea nr. 1/2009.

Prin încheierea din

ședința publică din data de 23 aprilie 2010, instanța a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București prin Primarul

General.

În ședința publică

din data de 14 mai 2010, instanța a încuviințat pentru reclamantă probele cu

înscrisuri și expertiza tehnică în specialitatea construcții.

La data de 16 iunie 2010

a fost depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea construcții

efectuat de expertul Ș.G.

Prin sentința civilă nr.

4995 din 02 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția

a II a civilă, în Dosarul civil nr. 2489/302/2010, a fost admisă excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București și a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de

30 septembrie 2010 sub nr. 46732/3/2010.

În ședința publică

din data de 11 februarie 2011, instanța a pus în discuția părților excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerului Finanțelor Publice,

excepție invocată prin întâmpinare și care nu a fost pusă în dezbaterea

contradictorie a părților.

Deliberând asupra

excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice,

tribunalul a reținut că aceasta nu este întemeiată.

Prin sentința civilă nr.

213 din 11 februarie 2011, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul

Finanțelor Publice; a admis acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice la plata către reclamantă a sumei de 672.830 lei, reprezentând valoarea

de circulație a imobilului. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunța

în acest mod, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, că Legea nr. 10/2001

a instituit un debitor unic pentru cumpărătorii imobilelor în baza Legii nr. 112/1995

ale căror titluri de proprietate au fost desființate în mod irevocabil,

respectiv Ministerul Finanțelor Publice, reglementându-se un caz special de

răspundere pentru evicțiune, sub aspectul restituirii prețului plătit, care

deroga de la dreptul comun reprezentat de art. 1337 și urm. C. civ.

Pe fond, s-a

constatat temeinicia acțiunii față de dispozițiile art. 50

1

alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009 reclamantul fiind în

situația desființării contractului de vânzare-cumpărare printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă.

Împotriva acestei

hotărâri judecătorești a formulat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

criticând-o pentru nelegalitate.

S-a susținut că

excepția lipsei calității procesuale pasive a fost soluționată în mod greșit,

întrucât pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu este parte la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare, fiind terț față de contract. Ca urmare, s-a

arătat că numai Primăria Municipiului București are calitate procesuală pasivă

în cauză întrucât are calitatea de vânzătoare.

Pe fond, critica

formulată a vizat faptul că reclamanta nu este îndreptățită la valoarea de

piață a imobilului față de dispozițiile art. 50

1

din Legea nr. 10/2001

ce prevăd îndeplinirea cumulativă a două condiții: prima condiție este ca

aceste contracte să fi fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995,

iar cea de-a doua condiție este ca ele să fi fost desființate prin hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile.

În cauză, a susținut

apelantul, nu există nicio hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, așa încât contractul nu a fost

desființat.

Prin decizia nr. 665/

A din 27 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București,

împotriva sentinței civile nr. 213 din 11 februarie 2011 pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu

intimata-reclamantă A.M.

Curtea de Apel a

reținut în ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, că instanța de

fond a respins-o în mod corect.

Astfel, calitatea

procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice în cauza dedusă judecății

este conferită de lege, respectiv de dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 ce dispune că, restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale

căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.

112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile, se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul

extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.

Mai mult, în cadrul

acestor dispoziții legale se face trimitere și la modalitatea prin care

pârâtul-apelant va proceda la despăgubirea „chiriașilor” și anume, din fondul

extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu

modificările ulterioare.

În ceea ce privește

critica vizând fondul cauzei, instanța de fond a soluționat în mod legal

cererea dedusă judecății.

Prin sentința civilă nr.

9638 din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul

nr. 9901/301/2006, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de

reclamanții P.A. și P.N.C. în contradictoriu cu pârâta A.M., aceasta din urma

fiind obligată să le lase în deplină proprietate și posesie apartamentul în

litigiu. Sentința civilă a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea

apelului conform deciziei nr. 892/ A din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, și respectiv, prin respingerea recursului

conform deciziei nr. 168/ R din 02 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București în Dosarul nr. 55/2/2010.

Ca urmare, contractul

de vânzare-cumpărare în cauză a fost desființat, însă nu ca urmare a

constatării nulității absolute, ceea ce presupunea eludarea dispozițiilor Legii

nr. 112/1995, ci ca urmare a comparării titlurilor de proprietate în cadrul

acțiunii în revendicare.

Așadar, în mod corect

s-a reținut de către instanța de fond îndeplinirea celor două condiții

cumulative impuse de dispozițiile art. 50

1

din Legea nr. 10/2001

invocate și de către apelant.

Împrejurarea că în

speță nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se fi

constatat nulitatea absolută a contractului nu conduce la concluzia că acest

contract nu a fost desființat de vreme ce, în prezent, acesta nu își mai

produce efectele juridice specifice.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului său, Ministerul Finanțelor Publice critică soluția de respingere a

excepției lipsei calității sale procesuale pasive. Ministerul Finanțelor

Publice nu a avut calitatea de parte la încheierea contractului dintre

reclamantă și Primăria Municipiului București, fiind doar depozitarul fondului

extrabugetar în care se varsă sumele încasate de Primăria Municipiului

București. În conformitate cu dispozițiile art. 1336 C. civ., recurentul

consideră că trebuia să se instituie răspunderea pentru evicțiune a

vânzătorului, respectiv a Primăriei Municipiului București.

De asemenea,

recurentul pârât critică hotărârea instanței de apel în ceea ce privește

greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 50

1

, susținând

că nu sunt îndeplinite condițiile pentru obligarea la restituirea prețului de

piață.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 50 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009,

restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și alin. (2)

1

se face de către

Ministerul Economiei și Finanțelor, din fondul extrabugetar constituit în

temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Nu pot fi primite

susținerile recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice, privind incidența

normelor de drept comun în materie de evicțiune și calitatea de debitor a

vânzătorului din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995,

conform principiului specialia generalibus derogant, norma specială înlătură de

la aplicare norma de drept comun. În materia examinată, Legea nr. 10/2001 (lege

specială) stabilește condițiile de restituire a prețului actualizat și a celui

de piață, precum și calitatea Ministerului Finanțelor Publice de plătitor, în

numele și pe seama Statului debitor al obligației de restituire, aceste

prevederi legale având prioritate de aplicare.

Prin Legea nr. 10/2001,

după art. 50 s-a introdus un nou articol, art. 50

1

, cu următorul

cuprins „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu

respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au

fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au

dreptul restituirea prețului de piața al imobilului, stabilit conform standardelor

internaționale de evaluare ; valoarea despăgubirilor, se stabilește prin

expertiză”.

Din interpretarea

sistematică a acestor dispoziții legale,se apreciază că, inclusiv după,

intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2009, publicată în M Of nr. 63 din 03

februarie 2009, trebuie realizată distincția între prețul actualizat și prețul

de piață al imobilului, ce se cuvine persoanelor interesate și această

distincție funcționează, în raport de modalitatea în care cumpărătorul unui

imobil, în baza unui contract de vânzare cumpărare, încheiat în temeiul Legii nr.

112/1995, a pierdut bunul imobil, fie prin desființarea contractului de vânzare

- cumpărare, încheiat cu rea-credință, ce reprezenta titlul său de proprietate,

ca o consecință a admiterii acțiunii în nulitate, sau prin admiterea unei

acțiuni în revendicare, prin compararea titlurilor, ipoteză ce presupune, prin

definiție, existența unor titluri valabile de proprietate.

Se apreciază astfel

că, menținându-se alin. (2) al art. 50, realizându-se modificarea de la alin.

(3) al art. 50, care cuprinde ipotezele de la alin. (2) și alin. (2)

1

,

și introducându-se art. 50

1

, este evidentă concluzia că, nu în toate

cazurile în care chiriașii cumpărători au fost evinși (deposedați), în sens

larg se impune acordarea valorii de piață, a imobilelor ce au format obiectul

contractelor de vânzare – cumpărare, încheiate în considerarea Legii nr. 112/1995,

ci această valoare ar trebui acordată în ipoteza în care, menținându-se valabilitatea

contractelor de vânzare - cumpărare, încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995.

chiriașii au fost evinși, prin efectul admiterii acțiunii în revendicare, prin

compararea titlurilor.

În contextul cauzei,

se constată că reclamanta se încadrează în ipoteza reglementată de art. 50

1

al Legii nr. 10/2001 republicată, respectiv a încheierii contractului de

vânzare-cumpărare cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, și a menținerii

valabilității acestui contract, respectiv a evingerii ei prin efectul admiterii

acțiunii în revendicare prin comparare de titluri.

Din perspectiva celor

expuse, instanța de apel a făcut o legală interpretare și aplicare a legii raportat

doar la incidența dispozițiilor art. 50

1

din Legea nr. 10/2001

republicată, reclamanta având dreptul la restituirea prețului de piață.

Având în vedere

aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a

se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București

împotriva deciziei nr. 665/ A din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2012.