ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6099/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 12 februarie 2009,

întemeiată pe prevederile art. 50 și 50

1

din Legea nr. 10/2001,

reclamantul G.E. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, Primăria Municipiului București și SC R. SA, solicitând

obligarea acestora la plata sumei de 180.000 euro reprezentând valoarea de

piață a imobilului situat în București, Calea P., parter, sector 1, imobil

cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 și la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 11 martie

2011, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, arătând că, pe plan procesual, calitate pasivă nu poate avea, într-o

astfel de acțiune, decât unitatea administrativ teritorială vânzătoare,

nicidecum Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. în speță,

reclamantul a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice în calitate de

reprezentant al Statului Român și nu în nume propriu.

Prin Sentința civilă

nr. 862 din 29 aprilie 2011,Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins, în

consecință, acțiunea îndreptată împotriva acestora.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că pârâții nu au calitate procesuală pasivă,

față de dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Obligația de

restituire a valorii de circulație a imobilelor, în cazul contractelor de

vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995,

care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,

revine Ministerului Finanțelor Publice, din fondul extrabugetar constituit în

temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995. Astfel, numai Ministerului

Finanțelor Publice, în nume propriu, iar nu ca reprezentant al Statului Român,

îi revine obligația de plată a valorii de piață a imobilului către reclamanții

care se regăsesc în ipoteza vizată de art. 50

1

din Legea nr.

10/2001.

În ceea ce privește

indicarea Primăriei Municipiului București și a SC R. SA ca având calitate

procesuală pasivă în prezenta cauză, tribunalul a reținut că dispozițiile Legii

nr. 10/2001 cuprind dispoziții derogatorii cu privire la debitorul obligației

de restituire a contravalorii imobilului.

Prin Decizia civilă

nr. 856 A din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Dispozițiile art. 50

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, stabilesc calitatea procesuală pasivă a

Ministerului Finanțelor în procesele pentru restituirea prețului plătit de

chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul

prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate. Astfel, Ministerul

Finanțelor este partea obligată în cadrul raporturilor juridice avute în vedere

de textul menționat.

Nu se poate susține

că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile generale în materie de evicțiune

prevăzute de Codul civil în situația în care au fost adoptate dispozițiile

speciale derogatorii menționate. Astfel, nu se poate susține că Primăria

Municipiului București și SC R. SA ar avea calitate procesuală pasivă, datorită

calității lor de parte, respectiv, mandatar, la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare. În cauză, nu se pot reține ca temei de drept și dispozițiile

art. 1337 și următoarele C. civ., în condițiile în care obiectul procesului

este o cerere pentru restituirea prețului imobilului întemeiată pe dispozițiile

art. 50 și 50

1

din Legea nr. 10/2001. Dispozițiile menționate din

Legea nr. 10/2001 nu fac decât să aplice instituția răspunderii pentru

evicțiune într-un domeniu particular, cel al imobilelor preluate abuziv de stat

în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și înstrăinate de stat unor

chiriași de bună-credință în baza Legii nr. 112/1995.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul, pentru motive de nelegalitate întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Consideră că decizia

sus-menționată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale deoarece

reclamantul a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice ca autoritate a

Statului Român obligat conform prevederilor Legii nr. 1/2009 de modificare a

Legii nr. 10/2001 să plătească prețul de piață al unor astfel de imobile.

Analizând cu

prioritate excepția nulității recursului, datorită caracterului său

peremptoriu, Înalta Curte o respinge, deoarece criticile menționate anterior se

încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât recursul nu poate fi

constatat nul în aplicarea art. 306 C. proc. civ.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul dedus

judecății vizează obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, alături de alți pârâți, la plata contravalorii locuinței, proprietate

pe care reclamantul a pierdut-o în instanță, contravaloarea acesteia urmând a

fi plătită în conformitate cu art. 50

1

din Legea nr. 10/2001

modificată prin Legea nr. 1/2009.

Instanța de fond a

respins acțiunea pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților,

reținând că acțiunea a fost formulată împotriva unor persoane fără calitate

procesuală (Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului

București și SC R. SA).

Titlul de proprietate

al reclamantului a format obiectul unui litigiu soluționat prin Sentința civilă

nr. 12503 din 20 septembrie 2007 a Judecătoriei sectorului 1 București,

definitivă și irevocabilă, prin care a fost obligat reclamantul să lase în

deplină proprietate imobilul moștenitorului prezumtiv al imobilului ca urmare a

comparării titlurilor părților.

Dispozițiile art. 50

1

din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2002 nu fac decât să aplice

instituția răspunderii pentru evicțiune într-un domeniu particular, cel al

imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989 și înstrăinate de stat unor chiriași de bună-credință în baza Legii nr.

112/1995.

Astfel legiuitorul

român și-a adaptat legislația specifică acestui domeniu (al caselor

naționalizate), la exigențele Convenției europene și jurisprudenței Curții

europene a Drepturilor Omului, astfel că restituirea prețului prevăzut la alin.

(2) și alin. (2

1

) al art. 50 din Legea nr. 10/2001 se face de către

"Ministerul Finanțelor Publice prin direcțiile generale ale finanțelor

publice județene și a Municipiului București (art. 50.3 din Normele

Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 astfel cum au fost

modificate și completate prin H.G. nr. 923 din 1 septembrie 2010 publicată în

M. Of. nr. 610/13.09.2010.

Din perspectiva celor

expuse și ale art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 1/2001 restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și

alin. (2

1

), se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor, din

fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr.

112/1995 cu modificările ulterioare.

Astfel Ministerul

Finanțelor Publice este cel care are calitate procesuală pasivă în acțiunile

având ca obiect cererile de restituire a prețului actualizat sau de acordare a

despăgubirilor echivalente cu valoarea de piață a unui imobil dobândit în baza

unui act de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 și pierdut

ulterior în disputa cu fostul proprietar sau cu moștenitorii acestuia.

Ministerul Finanțelor

Publice justifică astfel legitimare procesuală pasivă în temeiul legii,

respectiv art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Ca atare chiar

dispoziția legală sus-evocată conferă legitimare procesuală pasivă Ministerului

Finanțelor, în condițiile în care acesta acționează ca reprezentant al

statului.

Din perspectiva celor

expuse și a legitimării procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice, în condițiile în care instanța de fond a respins acțiunea pe excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului sus-menționat, urmează a se

admite recursul și în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., a se modifica

hotărârea instanței de apel în sensul admiterii apelului reclamantului

împotriva Sentinței civile nr. 862 din 29 aprilie 2011 a Tribunalului București

și pe cale de consecință a se desființa hotărârea instanței de fond cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul G.E. împotriva Deciziei nr. 856 A din data de 14

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia în

sensul că:

Admite apelul

declarat de reclamantul G.E. împotriva Sentinței nr. 862 din data de 29 aprilie

2011 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Desființează sentința

și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN