ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6099/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 12 februarie 2009, întemeiată pe prevederile art. 50 și 50 1 din Legea nr. 10/2001, reclamantul G.E. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului București și SC R. SA, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 180.000 euro reprezentând valoarea de piață a imobilului situat în București, Calea P., parter, sector 1, imobil cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 și la plata cheltuielilor de judecată. La data de 11 martie 2011, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, pe plan procesual, calitate pasivă nu poate avea, într-o astfel de acțiune, decât unitatea administrativ teritorială vânzătoare, nicidecum Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

în speță, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român și nu în nume propriu. Prin Sentința civilă nr. 862 din 29 aprilie 2011,Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins, în consecință, acțiunea îndreptată împotriva acestora. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâții nu au calitate procesuală pasivă, față de dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Obligația de restituire a valorii de circulație a imobilelor, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, revine Ministerului Finanțelor Publice, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.

Astfel, numai Ministerului Finanțelor Publice, în nume propriu, iar nu ca reprezentant al Statului Român, îi revine obligația de plată a valorii de piață a imobilului către reclamanții care se regăsesc în ipoteza vizată de art. 50 1 din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește indicarea Primăriei Municipiului București și a SC R. SA ca având calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, tribunalul a reținut că dispozițiile Legii nr. 10/2001 cuprind dispoziții derogatorii cu privire la debitorul obligației de restituire a contravalorii imobilului. Prin Decizia civilă nr. 856 A din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, stabilesc calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor în procesele pentru restituirea prețului plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate. Astfel, Ministerul Finanțelor este partea obligată în cadrul raporturilor juridice avute în vedere de textul menționat. Nu se poate susține că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile generale în materie de evicțiune prevăzute de Codul civil în situația în care au fost adoptate dispozițiile speciale derogatorii menționate. Astfel, nu se poate susține că Primăria Municipiului București și SC R. SA ar avea calitate procesuală pasivă, datorită calității lor de parte, respectiv, mandatar, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

În cauză, nu se pot reține ca temei de drept și dispozițiile art. 1337 și următoarele C. civ., în condițiile în care obiectul procesului este o cerere pentru restituirea prețului imobilului întemeiată pe dispozițiile art. 50 și 50 1 din Legea nr. 10/2001. Dispozițiile menționate din Legea nr. 10/2001 nu fac decât să aplice instituția răspunderii pentru evicțiune într-un domeniu particular, cel al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și înstrăinate de stat unor chiriași de bună-credință în baza Legii nr. 112/1995. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Consideră că decizia sus-menționată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale deoarece reclamantul a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice ca autoritate a Statului Român obligat conform prevederilor Legii nr. 1/2009 de modificare a Legii nr. 10/2001 să plătească prețul de piață al unor astfel de imobile. Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte o respinge, deoarece criticile menționate anterior se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât recursul nu poate fi constatat nul în aplicarea art. 306 C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte constată următoarele: Obiectul dedus judecății vizează obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, alături de alți pârâți, la plata contravalorii locuinței, proprietate pe care reclamantul a pierdut-o în instanță, contravaloarea acesteia urmând a fi plătită în conformitate cu art. 50 1 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009. Instanța de fond a respins acțiunea pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, reținând că acțiunea a fost formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală (Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului București și SC R. SA).

Titlul de proprietate al reclamantului a format obiectul unui litigiu soluționat prin Sentința civilă nr. 12503 din 20 septembrie 2007 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă și irevocabilă, prin care a fost obligat reclamantul să lase în deplină proprietate imobilul moștenitorului prezumtiv al imobilului ca urmare a comparării titlurilor părților. Dispozițiile art. 50 1 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2002 nu fac decât să aplice instituția răspunderii pentru evicțiune într-un domeniu particular, cel al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și înstrăinate de stat unor chiriași de bună-credință în baza Legii nr. 112/1995.

Astfel legiuitorul român și-a adaptat legislația specifică acestui domeniu (al caselor naționalizate), la exigențele Convenției europene și jurisprudenței Curții europene a Drepturilor Omului, astfel că restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și alin. (2 1 ) al art. 50 din Legea nr. 10/2001 se face de către "Ministerul Finanțelor Publice prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a Municipiului București (art. 50.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 astfel cum au fost modificate și completate prin H.G. nr. 923 din 1 septembrie 2010 publicată în M. Of. nr. 610/13.09.2010.

Din perspectiva celor expuse și ale art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2001 restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și alin. (2 1 ), se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995 cu modificările ulterioare. Astfel Ministerul Finanțelor Publice este cel care are calitate procesuală pasivă în acțiunile având ca obiect cererile de restituire a prețului actualizat sau de acordare a despăgubirilor echivalente cu valoarea de piață a unui imobil dobândit în baza unui act de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 și pierdut ulterior în disputa cu fostul proprietar sau cu moștenitorii acestuia.

Ministerul Finanțelor Publice justifică astfel legitimare procesuală pasivă în temeiul legii, respectiv art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Ca atare chiar dispoziția legală sus-evocată conferă legitimare procesuală pasivă Ministerului Finanțelor, în condițiile în care acesta acționează ca reprezentant al statului. Din perspectiva celor expuse și a legitimării procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile în care instanța de fond a respins acțiunea pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului sus-menționat, urmează a se admite recursul și în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., a se modifica hotărârea instanței de apel în sensul admiterii apelului reclamantului împotriva Sentinței civile nr. 862 din 29 aprilie 2011 a Tribunalului București și pe cale de consecință a se desființa hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul G.E. împotriva Deciziei nr. 856 A din data de 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică decizia în sensul că: Admite apelul declarat de reclamantul G.E. împotriva Sentinței nr. 862 din data de 29 aprilie 2011 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012. Procesat de GGC - NN