ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7371/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele

:

Primarul comunei Tamași, județul Bacău a

emis dispoziția nr. 158 din 5 august 2002, prin care a fost soluționată

notificarea formulată de C.M. și C.D., în calitate de moștenitori ai

defunctului C.T., în sensul că a fost respinsă cererea de restituire în natură

a imobilului (casă), situat în comuna Tamași, ce a fost demolat și a fost

transmisă oferta de acordare a despăgubirilor bănești, conform art. 36 din

Legea nr. 10/2001, Prefecturii județului Bacău.

Același primar a emis și dispoziția nr.

114 din 15 iulie 2003 prin care a fost soluționată notificarea formulată de

petenta A.I.M., în calitate de succesoare a defunctului P.G. prin respingerea

cererii de restituire a imobilelor acestuia, cu motivarea că procesul-verbal de

preluare nu este pe numele defunctului.

Petenta A.I.M. a formulat

contestație împotriva ambelor dispoziții, iar prin sentința civilă nr. 491 din

26 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Bacău a fost respinsă contestația

formulată împotriva dispoziției nr. 158/2002 emisă de Primarul comunei Tamași,

pentru lipsa calității procesuale active, precum și excepția tardivității

introducerii contestației împotriva dispoziției nr. 114/2003, emisă de același

primar, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a fost respinsă, ca nefondată,

contestația formulată împotriva dispoziției nr. 114/2003, și au fost admise

cererile de intervenție formulate de intervenienții P.M., C.T.M. și C.D.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că bunurile a căror restituire a

fost solicitată au fost preluate de la străbunicul său, P.G., după data de 6

martie 1945, notificarea referindu-se la moșia Tamași.

Apelul declarat de contestatoare

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

192 din 25 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Împotriva sus-menționatei decizii a

declarat recurs contestatoarea A.I.M., încadrându-l în prevederile art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că i-a fost încălcat dreptul

la apărare, prin aceea că instanța de apel nu i-a comunicat actele depuse la

dosar (actul de partaj de ascendent și procesele verbale pentru impunerea

veniturilor din proprietăți), nici întâmpinările intervenienților, că instanța

de fond nu a dat curs cererii sale de înscriere în fals în privința procesului

verbal din 20 martie 1949, în care numele de C. a fost modificat în C.N., că

instanța de apel nu a examinat critica sa constând în aceea că autorul

intervenienților, având un nume asemănător de C.T., nu putea fi aceeași

persoană cu T.C., decedat cu mult timp în urmă, că T.C. a fost doar împuternicitul

proprietarilor, respectiv al autorului contestatoarei P.G. și apoi al fiilor

lui, P.P. și P.C. și că nu a fost făcută dovada că T.C. ar fi dobândit moșia de

la autorii acesteia, după anul 1919.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor urma.

În faza de apel, intervenienții C.T.M.,

C.D. și P.M. au formulat întâmpinare, înregistrată la data de 20 octombrie

2006, iar cauza a fost soluționată la data de 25 octombrie 2006, fără a-i fi

comunicată întâmpinarea apelantei contestatoare, pentru a-și putea formula

apărările necesare, fiindu-i încălcat în acest mod dreptul la apărare.

Pe de altă parte, conform art. 314 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului

pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul

aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Or, în prezenta cauză, împrejurările

de fapt nu au fost deplin stabilite.

La fila 245 din dosarul tribunalului

se află cererea de înscriere în fals formulată de contestatoare, privind

procesul verbal din 20 martie 1949 (fila 246), aceasta susținând că numele de C.

a fost modificat în C.N., cerere asupra căreia instanța de fond nu s-a

pronunțat, deci nu s-a conformat prevederilor art. 180-184 C. proc. civ.

privitoare la procedura ce trebuie urmată în situația înscrierii în fals

împotriva unui înscris.

Instanța de fond nu a verificat nici

autenticitatea înscrisurilor depuse la dosar de către intervenienți, înscrisuri

care nu au fost certificate (filele 96-104).

În consecință, conform art. 313 C. proc.

civ., recursul urmează a fi admis, a fi casate ambele hotărâri și a fi trimisă

cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.

Având în vedere motivele ce

determină casarea hotărârilor, urmează a fi examinate cu ocazia rejudecării,

celelalte critici ce vizează fondul litigiului, formulate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de reclamanta A.I.M.

Casează

decizia nr. 192/C din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă,

cât și sentința nr. 491 din 26 aprilie 2006 a Tribunalului Bacău, secția

civilă.

Trimite cauza

spre rejudecare Tribunalului Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie

2008.