ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7371/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Primarul comunei Tamași, județul Bacău a emis dispoziția nr. 158 din 5 august 2002, prin care a fost soluționată notificarea formulată de C.M. și C.D., în calitate de moștenitori ai defunctului C.T., în sensul că a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului (casă), situat în comuna Tamași, ce a fost demolat și a fost transmisă oferta de acordare a despăgubirilor bănești, conform art. 36 din Legea nr. 10/2001, Prefecturii județului Bacău. Același primar a emis și dispoziția nr. 114 din 15 iulie 2003 prin care a fost soluționată notificarea formulată de petenta A.I.M., în calitate de succesoare a defunctului P.G.

prin respingerea cererii de restituire a imobilelor acestuia, cu motivarea că procesul-verbal de preluare nu este pe numele defunctului. Petenta A.I.M. a formulat contestație împotriva ambelor dispoziții, iar prin sentința civilă nr. 491 din 26 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Bacău a fost respinsă contestația formulată împotriva dispoziției nr. 158/2002 emisă de Primarul comunei Tamași, pentru lipsa calității procesuale active, precum și excepția tardivității introducerii contestației împotriva dispoziției nr. 114/2003, emisă de același primar, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată împotriva dispoziției nr. 114/2003, și au fost admise cererile de intervenție formulate de intervenienții P.M., C.T.M.

și C.D. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că bunurile a căror restituire a fost solicitată au fost preluate de la străbunicul său, P.G., după data de 6 martie 1945, notificarea referindu-se la moșia Tamași. Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 192 din 25 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs contestatoarea A.I.M., încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

și susținând, în esență, că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin aceea că instanța de apel nu i-a comunicat actele depuse la dosar (actul de partaj de ascendent și procesele verbale pentru impunerea veniturilor din proprietăți), nici întâmpinările intervenienților, că instanța de fond nu a dat curs cererii sale de înscriere în fals în privința procesului verbal din 20 martie 1949, în care numele de C. a fost modificat în C.N., că instanța de apel nu a examinat critica sa constând în aceea că autorul intervenienților, având un nume asemănător de C.T., nu putea fi aceeași persoană cu T.C., decedat cu mult timp în urmă, că T.C. a fost doar împuternicitul proprietarilor, respectiv al autorului contestatoarei P.G.

și apoi al fiilor lui, P.P. și P.C. și că nu a fost făcută dovada că T.C. ar fi dobândit moșia de la autorii acesteia, după anul 1919. Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma. În faza de apel, intervenienții C.T.M., C.D. și P.M. au formulat întâmpinare, înregistrată la data de 20 octombrie 2006, iar cauza a fost soluționată la data de 25 octombrie 2006, fără a-i fi comunicată întâmpinarea apelantei contestatoare, pentru a-și putea formula apărările necesare, fiindu-i încălcat în acest mod dreptul la apărare. Pe de altă parte, conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Or, în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite. La fila 245 din dosarul tribunalului se află cererea de înscriere în fals formulată de contestatoare, privind procesul verbal din 20 martie 1949 (fila 246), aceasta susținând că numele de C. a fost modificat în C.N., cerere asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, deci nu s-a conformat prevederilor art. 180-184 C. proc. civ. privitoare la procedura ce trebuie urmată în situația înscrierii în fals împotriva unui înscris. Instanța de fond nu a verificat nici autenticitatea înscrisurilor depuse la dosar de către intervenienți, înscrisuri care nu au fost certificate (filele 96-104). În consecință, conform art. 313 C. proc.

civ., recursul urmează a fi admis, a fi casate ambele hotărâri și a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal. Având în vedere motivele ce determină casarea hotărârilor, urmează a fi examinate cu ocazia rejudecării, celelalte critici ce vizează fondul litigiului, formulate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta A.I.M. Casează decizia nr. 192/C din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cât și sentința nr. 491 din 26 aprilie 2006 a Tribunalului Bacău, secția civilă. Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2008.