ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4204/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4204/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Constată că la data de 2 martie 2009,
reclamanții P.V. și P.T.C. s-au adresat instanței formulând cerere de chemare
în judecată împotriva pârâtei Ministerul Finanțelor Publice și solicitând ca
prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata
diferenței între prețul de 3.070 lei, actualizat cu indicele de inflație -
stabilit în baza sentinței civile nr. 2144 din 18 februarie 2008 a Judecătoriei
Sector 1 București - și prețul de piață al apartamentului situat în Municipiul
București, sector 1, - pentru care contractul de vânzare-cumpărare încheiat în
baza Legii nr. 112/1995 cu Primăria Municipiului București - SC H.N. SA, din 17
iulie 1997 a fost desființat definitiv și irevocabil prin hotărâre
judecătorească.
La data de 1
aprilie 2009, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin
care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin
sentința civilă nr. 773 din 3 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 8101/3/2009,
Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins
acțiunea formulată de reclamanții P.V. și P.T.C. împotriva aceluiași pârât, ca
fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se
pronunța astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 50
1
din Legea nr. 10/2001, invocate de reclamanți în susținerea cererii, vizează
numai situația contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea
prevederilor Legii nr. 112/1995, text care nu este incident în speță, întrucât
prin sentința civilă nr. 2523 din 9 aprilie 2003 a Judecătoriei sector 3
București s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că reclamanții Predulea, în
calitate de chiriași cumpărători, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare
din 17 iulie 1997, cu rea-credință, având cunoștință că la data vânzării,
imobilul respectiv nu făcea parte din categoria imobilelor preluate cu titlu
valabil, astfel încât actul respectiv s-a întemeiat pe o cauză ilicită,
reprezentând în realitate o operațiune speculativă încheiată pe riscul
cumpărătorului și cu complicitatea vânzătorului.
Reținându-se
prin hotărârea judecătorească respectivă că au fost eludate prevederile Legii nr.
112/1995 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect
imobilul aflat în litigiu, devin aplicabile dispozițiile art. 50 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001, pârâtul fiind obligat numai la restituirea prețului
actualizat, și nu la restituirea prețului de piață al imobilului, lucru obținut
de reclamanți prin sentința civilă nr. 2144 din 18 februarie 2008 a
Judecătoriei sector 1 București.
Pentru toate
aceste considerente, s-a constatat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu
are calitate procesuală pasivă în cererea de obligare la plata diferenței
dintre prețul de piață și prețul actualizat, câtă vreme nu are nici calitatea
procesuală pasivă de a fi obligat la plata prețului de piață al apartamentului.
împotriva
hotărârii respective, la data de 5 iunie 2009, au declarat apel pârâtul P.V. și
P.T.C., criticând-o ca fiind nelegală și susținând că, în mod greșit, prima
instanță a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
Ministerul Finanțelor Publice.
Prin Decizia civilă
nr. 538/ A din 29 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IlI-a
civilă și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul declarat de
reclamanți, a desființat sentința civilă nr. 673 din 3 iunie 2009 pronunțată de
Tribunalul București, secția a V-a civilă și a dispus trimiterea cauzei spre
rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se
pronunța astfel, instanța de apel a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art.
297 C. proc. civ., impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la prima
instanță întrucât există contradicție între dispozitiv și considerente, pe de o
parte, iar pe de altă parte, a constatat că s-au încălcat principiile
contradictorialității, al dreptului la apărare, precum și dreptul la un proces
echitabil, drepturi ocrotite atât de Constituția României, cât și de art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme părților nu li s-a dat
cuvântul pe fondul cauzei, ci doar pe excepție, iar Tribunalul București a
analizat și reținut și motive de fond.
În al doilea
rând, s-a constatat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate
procesuală pasivă întrucât acțiunea a fost întemeiată doar pe dispozițiile
speciale ale Legii nr. 10/2001, republicată în urma adoptării Legii nr. 1/2009
care în art. 50 conferă calitate procesuală pasivă numai Ministerului
Finanțelor Publice în acțiunile având ca obiect restituirea prețului de piața
al apartamentelor ce au format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare
încheiate între chiriași și stat în baza Legii nr. 112/1995.
Împotriva deciziei
respective, la data de 5 ianuarie 2010, în termen legal, a declarat recurs
pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. a Municipiului București,
criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul
respingerii apelului declarat de către reclamanți împotriva hotărârii primei
instanțe.
Prin motivele de recurs, depuse odată
cu cererea, s-a susținut că, în mod greșit, Curtea de Apel București a făcut
aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., întrucât prima instanță a
reținut în mod întemeiat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în
condițiile în care reclamanții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare din
17 iulie 1997, cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, așa cum s-a reținut
prin Decizia civilă nr. 2302/ A din 4 decembrie 2003 a Tribunalul București, secția
a IlI-a civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, astfel încât nu sunt
aplicabile dispozițiile art. 50
1
din Legea nr. 10/2001.
S-a mai
arătat, că, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 50
1
din Legea nr.
10/2001, contractul de vânzare-cumpărare, având ca obiect apartamentul aflat în
litigiu, să nu fi fost încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995,
iar contractul respectiv să fi fost desființat prin hotărâre judecătorească
definitivă și irevocabilă.
În drept,
pârâtul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La data de 17
iunie 2010, intimații-reclamanți P.V. și P.T.C. au formulat întâmpinare,
solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
Analizând
actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de dispozițiile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de
pârât, avându-se în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art.
50 alin (2) și (2)
1
din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum a
fost modificată prin Legea nr. 1/2009, stipulează faptul că - cererile sau
acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de
chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea
prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri
judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru, iar
cererile sau acțiunile în justiție, având ca obiect restituirea prețului de
piață al imobilelor privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu
respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care
au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,
sunt, de asemenea, scutite de taxele de timbru.
În același
timp, dispozițiile alin. (3) din același articol arată că -restituirea prețului
prevăzut la alin. (2) și (2)
1
se face de către Ministerul Economiei
și Finanțelor, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6)
din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Analizând
aceste dispoziții legale, se constată faptul ca se conferă calitate procesuală
pasivă Ministerului Economiei și Finanțelor în cererile sau acțiunile în
justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror
contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești
definitive și irevocabile, pe considerentul că au fost eludate prevederile
Legii nr. 112/1995, precum și în situația cererilor sau acțiunilor în justiție
având ca obiect restituirea prețului de piață al
imobilelor,
privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995.
In cauză,
reclamanții au formulat o cerere în justiție, în contradictoriu cu Ministerul
Economiei și Finanțelor, solicitând restituirea prețului de piață al imobilului
pentru care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995,
act de vânzare-cumpărare desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și
irevocabilă.
Temeiul de
drept al cererii de chemare în judecată îl reprezintă art. 50
1
din
legea specială, iar calitate procesuală pasivă, în cazul acțiunilor având ca
obiect restituirea prețului de piață al imobilului, către cumpătătorii chiriași
ale căror contracte au fost desființate prin hotărâre judecătorească definitivă
și irevocabilă, revine Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art. 50 alin.
(3) din Legea nr. 10/2001, modificată și completată, după cum a reținut, în mod
corect, și Curtea de Apel.
În ce
măsura sunt îndeplinite cerințele art. 50 din Legea specială, pentru ca
reclamanții să beneficieze de diferența dintre prețul actualizat, obținut prin
sentința civilă nr. 2144 din 18 februarie 2008 a Judecătoriei sectorului 1
București, și prețul de piață al imobilului, reprezintă o chestiune de fond,
ulterioară stabilirii calității procesuale pasive, așa cum a reținut și
instanța de apel.
Or,
legitimarea procesuală pasivă, prioritară soluționării în fond a cererii de
chemare în judecată, în raport de obiectul și temeiul juridic ale acesteia,
aparțin Ministerul Finanțelor Publice, pentru considerentele deja arătate.
De asemenea,
în mod corect, Curtea a stabilit că argumentele instanței de fond nu
fundamentează soluția pronunțată în dispozitiv, deoarece, prima instanță,
pentru verificarea legitimării procesuale pasive, a analizat chestiuni de fond,
privind cauza de desființare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în
speță, ceea ce nu era posibil, la acel moment procesual.
Reținând,
în mod corect, ca Ministerul Finanțelor Publice justifică legitimare procesuală
pasivă, Curtea a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. (1)
C. proc. civ., nesubzistând motivul de modificare invocat, respectiv
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În
consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de
pârât se privește ca fiind neîntemeiat și se va respinge ca atare.
În baza art.
274 C. proc. civ., va fi obligat recurentul, ca parte căzută în pretenții,
către intimații-reclamanți, la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de jduecată,
reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMEUE LEGII,
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,
reprezentat de D.G.F.P. a Municipiului București, împotriva Deciziei nr. 538/ A
din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă
pe recurentul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. a
Municipiului București, către intimații-reclamanți P.V. și P.T.C. la plata
sumei de 2.000 lei cheltuieli de jduecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 iulie 2010.