ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4204/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Constată că la data de 2 martie 2009,

reclamanții P.V. și P.T.C. s-au adresat instanței formulând cerere de chemare

în judecată împotriva pârâtei Ministerul Finanțelor Publice și solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata

diferenței între prețul de 3.070 lei, actualizat cu indicele de inflație -

stabilit în baza sentinței civile nr. 2144 din 18 februarie 2008 a Judecătoriei

Sector 1 București - și prețul de piață al apartamentului situat în Municipiul

București, sector 1, - pentru care contractul de vânzare-cumpărare încheiat în

baza Legii nr. 112/1995 cu Primăria Municipiului București - SC H.N. SA, din 17

iulie 1997 a fost desființat definitiv și irevocabil prin hotărâre

judecătorească.

La data de 1

aprilie 2009, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin

care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin

sentința civilă nr. 773 din 3 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 8101/3/2009,

Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins

acțiunea formulată de reclamanții P.V. și P.T.C. împotriva aceluiași pârât, ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a se

pronunța astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 50

1

din Legea nr. 10/2001, invocate de reclamanți în susținerea cererii, vizează

numai situația contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea

prevederilor Legii nr. 112/1995, text care nu este incident în speță, întrucât

prin sentința civilă nr. 2523 din 9 aprilie 2003 a Judecătoriei sector 3

București s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că reclamanții Predulea, în

calitate de chiriași cumpărători, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare

din 17 iulie 1997, cu rea-credință, având cunoștință că la data vânzării,

imobilul respectiv nu făcea parte din categoria imobilelor preluate cu titlu

valabil, astfel încât actul respectiv s-a întemeiat pe o cauză ilicită,

reprezentând în realitate o operațiune speculativă încheiată pe riscul

cumpărătorului și cu complicitatea vânzătorului.

Reținându-se

prin hotărârea judecătorească respectivă că au fost eludate prevederile Legii nr.

112/1995 la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect

imobilul aflat în litigiu, devin aplicabile dispozițiile art. 50 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, pârâtul fiind obligat numai la restituirea prețului

actualizat, și nu la restituirea prețului de piață al imobilului, lucru obținut

de reclamanți prin sentința civilă nr. 2144 din 18 februarie 2008 a

Judecătoriei sector 1 București.

Pentru toate

aceste considerente, s-a constatat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu

are calitate procesuală pasivă în cererea de obligare la plata diferenței

dintre prețul de piață și prețul actualizat, câtă vreme nu are nici calitatea

procesuală pasivă de a fi obligat la plata prețului de piață al apartamentului.

împotriva

hotărârii respective, la data de 5 iunie 2009, au declarat apel pârâtul P.V. și

P.T.C., criticând-o ca fiind nelegală și susținând că, în mod greșit, prima

instanță a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Decizia civilă

nr. 538/ A din 29 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IlI-a

civilă și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul declarat de

reclamanți, a desființat sentința civilă nr. 673 din 3 iunie 2009 pronunțată de

Tribunalul București, secția a V-a civilă și a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de apel a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art.

297 C. proc. civ., impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la prima

instanță întrucât există contradicție între dispozitiv și considerente, pe de o

parte, iar pe de altă parte, a constatat că s-au încălcat principiile

contradictorialității, al dreptului la apărare, precum și dreptul la un proces

echitabil, drepturi ocrotite atât de Constituția României, cât și de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme părților nu li s-a dat

cuvântul pe fondul cauzei, ci doar pe excepție, iar Tribunalul București a

analizat și reținut și motive de fond.

În al doilea

rând, s-a constatat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate

procesuală pasivă întrucât acțiunea a fost întemeiată doar pe dispozițiile

speciale ale Legii nr. 10/2001, republicată în urma adoptării Legii nr. 1/2009

care în art. 50 conferă calitate procesuală pasivă numai Ministerului

Finanțelor Publice în acțiunile având ca obiect restituirea prețului de piața

al apartamentelor ce au format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate între chiriași și stat în baza Legii nr. 112/1995.

Împotriva deciziei

respective, la data de 5 ianuarie 2010, în termen legal, a declarat recurs

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. a Municipiului București,

criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul

respingerii apelului declarat de către reclamanți împotriva hotărârii primei

instanțe.

Prin motivele de recurs, depuse odată

cu cererea, s-a susținut că, în mod greșit, Curtea de Apel București a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., întrucât prima instanță a

reținut în mod întemeiat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în

condițiile în care reclamanții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare din

17 iulie 1997, cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, așa cum s-a reținut

prin Decizia civilă nr. 2302/ A din 4 decembrie 2003 a Tribunalul București, secția

a IlI-a civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, astfel încât nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 50

1

din Legea nr. 10/2001.

S-a mai

arătat, că, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 50

1

din Legea nr.

10/2001, contractul de vânzare-cumpărare, având ca obiect apartamentul aflat în

litigiu, să nu fi fost încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995,

iar contractul respectiv să fi fost desființat prin hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă.

În drept,

pârâtul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La data de 17

iunie 2010, intimații-reclamanți P.V. și P.T.C. au formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de

pârât, avându-se în vedere următoarele considerente:

Dispozițiile art.

50 alin (2) și (2)

1

din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 1/2009, stipulează faptul că - cererile sau

acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de

chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea

prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru, iar

cererile sau acțiunile în justiție, având ca obiect restituirea prețului de

piață al imobilelor privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu

respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care

au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,

sunt, de asemenea, scutite de taxele de timbru.

În același

timp, dispozițiile alin. (3) din același articol arată că -restituirea prețului

prevăzut la alin. (2) și (2)

1

se face de către Ministerul Economiei

și Finanțelor, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6)

din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Analizând

aceste dispoziții legale, se constată faptul ca se conferă calitate procesuală

pasivă Ministerului Economiei și Finanțelor în cererile sau acțiunile în

justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror

contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile, pe considerentul că au fost eludate prevederile

Legii nr. 112/1995, precum și în situația cererilor sau acțiunilor în justiție

având ca obiect restituirea prețului de piață al

imobilelor,

privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995.

In cauză,

reclamanții au formulat o cerere în justiție, în contradictoriu cu Ministerul

Economiei și Finanțelor, solicitând restituirea prețului de piață al imobilului

pentru care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995,

act de vânzare-cumpărare desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă.

Temeiul de

drept al cererii de chemare în judecată îl reprezintă art. 50

1

din

legea specială, iar calitate procesuală pasivă, în cazul acțiunilor având ca

obiect restituirea prețului de piață al imobilului, către cumpătătorii chiriași

ale căror contracte au fost desființate prin hotărâre judecătorească definitivă

și irevocabilă, revine Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art. 50 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, modificată și completată, după cum a reținut, în mod

corect, și Curtea de Apel.

În ce

măsura sunt îndeplinite cerințele art. 50 din Legea specială, pentru ca

reclamanții să beneficieze de diferența dintre prețul actualizat, obținut prin

sentința civilă nr. 2144 din 18 februarie 2008 a Judecătoriei sectorului 1

București, și prețul de piață al imobilului, reprezintă o chestiune de fond,

ulterioară stabilirii calității procesuale pasive, așa cum a reținut și

instanța de apel.

Or,

legitimarea procesuală pasivă, prioritară soluționării în fond a cererii de

chemare în judecată, în raport de obiectul și temeiul juridic ale acesteia,

aparțin Ministerul Finanțelor Publice, pentru considerentele deja arătate.

De asemenea,

în mod corect, Curtea a stabilit că argumentele instanței de fond nu

fundamentează soluția pronunțată în dispozitiv, deoarece, prima instanță,

pentru verificarea legitimării procesuale pasive, a analizat chestiuni de fond,

privind cauza de desființare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în

speță, ceea ce nu era posibil, la acel moment procesual.

Reținând,

în mod corect, ca Ministerul Finanțelor Publice justifică legitimare procesuală

pasivă, Curtea a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. (1)

C. proc. civ., nesubzistând motivul de modificare invocat, respectiv

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de

pârât se privește ca fiind neîntemeiat și se va respinge ca atare.

În baza art.

274 C. proc. civ., va fi obligat recurentul, ca parte căzută în pretenții,

către intimații-reclamanți, la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de jduecată,

reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMEUE LEGII,

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de D.G.F.P. a Municipiului București, împotriva Deciziei nr. 538/ A

din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

pe recurentul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. a

Municipiului București, către intimații-reclamanți P.V. și P.T.C. la plata

sumei de 2.000 lei cheltuieli de jduecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iulie 2010.